Infractiuni la normele de convietuire sociala. Tâlharia.
– 211, alin.2, litera c, Cod penal, privind comiterea faptei penale într-un loc public.
– art.211, alin.1Cod penal
Furtul savârsit prin întrebuintare de violente sau amenintari ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea , se pedepseste cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, daca tâlharia a fost. savârsita de o persoana având asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizanta.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA I-A PENALA, DECIZIA PENALA NR.1006/25.06.2010)
Prin Sentinta penala nr.209/27.I.2010, Judecatoria Sectorului IV, Bucuresti – Sectia penala, în temeiul art.211, alin.1 si alin.2, litera c, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, a condamnat pe inculpatul F. M. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infractiunii de tâlharie, în stare de recidiva postcondamnatorie, apoi, în temeiul art.61, alin.1, Cod penal, a revocat beneficiul liberarii conditionate din executarea restului de pedeapsa de 1.224 zile închisoare, ramas neexecutat din pedeapsa de 9 ani si 10 luni închisoare, aplicata prin Sentinta penala nr.314/16.X.2007 a Tribunalului Botosani, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicata, astfel ca inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare, la care a adaugat un spor de 1 an închisoare, urmând, ca, în final, inculpatul sa execute pedeapsa de 9 ani închisoare, a facut aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a si lit.b, Cod penal, a dedus, în temeiul art.88, Cod penal, retinerea si arestarea preventiva de la data de 26.XI.2009 la zi, a mentinut, în temeiul art.350, alin.1, Cod procedura penala, starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în temeiul art.14, Cod procedura penala, raportat la art.346, alin.1, Cod procedura penala, a admis actiunea civila formulata de partea civila T.A., obligându-l pe inculpat sa-i plateasca suma de 820 lei, despagubiri materiale, cu obligarea inculpatului, în temeiul art.191, alin.1, Cod procedura penala, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare catre stat, din care onorariul aparatorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justitiei.
Instanta de fond a retinut, pe situatia de fapt, ca pe data de 17.XI.2009, în jurul orei 17,00, inculpatul, dupa ce a urmarit-o pe partea vatamata T. A., care se întorcea la domiciliul sau, din Bucuresti, de la cumparaturi, cu plase în ambele mâini, a blocat ascensorul, între etajele II si III, solicitându-i, pe un ton ridicat, partii vatamate sa-i dea toate bunurile aflate asupra sa, astfel ca aceasta i-a remis suma de 270 lei si telefonul mobil marca Nokia 5220, nerecuperate, dupa care a coborât la etajul II. De asemenea, a retinut ca, prin Sentinta penala nr.314/16.X.2007 a Tribunalului Botosani, ramasa definitiva prin Decizia penala nr.514/26.XI.2007 a Curtii de Apel Suceava, i-a fost stabilita pedeapsa rezultanta de 9 ani si 10 luni închisoare, din a carei executare a fost liberat conditionat pe data de 27.V.2008, cu un rest de pedeapsa de 1.224 zile închisoare ramas neexecutat.
În motivare, instanta de fond a aratat ca exista probe clare de vinovatie, respectiv declaratiile partii vatamate, certificatul de garantie al telefonului mobil, procesul-verbal din data de 17.XI.2009, întocmit de Sectia 14 Politie, procesul-verbal de cercetare la fata locului din data de 17.XI.2009, însotit de planse fotografice, procesul-verbal din data de 23.XI.2009, privind identificarea inculpatului în baza informatiilor referitoare la folosirea terminalului, procesele-verbale de transcriere a interceptarilor convorbirilor telefonice purtate de pe terminalul mobil sustras, procesul-verbal din data de 24.XI.2009, cu planse fotografice si cu declaratiile martorilor-asistenti M.C si S.L, privind recunoasterea inculpatului de pe plansele fotografice de catre partea vatamata, procesul-verbal din data de 26.XI.2009, însotit de planse fotografice si de declaratiile martorilor-asistenti M. D. si L. I., privind recunoasterea din grup a inculpatului de catre partea vatamata, declaratiile de recunoastere ale inculpatului. A aratat ca, desi nu a folosit amenintari explicite, inculpatul, prin modul în care a actionat, i-a creat partii vatamate o stare de panica si de temere cu privire la integritatea sa fizica, iar fapta penala a fost comisa în public, deoarece, în momentul comiterii faptei penale, usa de la intrarea în scara blocului era deschisa, astfel ca liftul era accesibil publicului.
La individualizarea judiciara a pedepsei închisorii, instanta de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de disp. art.72, Cod penal, respectiv limitele speciale, cuprinse între 5 ai si 20 ani închisoare, prevazute de legea penala, gravitatea concreta a faptei penale, care rezulta din împrejurarile de comitere, mai precis în timp ce se afla sub influenta bauturilor alcoolice si asupra unei femei, pe care a urmarit-o, circumstantele personale, si anume bogata antecedenta penala a inculpatului, care s-a specializat în savârsirea infractiunii de tâlharie, fata de care manifesta preferinta, atitudinea procesuala sincera, însa dupa prinderea sa si prezentarea materialului probator, astfel ca nu a retinut circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de art.74, alin.1, litera c, Cod penal. În acelasi timp, a apreciat ca este necesara aplicarea unui spor de 1 an închisoare pentru starea de recidiva postcondamnatorie, avându-se în vedere perseverenta infractionala incredibila în comiterea doar a infractiunii de tâlharie.
Pe latura civila, a retinut ca partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 820 lei, prejudiciu material nerecuperat, iar inculpatul a achiesat la pretentiile civile.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii, în raport cu circumstantele sale personale, prin coborârea sub limita minima speciala prevazuta de legea penala si prin înlaturarea sporului de 1 an închisoare.
Prin Decizia penala nr.225/A/6.IV.2010, din Dosarul nr.20657/4/2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a penala a respins, ca nefondat, apelul, a mentinut, în temeiul art.383, alin.1/1, Cod procedura penala, raportat la art.350, Cod procedura penala, starea de arest preventiv a apelantului-inculpat, a dedus, în temeiul art.383, alin.2, Cod procedura penala, raportat la art.88, Cod penal, preventia de la data de 26.XI.2009 la zi, cu obligarea apelantului-inculpat, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedura penala, la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare catre stat, din care onorariul aparatorului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justitiei.
În motivare, instanta de apel a aratat ca instanta de fond, în mod corect, în baza probelor administrate, a retinut situatia de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului si încadrarea juridica a faptei penale, si, de asemenea, în mod temeinic, a stabilit o pedeapsa rezultanta de 9 ani închisoare, în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei penale, determinat de modalitatea de comitere, respectiv în loc public, prin aducerea partii vatamate într-o situatie în care avea posibilitati limitate de aparare, fiind imobilizata în lift, starea de recidiva postcondamnatorie, perseverenta infractionala în comiterea doar a infractiunii de tâlharie, astfel ca este justificat sporul de pedeapsa cu închisoarea, pentru îndeplinirea scopurilor educativ si punitiv ale pedepsei închisorii.
În termen legal, apelantul-inculpat a declarat recurs, nemotivat în termenul prevazut de art.385/10, alin.2, Cod procedura penala.
În motivarea în scris si orala a recursului, a sustinut ca nu a fost violent, ca a absolvit liceul, a lucrat, cu un salariu de 1.500 lei, concubina sa urmeaza sa nasca, este unicul întretinator al familiei sale, astfel ca a solicitat retinerea circumstantei atenuanta judiciara prev. de art.74, alin.1, litera a, Cod procedura penala, privind buna conduita anterioara, si, de asemenea, a avut o atitudine procesuala sincera, solicitând retinerea circumstantei atenuate judiciara prev. de art.74, alin.1, litera c, Cod procedura penala, cu efectul coborârii pedepsei închisorii sub limita minima speciala prevazuta de legea penala, înlaturându-se sporul de 1 an închisoare.
În drept, a invocat disp. art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedura penala.
La termenul de astazi, Curtea, din oficiu, a pus în discutie cazul de casare prevazut de art.385/9, alin.1, punctul 17, Cod procedura penala, în sensul schimbarii încadrarii juridice a faptei penale din infractiunea prev. de art.211, alin.1, alin.2, litera c, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, în infractiunea prev. de art.211, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal.
Analizând actele si lucrarile dosarelor, precum si hotarârile judecatoresti ale instantelor de fond si de apel, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât si din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul formulat de recurentul-inculpat este fondat, însa numai prin prisma motivului de recurs prevazut de art.385/9, alin.1, punctul 17, Cod procedura penala, invocat din oficiu.
Astfel, cât priveste încadrarea juridica a faptei penale, Curtea retine ca, în declaratiile sale constante de la urmarirea penala, partea vatamata T. A. a aratat ca inculpatul a intrat odata cu aceasta în scara blocului (filele 29-31, dosar de urmarire penala), împrejurare confirmata de inculpat (filele 79-83, dosar de urmarire penala), iar în fata instantei de fond partea vatamata a precizat ca usa de acces în scara blocului este prevazuta cu interfon (fila 32, dosar instanta de fond), inculpatul afirmând ca usa de acces în scara blocului era deschisa, fara a-si mai aminti detalii (fila 33, dosar instanta de fond), în timp ce în procesul-verbal de cercetare la fata locului din data de 17.XI.2009, întocmit de Sectia 14 Politie, nu exista nici o mentiune cu privire la accesul în imobil (fila 49, dosar de urmarire penala), astfel ca aceasta îndoiala profita inculpatului, în sensul ca accesul publicului era limitat, prin existenta sistemului de securitate la intrarea în scara blocului, ceea ce înseamna ca nu este îndeplinita cerinta prevazuta de art.152, litera a, Cod penal, întrucât locul nu era totdeauna accesibil publicului. În plus, liftul în care s-au aflat doar partea vatamata si inculpatul nu constituie loc public, nefiind îndeplinita conditia prevazuta de art.152, litera b, Cod penal. Ca atare, Curtea apreciaza, în raport cu aceste elemente, ca este gresita retinerea variantei agravate prevazuta de art.211, alin.2, litera c, Cod penal, privind comiterea faptei penale într-un loc public.
În ceea ce priveste reindividualizarea pedepsei închisorii, solicitata de recurentul-inculpat, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de disp.art.72, alin.1, Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsa, cuprinse între 3 ani si 18 ani închisoare, prevazute de legea penala pentru varianta simpla, gradul mediu de pericol social al faptei penale, care rezulta atât din modalitatea de comitere, respectiv prin folosirea de amenintari, fara violenta fizica, însa cu efecte traumatizante asupra partii vatamate, cât si din cuantumul relativ scazut al prejudiciul material, neacoperit, persoana inculpatului, în vârsta de 26 de ani la data comiterii infractiunii, afirma, nesustinut de probe, faptul ca a absolvit 9 clase, însa face dovada ca a absolvit un curs de calificare în meseria de instalator sanitar si gaze, potrivit certificatului de absolvire a cursului de calificare Seria A, nr.014238, eliberat pe data de 27.VI.2001, de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (fila 17, dosar de apel), nu are un loc de munca, are o bogata antecedenta penala, care a debutat în perioada minoratului, fiind condamnat definitiv, prin sapte sentinte penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea infractiunii de tâlharie, starea de agravare a raspunderii penale a recidivei postcondamnatorii, în raport cu pedeapsa rezultanta de 9 ani si 10 luni închisoare, stabilita prin Sentinta penala nr.314/16.X.2007 a Tribunalului Botosani – Sectia penala, din Dosarul nr.2992/40/2007, executata în perioadele 10.III.2000-8.V.2000, 19.V.2001-22.III.2004, 7.XII.2004-27.V.2008, când a fost liberat conditionat, prin Sentinta penala nr.1.300/23.V.2008 a Judecatoriei Botosani, cu un rest de pedeapsa de 1.224 zile închisoare ramas neexecutat, astfel ca este exclusa retinerea circumstantei atenuante judiciara prevazuta de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, privind buna conduita anterioara, atitudinea procesuala sincera a inculpatului, care nu presupune retinerea în mod necesar si automat a circumstantei atenuante judiciara prevazuta de art.74, alin.1, litera c, Cod penal, atâta timp cât acesta nu s-a prezentat în fata organelor judiciare, ci a asteptat sa fie descoperit, dupa cum, de altfel, a motivat instanta de fond.
Asadar, având în vedere gravitatea medie a faptei penale în noua sa încadrare juridica, dar si perseverenta deosebita a inculpatului pe calea infractiunii, care dovedeste, practic, ineficienta sanctiunilor penale în recuperarea sa sociala, Curtea apreciaza ca pedeapsa de 6 ani închisoare, situata sub media limitelor speciale, ar putea fi în masura sa asigure scopurile punitiv si educativ ale pedepsei închisorii, pentru abandonarea conduitei infractionale.
În consecinta, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedura penala, va admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.225/A/6.IV.2010 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a penala, din Dosarul nr.20657/4/2009, va casa, în parte, atât decizia penala, cât si Sentinta penala nr.209/27.I.2010 a Judecatoriei Sectorului IV, Bucuresti – Sectia penala, din Dosarul nr.20657/4/2009, si, în fond, rejudecând, va dispune, din oficiu, în temeiul art.334, Cod procedura penala, schimbarea încadrarii juridice a faptei penale din infractiunea prev. de art.211, alin.1, alin.2, litera c, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, în infractiunea prev. de art.211, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, în temeiul careia îl va condamna pe inculpatul F. M. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infractiunii de tâlharie, în varianta simpla, împotriva partii vatamate T. A., apoi, în temeiul art.61, alin.1, Cod penal, va revoca beneficiul liberarii conditionate pentru restul de 1.224 zile închisoare, ramas neexecutat din pedeapsa rezultanta de 9 ani si 10 luni închisoare, stabilita prin Sentinta penala nr.314/16.X.2007 a Tribunalului Botosani – Sectia penala, din Dosarul nr.2992/40/2007, pe care îl va contopi cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicata, astfel ca inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani închisoare, va constata, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedura penala, ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare în apel avansate de acesta, iar suma de 200 lei, onorariul aparatorului din oficiu, va fi suportata din fondul Ministerului Justitiei, va mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale si ale sentintei penale, va deduce, în temeiul art.385/17, alin.4, Cod procedura penala, raportat la art.383, alin.2, Cod procedura penala, perioada retinerii si arestarii preventive începând cu data de 26.XI.2009 la zi, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedura penala, sa constate ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare în recurs avansate de acesta, în timp ce suma de 200 lei, onorariul aparatorului din oficiu, va fi suportata din fondul Ministerului Justitiei .
