Infracţiunea de tâlhărie.Pedeapsa accesorie.


Infracţiunea de tâlhărie.Pedeapsa accesorie.

Prin sentinţa penală nr.945/17.12.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus în baza art.211(1)-211(2) lit.”c” C.p. cu aplicarea art.37 lit.”a” C.p. condamnarea inculpatului GM, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 271(4) C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În temeiul art.33 lit. ”a” raportat la art.34 lit. ”d” C.p. constată că infracţiunile sunt concurente şi dă spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C.p. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 07.11.2008 la zi.

S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului GM.

S-a luat act că partea vătămată PE, nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunţa acestă soluţie instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost trimis în judecată inculpatul GM, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211(1)-211(2) alin.2 lit. c din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal şi pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art.271(4) C.p. ambele cu aplicarea art.33 lit.”a” C.p., constând în aceea că la data de 07.11.2008, în jurul orei 07.00, în timp ce se afla în intersecţia str. B cu str. ŞV, prin smulgere a sustras părţii vătămate PE geanta pe care aceasta o purta pe umăr şi care conţinea bunuri personale şi în care avea suma de 60 lei. Cu ocazia cercetărilor s-a constatat că inculpatului i se aplicase măsura de siguranţă de interzicere a se afla în localitatea Bucureşti pe o perioadă de 4 ani, măsură aplicată prin sentinţa penală 618/23.05.2006 de către Tribunalul Bucureşti.

În fapt, instanţa reţine că la data de 07.11.2008, în jurul orei 07.00, în timp ce se afla în intersecţia str. B cu str. ŞV, prin smulgere, inculpatul GM a sustras părţii vătămate PE geanta pe care aceasta o purta pe umăr şi care conţinea bunuri personale şi în care avea suma de 60 lei. Totodată  inculpatul nu a respectat măsura de siguranţă de interzicere a se afla în localitatea Bucureşti pe o perioadă de 4 ani, măsură aplicată prin sentinţa penală 618/23.05.2006 de către Tribunalul Bucureşti. Bunul sustras a fost recuperat şi restituit părţii vătămate pe bază de dovadă.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante de cercetare la faţa locului şi planşa foto (f.18-21 dup), de recunoaştere a inculpatului din grup de persoane, de către partea vătămată şi martorul NG declaraţiile martorului NG, martor ocular care a observat pe inculpat şi a şi pornit în urmărirea lui, şi ale inculpatului (filele 35-36 dup), care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

În drept, fapta inculpatului GM constând în aceea că la data de 07.11.2008, în jurul orei 07.00, în timp ce se afla în intersecţia str. B cu str. ŞV, prin smulgere, a sustras părţii vătămate PE geanta pe care aceasta o purta pe umăr şi care conţinea bunuri personale şi în care avea suma de 60 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211(1)-211(2) alin.2 lit. c din Codul penal.

Fapta inculpatului GM constând în aceea că la data de 07.11.2008 se afla pe raza municipiului Bucureşti, deşi prin sentinţa penală 618/23.05.2006 de către Tribunalul Bucureşti i se aplicase măsura de siguranţă de interzicere a se afla în localitatea Bucureşti pe o perioadă de 4 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art.271(4) C.p.

Violenţa specifică tâlhăriei subzistă şi în cazul smulgerii intempestive a obiectului din mîna sau de pe corpul victimei, deoarece şi în aceste condiţii scopul urmărit de făptuitor (deposedarea victimei şi luarea în stăpânire a bunului) se realizează prin mijlocirea violenţei, violentarea lucrului răsfrângându-se asupra persoanei însăşi. Smulgând prin surprindere obiectul, inculpatul a înfrânt în mod violent contactul părţii vătămate cu bunul său, impactul psihologic al faptei asupra victimei neputând fi neglijat în caracterizarea faptei ca tâlhărie.

Faţă de cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, pentru fiecare din cele două infracţiuni, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social concret al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptei, într-un loc public, prin surprinderea părţii vătămate, şi modalitatea alegerii acesteia profitând de imposibilitatea acesteia de a riposta, fiind o persoană în vârstă  şi fără o constituţie fizică robustă, precum şi persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, suferind alte două condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat şi a uneia de tâlhărie, şi sancţionat ulterior cu două amenzi administrative pentru fapte de furt, dar care a dat dovadă de sinceritate în cursul urmăriri penale şi cel al judecăţii, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei.

Va face aplicarea art.33 lit.a şi art.34 al.1 lit.b din Codul penal, în sensul că va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea.

În baza art.88 din Codul penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la data de  07.11.2008 la zi.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, faţă de considerentele anterior expuse, va menţine starea de arest a inculpatului GM.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia  Sabou şi Pîrcălab împotriva  României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de  a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

Sub aspectul laturii civile, va lua act că partea vătămată PE nu s-a constituit parte civilă în cauză, constatând prejudiciul recuperat integral prin restituire.

În temeiul art.191 alin.1 C.p.p., va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.