SENTINŢA PENALĂ NR.163 din 17 Februarie 2009
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr…./P/2007 a fost trimis în judecată inculpatul ,pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin.1 -211 alin.2 lit.b cod penal.
S-a reţinut, in esenţă, prin actul de sesizare al instanţei, in sarcina inculpatului, că în noaptea de 08/09-12-2007, prin efracţie si escaladare, a pătruns in sediul SC IMPRIMEX SRL TULCEA de unde a sustras diferite bunuri in valoare de aproximativ 1.283 lei, iar pentru a-şi asigura scăparea l-a agresat fizic pe martorul ….
Situaţia de fapt din rechizitoriu s-a stabilit in baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare încheiat de lucrătorii de politie, declaraţia reprezentantului părţii vătămate, declaraţiile martorilor .. şi …, înscrisuri, aspecte care se coroborează cu declaraţiile învinuitului care a recunoscut şi a regretat parţial săvârşirea faptei, în sensul că a negat faptul că ar fi procedat la agresarea martorului …, în momentul in care a fost depistat de către martor in interiorul magazinului.
În cursul cercetării judecătoreşti, a fost audiat inculpatul care a recunoscut parţial săvârşirea faptei, precizând că nu l-a lovit pe numitul …, el doar încercând să fugă, existând doar o împingere asupra martorului.
Au fost audiaţi martorii …, care şi-a menţinut declaraţia dată in cursul urmăririi penale, şi martorul …, care a avut aceeaşi atitudine procesuală precizând însă că inculpatul nu l-a lovit pentru a reuşi să fugă, existând doar o atingere neintenţionată a inculpatului faţă de persoana sa în momentul in care inculpatul încerca să-şi asigure scăparea, atingere ce s-a datorat faptului că spaţiul era îngust.
Analizând cauza in raport cu probele administrate, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În seara zileri de 08 decembrie 2007, în timp ce se întorcea către casă, inculpatul a trecut pe lângă magazinul SC IMPRIMEX SRL TULCEA, situaţie în care a luat hotărârea de a sustrage bunuri din magazin.
Astfel, inculpatul s-a deplasat la domiciliu, de unde a luat o pereche de mănuşi de sudură, iar in jurul orei 03,00 s-a întors la magazinul SC IMPRIMEX SRL TULCEA, cu o piatră, a spart un geam de mici dimensiuni, amplasat pe peretele din spate al magazinului, după care, a aşteptat aproximativ 5 minute pentru a verifica dacă zgomotul produs cu geamul spart a fost perceput de alte persoane. Ulterior inculpatul a pătruns pe geamul respectiv in magazin, de unde a sustras un monitor LCD, o unitate centrală de calculator, o tastatură, un mouse, o pereche de căşti audio, o cameră web, un alimentator imprimantă, şase pachete cu jucării, bunuri pe care le-a depozitat în două sacoşe şi le-a scos pe geamul respectiv in exteriorul magazinului.
În timp ce inculpatul încerca să scoată pe geamul respectiv o imprimantă, a fost surprins de către martorul …, care alertat pe telefonul mobil despre efracţie, s-a prezentat de îndată la magazin unde s-a întâlnit si cu numita …, încercând să-l imobilizeze pe inculpat.
De menţionat este faptul că în momentul in care martorul l-a surprins pe inculpat, aşa cum rezultă din însăşi depoziţia martorului …, singurul care a perceput in mod direct desfăşurarea faptei, inculpatul a fost surprins şi a intenţionat să fugă pentru s-şi asigura scăparea.
Pentru a reuşi să scape de martor şi pentru a ajunge la locul ce-i asigura ieşirea, inculpatul trebuia să treacă de martorul …, însă spaţiul era extrem de îngust, astfel încât, fără a lovi pe martor, l-a împins uşor, precizând martorul că „această împingere s-a datorat faptului că spaţiul era foarte îngust”, „nu am observat că inculpatul intenţiona să mă împingă sau lovească, fiind evident că trebuia să iasă de acolo”.
Această situaţie de fapt rezultă din coroborarea declaraţiei inculpatului cu a celor doi martori audiaţi in cauză.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2009, instanţa din oficiu a pus in discuţie schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin1. lit.g,i cod penal, deşi inculpatul prin apărător solicitase la termenele anterioare schimbarea încadrării juridice în tentativă la furt calificat.
În drept, faţă de situaţia de fapt astfel reţinută se constată că fapta inculpatului care in noapte a de 08/09-12-2007 prin efracţie şi escaladare a pătruns in sediul SC IMPRIMEX SRL TULCEA, de unde a sustras diferite bunuri, întruneşte din punct de vedere obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.g,i cod penal, urmând ca instanţa să dispună în baza art.334 cod proc.penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art.211 alin.1 – 211 alin.2 lit.b cod penal in infracţiunea mai sus menţionată.
La stabilirea acestei încadrări juridice s-au avut in vedere următoarele argumente: în cazul infracţiunii de tâlhărie, în conţinutul complex al acestei infracţiuni, furtul constituie activitatea principală, iar folosirea violenţei sau a ameninţării ori a celorlalte mijloace indicate de lege, constituie o activitate secundară, violenţa sau ameninţarea neconstituind decât un mijloc pentru realizarea furtului, scopul principal al făptuitorului. În speţă, inculpatul a negat şi in cursul urmăririi penale si in cursul cercetării judecătoreşti că l-ar fi lovit pe martorul … pentru a-şi asigura scăparea, depoziţia sa se coroborează cu cea a martorului in cauză care a precizat in mod indubitabil că inculpatul l-a împins uşor, întrucât spaţiul dintre ei era foarte îngust, de un metru, fiind evident că nu putea accesa spre locul de ieşire , arătând in plus martorul că în nici un moment nu a observat că inculpatul intenţiona să-l împingă sau să-l lovească, fiind evident că trebuia să iasă de acolo.
Pe cale de consecinţă, sub aspectul laturii subiective, nu a existat o intenţie a inculpatului de a-l agresa in vreun fel pe martor pentru a-şi asigura scăparea, această împingere fiind neintenţionată şi s-a datorat momentului in care, în dorinţa de a scăpa, din cauza unui spaţiu îngust, inculpatul s-a lovit uşor de martor.
Deşi s-a susţinut de către apărătorul inculpatului, că în speţă ne aflăm în prezenţa unei tentative la infracţiunea de furt calificat, invocând teoria apropriaţiunii, instanţa reţine că această apărare nu subzistă, urmând a fi înlăturată pentru următoarele considerente: probatoriul administrat a reliefat că ne aflăm in prezenta unei infracţiuni de furt consumat întrucât au existat două acte care au privit luarea bunurilor, respectiv bunurile au fost scoase din posesia sau detenţia părţii vătămate, în afara incintei magazinului, astfel că inculpatul a intrat în stăpânirea bunului, furtul consumându-se în momentul înposedării. Potrivit teoriei apropriaţiunii care ar fi determinat ca şi încadrare juridică o tentativă în cauză, o faptă va constitui tentativă după cum începerea acţiunii de luare, a fost sau nu urmată de realizarea actului înposedării, de intrarea făptuitorului in stăpânirea de fapt a bunului, în speţă însă, inculpatul a reuşit să scoată bunurile din magazin intrând astfel în stăpânirea de fapt a lor.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev., de art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei care aduce atingere integrităţii patrimoniului, persoana inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei, dat şi împrejurarea că pentru pedeapsa de un an şi nouă luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată prin s.p.,2372/2002 a Judecătoriei Tulcea, la care a fost condamnat inculpatul, a intervenit conf,.art.86 cod penal reabilitarea de drept a acestuia.
Pe cale de consecinţă va fi condamnat inculpatul la o pedeapsă de trei ani închisoare, urmând ca în baza art.71 Cod Penal să se interzică inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a 2-a, lit.b Cod Penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia şi văzând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.81 Cod Penal instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 5 ani reprezentând termen de încercare potrivit art.82 Cod Penal., în baza art.71 alin.5 Cod Penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate, urmând ca în baza art. 359 Cod Proc. Pen., să se atragă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art .83 Cod. Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.ll8 lit. b Cod Penal se va dispune confiscarea unei perechi de mănuşi protecţie lăcătuşărie aflată în custodia I.P.J. Tulcea (fila 34 dosar de urmărire penală).
În baza art.191 Cod Proc. Pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
