SENTINŢA PENALĂ NR.80
-pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b şi c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a şi b Cod penal
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. XXX/P/2012 din data de XX.XX.20XX, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de XX.XX.20XX a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, XX, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b şi c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal.
În fapt, s-a arătat în cuprinsul rechizitoriului că în noaptea de 27/28.05.2012, inculpatul Xx, aflându-se pe DJ 157J a exercitat acte de violenţă fizică, ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, asupra părţii vătămate Xx şi a deposedat-o de un telefon mobil Nokia şi de suma de 100 lei.
În dovedirea situaţiei de fapt – astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare – au fost menţionate următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare acte premergătoare ( fila 16), proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (filele 18-25), declaraţiile părţii vătămate Xx (filele 26-28), dovezi de predare – primire (filele 29-30), raport de constatare medico-legală nr. 702/28.05.2012 întocmit de SML Neamţ (fila 32), procese verbale de confruntare (filele 33-35), declaraţiile martorilor Xx (filele 38-41), Xx(filele 42-45), Xx ( filele 46-48), Xx(filele 49-52), Xx(filele 53), Xx(filele 54), Xx(fila 55), Xx(filele 56-57) Xx(filele 58-60), Xx(filele 61-63), declaraţiile inculpatului (filele 67-73), procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 74,76).
Pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat, conform art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la audierea inculpatului Xx, (declaraţie consemnată la fila vol. I dos. instanţă), în temeiul art. 326 Cod procedură penală, la audierea părţii vătămate Xx (fila 83 vol. I dos. instanţă), iar în temeiul art. 327 Cod procedură penală au fost audiaţi în calitate de martori: Xx(fila 145 vol. I dos. instanţă), Xx(fila 146 vol. I dos. instanţă), Xx(fila 147 vol. I dos. instanţă), Xx(fila 148 vol. I dos. instanţă), Xx (fila 209 vol. I dos. instanţă), XxXx ( fila 211 vol. I dos. instanţă), XxXx (fila 212 vol. I dos. instanţă), Xx(fila 213 vol. I dos. instanţă ), Xx(fila 36 vol. II dos. instanţă).
De asemenea a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia:
1. La solicitarea inculpatului au fost emise adrese către arestul IPJ Neamţ şi Penitenciarul Bacău pentru a se comunica relaţii privind persoanele care l-au vizitat pe inculpat în arest depunându-se:
– adresa nr. C/47208/16.10.2012 emisă de Penitenciarul Bacău (fila 112 vol. I);
– adresa nr. 138.728/16.10.2012 emisă de IPJ Neamţ Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă ( fila 113 vol. I dos. instanţă)
2. S-a depus la dosarul cauzei plângerea penală formulată de inculpat la adresa agentului de poliţie Xx, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ sub nr. 1887/VIII-I/2012 la data de 10.12.2012 (fila 215 vol. I dos. instanţă).
Din oficiu instanţa a solicitat relaţii cu privire la persoanele care au sesizat faptele petrecute în noaptea de 28.05.2012 pe raza drumului judeţean Xx – Xx, ora apelului, numerele de telefon de pe care s-a făcut sesizarea şi conţinutul sesizării, depunându-se în acest sens la dosarul cauzei adresa nr. 232113/21.12.2012 emisă de IPJ Neamţ (fila 188 vol. I dos. instanţă) precum şi înregistrarea audio a convorbirilor telefonice purtate cu operatoarea din cadrul Centrului Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Neamţ şi cu operatorul aparţinând Dispeceratului de Urgenţă al IPJ Neamţ (CD nr. 2534-572/05.02.2013 fila 32 vol.II dos. instanţă).
De asemenea s-a solicitat IPJ Neamţ fişa de cazier judiciar a inculpatului, aceasta regăsindu-se la fila 26 vol. II din dosar.
Inculpatul Xx, a fost asistat de apărător delegat din oficiu în cursul judecării prezentei cauze penale (domnul avocat Ciobanu Cătălin, delegaţie aflată la fila 27 vol. I dosar).
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa constată dovedită vinovăţia inculpatului Xx pentru infracţiunea cu privire la care a fost trimis în judecată, reţinând următoarea situaţie de fapt:
În cursul zilei de 27 mai 2012 partea vătămată Xx a consumat băuturi alcoolice împreună cu Xx, în barul din Xx, aparţinând numitului XxXx .
Conform declaraţiilor concordante ale părţii vătămate, ale martorului Xxşi ale martorului XxXx, cei doi au vrut să se deplaseze la barul din Xx pentru a continua consumul de băuturi alcoolice, iar partea vătămată a solicitat patronului barului din Xx să-i transporte cu maşina, contra cost, însă au fost refuzaţi de acesta.
Astfel, martorul XxXx ( fila 212 vol. I dos. instanţă), administratorul barului din Xx, a arătat că în cursul serii îi văzuse pe partea civilă Xx şi pe martorul Xxîn bar, consumând băuturi alcoolice, iar aceştia în jurul orelor 19,00 i-au cerut să îi transporte la barul din Negriţeşti, însă i-a refuzat.
Ulterior, în jurul orelor 19,30 – 20, 00 partea vătămată Xx, Xxşi Xx, au fost transportaţi de către martorul Xxcu căruţa, din Xx la barul din Xx, acesta primind în schimb suma de 50 lei de la partea vătămată. Conform declaraţiilor martorului Xx(fila 147 vol. I dos. instanţă), cei trei ,, erau uşor băuţi, Xxfiind într-o stare de ebrietate mai avansată”, iar partea vătămată i-a spus că îi oferise suma de 100 lei patronului barului din Xx ca să-i transporte, însă a fost refuzat.
Prezenţa părţii civile în incinta barului din satul Xx, în seara de 27 mai 2012 este confirmată şi de declaraţiile martorului Xx(fila 145 vol. I dos. instanţă), care a arătat că în seara zilei de 27 mai 2012, partea vătămată/civilă Xx a venit în barul pe care-l deţine martorul în satul Xx, însoţit de Xx, Xxşi Xx, care ,,erau deja beţi, au consumat vin pe terasă”, iar la acel moment, în bar era şi inculpatul Xx, care a consumat suc şi nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
După ce a consumat băuturi la bar cu cele trei persoane pe care le transportase, martorul Xx a plecat spre Xx, iar ,, la plecare l-a luat pe inculpatul Xx, care nu era băut şi pe încă o persoană cu căruţa şi i-a transportat la Xx .”
Martorul Xx(prieten cu inculpatul şi văr cu partea vătămată) a confirmat că în seara zilei de 27 mai 2012 a consumat două sticle de vin cu partea vătămată şi Palea Gheorghe, iar partea vătămată a achitat consumaţia, martorul neputând face precizări în legătură cu sumele de bani pe care le deţinea în acea seară partea vătămată asupra sa. De asemenea, martorul a arătat că Xxa plecat cu căruţa, iar el a plecat cu scuterul lui Xxla barul din Xx, unde a jucat biliard cu acesta, cu inculpatul Xx, care nu era sub influenţa băuturilor alcoolice şi cu încă o persoană al cărei nume nu îl cunoaşte ( fila 146 vol. I dos. instanţă).
Declaraţiile martorului Xxse coroborează cu ale martorului Xx, (declaraţiile date în faţa instanţei fila 209 vol.I), care a arătat că în acea seară a oprit la barul din Negriţeşti care-i aparţine martorului Xx, unde se afla şi inculpatul Xx, sub influenţa băuturilor alcoolice. Xx l-a transportat pe Xxcu scuterul la barul din Xx, unde a băut suc şi au jucat biliard, iar după un timp, în bar a apărut şi inculpatul Xx, însoţit de Xxşi Xx.
Cu prilejul audierii, martorul Xx(fila 36 vol. II dos. instanţă) a declarat că l-a cunoscut în acea seară pe inculpat la bar în Xx, unde a mers cu Xx, iar în ora cât a stat în bar la Xx nu l-a văzut pe inculpat să consume băuturi alcoolice. Ulterior au plecat toţi trei la barul din Xx unde au stat 3-4 ore, au jucat biliard, inculpatul a consumat vin şi bere, iar Xxa consumat la rândul său bere.
Deşi martorul XxXx, administratorul barului din Xx a declarat în faţa instanţei că l-a văzut pe inculpat în jurul orelor 21,30 alături de alte persoane şi nu a remarcat ca vreo persoană din grupul inculpatului să fie sub influenţa băuturilor alcoolice, deoarece aceştia se manifestau civilizat ( fila 212 vol. I dos. instanţă), acelaşi martor a arătat şi că îşi menţine declaraţiile de la filele 58-59 dosar urmărire penală şi e posibil să nu mai ţină minte unele detalii din cauza trecerii timpului.
Prin urmare, instanţa va reţine la conturarea situaţiei de fapt şi declaraţiile date în faza de urmărire penală de martorul XxXx, care a arătat că în jurul orelor 22,30 în bar au intrat inculpatul, însoţit de Xx, Xxşi Xx şi ,,toţi patru erau băuţi”. Totodată acesta a menţionat că într-adevăr cei din grupul inculpatului au vrut să cumpere o navetă de bere, dar i-a refuzat ,,văzând cât de băuţi sunt” (fila 58 verso dosar u.p.), precum şi pentru că ,,nu vinde fără ambalaj la schimb”( fila 212 vol. I dos. instanţă) .
Martorul Xx(fila 36 vol. II dos. instanţă) a declarat că la circa 20 minute după sosirea acestora, au trebuit să părăsească barul pentru că se închidea, iar martorul Xx l-a dus pe Xxcu scuterul către locuinţa acestuia din Xx, ulterior, la ieşirea din Xx întâlnindu-se cu inculpatul Xx, Xxşi Xx, pe care i-a luat pe scuter pentru a-i transporta spre Xx.
Conform declaraţiilor martorilor Xx şi Xx(filele 209 vol. I, respectiv 36 vol. II dos. instanţă), scuterul era condus de Xx, în spatele acestuia fiind aşezat Xx, apoi Vîrlan Alexandru Gabriel, inculpatul fiind cea din urmă persoană care se afla pe scuter.
Pe drum, în jurul orelor 00,30 – 01,00 cei patru s-au întâlnit cu partea vătămată/civilă Xx, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, care se întorcea pe jos către casă, pe DJ 157J de la Xx spre Xx, fiind însoţit de martorul Xx, aflat de asemenea într-o stare avansată de ebrietate, aspecte ce rezultă din declaraţiile concordante ale părţii vătămate şi ale martorului Xx (fila 83 vol. I, fila 148 vol. I dos. instanţă).
Astfel cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate (fila 83 vol. I), ajunşi în dreptul lor, cei patru au oprit scuterul în faţa lor, au stins farul, iar unul dintre ei le-a cerut o ţigară şi cum nici partea vătămată şi nici martorul Xxnu aveau ţigări asupra lor, unul dintre cei patru a împins partea vătămată care a căzut în şanţ. Martorul Xxa reuşit să fugă, iar partea vătămată a rămas căzută la pământ şi a fost lovită de persoanele care veniseră cu scuterul.
Aceste aspecte rezultă şi din susţinerile martorului Xx, care, în declaraţia aflată la fila 148 vol. I dos. instanţă, a arătat că într-o noapte de duminică spre luni, în jurul orelor 00,30 – 01,00 venea pe jos către casă cu partea civilă de la un bar din Xx spre Xx, ambii aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. Martorul a arătat că în acea seară consumase băuturi alcoolice în exces şi se afla într-o stare de ebrietate mai avansată decât partea civilă. Din sens opus a venit un scuter pe care se aflau patru persoane, în dreptul lor scuterul s-a oprit, s-a stins farul, iar cei patru s-au îndreptat spre ei, unul i-a cerut o ţigară şi i-a zis să o ia la vale, iar el a fugit într-o plantaţie de duzi aflată la circa 1 km de acel loc.
După ce a stat circa 5 min în plantaţia de duzi unde se refugiase, Xxa pornit către casă, iar la puţin timp a ajuns şi partea civilă care i-a zis martorului ,, să nu se culce că a dat telefon la poliţie, că a fost bătut, că nu mai are nici bani nici telefon, iar persoanele care l-au lovit i-au luat tot” precum şi că , doi l-au luat de gât şi l-au dat în şanţ şi toţi patru l-au lovit şi i-au luat telefonul şi banii fără să poată spune cine i-a luat bunurile.”(fila 83 vol. I dos. instanţă).
Aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, partea vătămată nu a putut preciza câte persoane şi care persoane l-au lovit, însă a arătat că în mod sigur nu a fost agresat de o singură persoană. În timp ce era lovită, partea vătămată Xx a auzit cum una dintre persoane i-a îndemnat pe ceilalţi să-i ia telefonul, fără a putea preciza dacă aceeaşi persoană i-a sustras telefonul, însă a presupus că este inculpatul din moment ce telefonul său a fost găsit asupra acestuia (fila 83 vol. I). Totodată Xx a arătat că în timp ce era căzut la pământ, lovit cu pumnii şi picioarele ,,a simţit când i-a fost băgată mâna în toate buzunarele de la pantalonii cu care era îmbrăcat”, fără a putea preciza ,,câte persoane l-au buzunărit”, fiindu-i ,, sustraşi şi banii pe care-i avea în buzunar, o sută şi ceva de lei”.
Modul în care partea vătămată descrie fapta în declaraţiile sale se coroborează cu constatările organelor de poliţie care au efectuat cercetarea la faţa locului, imediat după producerea infracţiunii (filele 18-25 dosar urmărire penală), cu declaraţiile martorului Xx(filele 49-52 dosar de urmărire penală) menţinute în faza de cercetare judecătorească (fila 148 vol. I dos. instanţă), precum şi cu ale martorilor Xxşi Xx .
Astfel, potrivit susţinerilor martorului Xx, scuterul se deplasa încet, drumul fiind în rampă, iar când au ajuns în dreptul celor doi, inculpatul Xx şi Xx au sărit de pe scuter şi s-au îndreptat spre partea civilă. Scuterul, care nu se pornea cu cheia, ci cu o sârmă, s-a oprit fără voia persoanei care îl conducea atunci când au sărit de pe el inculpatul Xx şi Xx, martorul Xx precizând că de aceea s-a stins şi farul.
Xx a încercat să pornească scuterul, deplasându-se către deal, la circa 100- 150 m, timp în care,, inculpatul înjura şi atât inculpatul cât şi Xxstrigau să-i aştepte.” Ulterior au venit toţi trei la scuter şi l-au ajutat să-l pornească, iar ,, la lumina farului din spate a văzut că inculpatul avea în mână un telefon care nu-i aparţinea şi întrebându-l despre acest telefon, inculpatul l-a înjurat şi nu i-a spus nimic.”
La solicitarea instanţei de a lămuri contradicţiile existente între declaraţiile date în faza de urmărire penală, martorul Xx a arătat că în cea de-a doua declaraţie de la urmărire penală (filele 38-39) a spus că Xx nu a participat la agresiune, întrucât întâlnindu-se cu acesta, Xxi-a spus că el doar a mers după inculpat pentru a-l opri să lovească pe cele două persoane cu care se întâlniseră, însă ulterior a revenit şi a arătat că faptele s-au petrecut aşa cum a declarat la filele 38-39 dos. u. p., în sensul că ,,atât inculpatul cât şi Xx au sărit de pe scuter şi s-au repezit la cele două persoane şi au plecat în urmărirea lor, când au văzut că acestea încearcă să fugă, iar când le-au ajuns din urmă au început să le lovească”. Totodată acesta a arătat că el singur ,,a încercat să pornească scuterul în timpul în care inculpatul şi Xx agresau pe partea civilă”, iar partea civilă a fost agresată doar de inculpat şi de Xx(,,nu am participat toţi patru la agresarea părţii civile, eu i-am văzut doar pe inculpat şi pe Xx”).
De asemenea, martorul Xxa arătat că atunci când au ajuns în dreptul părţii civile şi a lui Xx, inculpatul, fără să spună nimic, a sărit de pe scuter şi a lovit cu piciorul în cap pe partea civilă, iar cealaltă persoană care însoţea pe partea civilă a fugit. Xxs-a dus şi el spre inculpat, iar martorul Xxa rămas să vorbească la telefon, timp în care Xx a urcat spre deal, încercând să pornească scuterul.
Totodată, deşi martorul Xxa negat implicarea lui Xx, declarând că a crezut iniţial că şi Xxplecase să lovească persoanele cu care s-au intersectat pe drum, însă apoi i-a dat seama că doar inculpatul a fost implicat în săvârşirea faptelor care fac obiectul cauzei deduse judecăţii deoarece vărul lui, Xx, i-a zis ulterior că Xxse dusese să-i despartă pe cei implicaţi în altercaţie, instanţa nu va reţine declaraţiile acestuia în sensul neimplicării lui Xxîn agresiunea părţii vătămate, dat fiind că martorul Xxa arătat că l-a văzut pe Xxlovind partea vătămată, iar declaraţiile acestuia se coroborează sub acest aspect cu ale părţii civile şi ale martorului Xx.
După ce i-a sustras telefonul mobil şi banii părţii vătămate, inculpatul a revenit la scuter, potrivit declaraţiilor martorului Xx, primul care a revenit la scuter fiind Xx, apoi inculpatul, care avea un telefon mobil pe care l-a desfăcut şi i-a aruncat cartela, iar când a fost întrebat de Xxce e cu telefonul, inculpatul a zis că îi aparţine, pentru ca ulterior, când au ajuns în sat, inculpatul să-i spună lui Xx,, că luase telefonul părţii vătămate şi că o să-l socotească a doua zi”.
Cu privire la bunurile pe care partea civilă le-a reclamat a-i fi fost sustrase, martorul Xxa arătat că partea civilă avea un telefon mobil marca Nokia şi o sumă de bani al cărei cuantum nu îl poate preciza, însă în cursul zilei partea civilă schimbase o bancnotă de 200 lei, iar partea civilă i-a zis că avea 100 lei asupra sa la momentul agresării sale.
Deşi inculpatul a negat constant că scopul agresării părţii vătămate a fost deposedarea de bunuri, declaraţiile sale sunt contrazise atât de declaraţiile părţii vătămate, cât şi ale martorilor Xx, Xxşi Xx, iar motivaţia oferită de inculpat pentru exercitarea violenţelor asupra părţii vătămate – i-a dat ,,doi pumni şi un picior pentru că acesta îl înjurase”, deşi inculpatul ,,a scos partea vătămată de la bătaie în urma unei altercaţii” – apare ca neverosimilă, nefiind susţinută de niciuna dintre probele administrate în cauză.
Mai mult, din conţinutul adresei nr. 232113/21.12.2012 emisă de IPJ Neamţ (fila 188 vol. I dos. instanţă) precum şi al înregistrării audio a convorbirilor telefonice purtate cu operatoarea din cadrul Centrului Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Neamţ şi cu operatorul aparţinând Dispeceratului de Urgenţă al IPJ Neamţ (CD nr. 2534-572/05.02.2013 fila 32 vol.II dos. instanţă) rezultă că martorul Xxla ora 02,56 a sesizat de pe telefonul mobil faptele petrecute în noaptea de 28.05.2012 pe raza drumului judeţean Xx – Xx, reclamând că în timp ce se întorcea la Xx însoţit de finul său, Xx, au fost luaţi la bătaie de 4 persoane care se deplasau cu un scuter şi ,,tot zicea de bani de telefoane”, iar el a fugit într-o plantaţie de duzi şi nu ştie ce s-a mai întâmplat cu partea vătămată, care nu i-a răspuns la telefon când a încercat să o contacteze şi nici n-a mai găsit-o la faţa locului, când s-a întors ulterior.
Potrivit declaraţiei martorului, imediat au sosit organele de poliţie şi în jurul orelor 03,00- 04,00 s-au deplasat la faţa locului, însă nu i-au găsit pe agresori.
Astfel, cu ocazia cercetării la faţa locului, potrivit procesului verbal încheiat de organele de poliţie (filele 18-25 dosar u.p.), « la cca 6 m distanţă de marginea carosabilă, se observă vegetaţia strivită, cu pete de culoare brun roşcat cu aspect de sânge, pe o suprafaţă de 1×1 m ».
Atât partea vătămată cât şi martorul Xxau arătat că în dimineaţa ce a urmat incidentului, inculpatul a trecut pe lângă martor şi partea vătămată care se aflau la locul faptei cu organele de poliţie, şi i-a salutat, însă nici martorul şi nici partea vătămată nu şi-au dat seama la acel moment că inculpatul este unul dintre agresori, pentru că altfel l-ar fi oprit. Poliţiştii i-au identificat apoi cu ajutorul unui câine şi i-au întrebat dacă îi cunosc.
La sediul organelor de poliţie, martorul ocular Xxa identificat în persoana inculpatului pe autorul faptelor cu care aceştia au sesizat organele de poliţie la data de 28.05.2012 (filele 29-30 dos. u.p.) .
Conform procesului verbal de depistare din data de 28.05.2012 (fila 64 dosar u.p.), inculpatul Xx a fost depistat în jurul orelor 12,00 pe câmp la prăşit, iar la percheziţia corporală sumară asupra acestuia s-a găsit un telefon mobil Nokia, având carcasa neagră şi aflat în stare de funcţionare, nefiind vorba deci despre telefonul aparţinând părţii vătămate.
Ulterior, în cursul aceleiaşi zile de 28.05.2012, în jurul orelor 14,00 conform dovezii de ridicare (fila 29 dosar u.p.), care se coroborează cu declaraţiile inculpatului (filele 44-45 dosar u.p.) inculpatul a predat personal telefonul mobil Nokia carcasa negru–gri, aparţinând părţii vătămate, organelor de poliţie.
Totodată, partea vătămată Xx în declaraţia din data de 28.05.2012 (filele 26-27 dosar u.p.) atestă că telefonul mobil i-a fost predat de organele de poliţie, însă în telefon nu se mai afla cartela Orange, acesta fiind defect, având display-ul deteriorat. De asemenea, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată (fila 83 vol. I dos.), partea vătămată a arătat că telefonul care i-a fost restituit era stricat şi nu l-a mai putut folosi, iar în buzunar avea 100 şi ceva de lei, motive pentru care s-a constituit parte civilă cu suma 500 lei reprezentând daune materiale.
Faptul că telefonul mobil restituit părţii vătămate era impropriu pentru folosire rezultă şi din declaraţiile inculpatului, care a arătat că acesta avea ecranul crăpat, probabil în urma altercaţiei.
Nu în ultimul rând, exercitarea acţiunii violente în vederea săvârşirii sustragerii de bunuri rezultă şi din concluziile raportului de constatare medico-legală (fila 32 dosar u.p.), conform căruia partea vătămată prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Deşi probatoriul administrat atestă săvârşirea faptei de mai multe persoane împreună, aspect care ar fi fost de natură a atrage la încadrarea juridică a faptelor inculpatului aplicarea disp. art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal şi prin urmare sancţionarea inculpatului cu o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 7 şi 20 de ani, dat fiind că Ministerul Public nu a uzat de prerogativele atribuite de dispoziţiile art. 337 Cod procedură penală şi nu a solicitat extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, instanţa constată că este învestită în limitele actului de sesizare, conform disp. art. 317 Cod procedură penală, neputând analiza din punct de vedere al situaţiei de fapt şi al încadrării juridice o altă faptă decât cea cu care este sesizată, judecata mărginindu-se la fapta şi persoana cu privire la care a avut loc trimiterea în judecată.
În ceea ce priveşte probatoriul administrat în cauză pentru a se stabili dacă inculpatul a încercat să influenţeze declaraţiile martorilor în cursul instrumentării prezentei cauze penale, instanţa constată că din adresa nr. C/47208/16.10.2012 emisă de Penitenciarul Bacău (fila 112 vol. I) rezultă că acesta nu a fost vizitat de nicio persoană, iar adresa nr. 138.728/16.10.2012 emisă de IPJ Neamţ Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă ( fila 113 vol. I dos. instanţă) atestă că inculpatul a fost vizitat doar de Xxcât timp acesta s-a aflat în arestul IPJ Neamţ.
Prin urmare, declaraţiile martorului XxXx (fila 211 vol. I dos. instanţă), care a arătat că a fost în vizită la inculpat împreună cu Xxşi Xxla arestul IPJ din Piatra Neamţ, iar inculpatul i-a zis să-i transmită lui Xx să spună exact ce s-a întâmplat ,, că a găsit telefonul jos, că dacă nu spune aşa o să fie mai rău”, nu vor fi reţinute în conturarea situaţiei de fapt, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, dat fiind că vizitarea inculpatului în Arestul IPJ Neamţ de către martorul XxXx nu rezultă din evidenţele acestei instituţii.
Apărarea inculpatului
Inculpatul Xx nu a recunoscut comiterea infracţiunii de tâlhărie, recunoscând doar exercitarea actelor de violenţă asupra părţii vătămate Xx (nu şi sustragerea de bunuri), atât în faza urmăririi penale cât şi cu prilejul declaraţiilor date în faţa instanţei de judecată.
1. Cu ocazia audierii nemijlocite de către instanţa de judecată, la data de 25.06.2012 (fila 8 vol. I dos. instanţă), inculpatul a recunoscut că ,,a consumat doar 4 beri” în seara incidentului şi a declarat că a lovit partea vătămată ,,dându-i doi pumni şi un picior pentru că acesta îl înjurase,” deşi inculpatul ,,a scos partea vătămată de la bătaie în urma unei altercaţii”.
2. În susţinerea nevinovăţiei sale, inculpatul a arătat că este posesorul unui telefon mobil în valoare de 1000 lei şi nu ar fi avut trebuinţă de telefonul părţii vătămate în valoare de 100 lei, că avea în seara aceea bani asupra sa, aspect dovedit de faptul că ar fi intenţionat să cumpere o navetă de bere la barul din Xx, precum şi de împrejurarea că în perioada săvârşirii faptelor lucra în construcţii.
3. Cu privire la telefonul părţii vătămate, inculpatul a arătat că acesta, având ecranul crăpat în urma altercaţiei, a fost găsit pe sol de către Xx, iar inculpatul l-a luat şi l-a pus în buzunar, cu intenţia de a-l restitui ulterior părţii vătămate, (,,i-am spus lui Xxcă trebuie să ducă înapoi telefonul părţii vătămate pentru că ştiam că puteam fi acuzaţi de tâlhărie”) astfel că bunul despre care s-a reţinut a fi fost sustras este un bun găsit şi nicidecum un bun provenit din săvârşirea unei fapte de tâlhărie.
4. De asemenea, inculpatul a declarat că a doua zi a mers la domiciliul părţii vătămate pentru a-i înapoia telefonul, însă acesta nu era acasă, iar mai târziu când a zărit partea vătămată la locul faptei, însoţită de un agent de poliţie şi a vrut să vorbească cu partea vătămată pentru a-i restitui telefonul, a fost refuzat de acesta. Totodată, inculpatul a arătat că a predat de bunăvoie telefonul mobil aparţinând părţii vătămate organelor de poliţie, care la solicitarea inculpatului l-au însoţit pe acesta la domiciliul său în vederea predării telefonului mobil.
5. Cu privire la declaraţiile martorilor, inculpatul a arătat că aceştia sunt rude şi au declarat împotriva sa ca urmare a relaţiilor de duşmănie în care se află cei trei martori cu fratele inculpatului.
6. Totodată, inculpatul a arătat că agentul de poliţie Xxîşi exercită abuziv atribuţiile de serviciu şi are prejudecăţi în privinţa persoanei inculpatului date fiind antecedentele penale ale acestuia.
Instanţa nu reţine, însă, apărarea formulată de inculpat întrucât aceasta este infirmată de probatoriul administrat în cauză, după cum urmează:
1. Susţinerile inculpatului conform cărora a lovit partea vătămată ,,dându-i doi pumni şi un picior pentru că acesta îl înjurase,” deşi inculpatul ,, a scos partea vătămată de la bătaie în urma unei altercaţii” vor fi înlăturate ca necorespunzătoare adevărului, deoarece nu există date sau indicii cu privire la existenţa vreunui conflict în care să fie implicată anterior partea vătămată; niciunul dintre martorii audiaţi nu a făcut vorbire nici despre existenţa vreunui conflict anterior în care să fie implicată partea vătămată şi nici despre faptul că partea vătămată i-ar fi adresat injurii inculpatului. Mai mult, partea vătămată a declarat că nu a avut niciodată vreo altercaţie cu inculpatul şi nu cunoaşte motivul pentru care a fost agresat.
Totodată, inculpatul nu este consecvent în explicaţiile furnizate de la o fază procesuală la alta, dat fiind că în declaraţiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat iniţial că partea vătămată a fost ,,lovită fără nici un motiv”, astfel că prezentarea mai multor versiuni ale aceleiaşi împrejurări de către inculpat, va duce la înlăturarea acestor apărări ca nesincere.
2. În ceea ce priveşte apărările conform cărora inculpatul ar fi fost posesorul unui telefon mobil de o valoare net superioară celui sustras de la partea vătămată, precum şi că acesta ar fi avut bani asupra sa în acea seară, potrivit declaraţiilor martorilor Xx şi XxXx, inculpatul a vrut să cumpere o navetă de bere în acea seară, dar a fost refuzat, aspecte de natură a contura presupunerea rezonabilă că într-adevăr acesta avea bani asupra sa. De asemenea, martorul XxXx a arătat că inculpatul a prestat anterior treburi în gospodăria acestuia, a refuzat să primească bani pentru munca prestată şi nu i-a lipsit nimic din gospodărie cât timp inculpatul a lucrat la el, iar martorul Xx a arătat că într-adevăr inculpatul era posesorul unui telefon Nokia N73.
Cu toate acestea, instanţa constată că aceste aspecte nu sunt de natură a intra în contradicţie cu probatoriul administrat în cauză, din care s-a reţinut evidenţa săvârşirii cu vinovăţie a infracţiunii de tâlhărie de către inculpat. Astfel, simplul fapt că inculpatul deţinea asupra sa diverse sume de bani la momentul săvârşirii faptei, că deţinea un telefon mobil superior calitativ celui sustras şi că a avut o conduită ireproşabilă cât timp a prestat diverse treburi gospodăreşti pentru martorul XxXx, nu este suficient pentru a înlătura probatoriul care a demonstrat fără dubiu vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor.
A reţine că nevinovăţia inculpatului este demonstrată de aceste aspecte, echivalează cu a reţine că o persoană care posedă bani şi bunuri asupra sa şi a avut o conduită ireproşabilă anterior săvârşirii unei fapte penale (ceea ce oricum nu este situaţia inculpatului, date fiind menţiunile din fişa sa de cazier) nu ar putea fi capabilă de săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului, întrucât nu ar avea o motivaţie.
3. Referitor la susţinerile inculpatului conform cărora în urma altercaţiei telefonul mobil ar fi fost găsit pe sol de către Xx, iar inculpatul l-a luat şi l-a pus în buzunar, cu intenţia de a-l restitui ulterior părţii vătămate, (,,i-am spus lui Xxcă trebuie să ducă înapoi telefonul părţii vătămate pentru că ştiam că puteam fi acuzaţi de tâlhărie”) astfel că bunul despre care s-a reţinut a fi fost sustras este un bun găsit şi nicidecum un bun provenit din săvârşirea unei fapte de tâlhărie, instanţa constată că explicaţiile furnizate de acesta sunt în mod vădit neconvingătoare şi nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate în cauză.
Astfel, partea vătămată a arătat că a auzit cum una dintre persoanele care se deplasau cu scuterul i-a îndemnat pe ceilalţi să caute banii şi telefoanele mobile, a simţit cum a fost buzunărit, fiindu-i sustras telefonul mobil şi banii pe care-i avea în buzunarele laterale ale pantalonilor, iar martorul Xx, atât în declaraţiile date pe parcursul procesului penal, cât şi prin apelul de urgenţă efectuat în noaptea de 27/28 mai 2012 la serviciul 112, a arătat că persoanele care au agresat partea vătămată au exercitat aceste agresiuni în scopul sustragerii de bunuri (,, zicea de bani şi telefoane”).
Totodată, niciunul dintre martorii audiaţi nu a confirmat susţinerile inculpatului, conform cărora telefonul mobil ar fi fost găsit de martorul Xx, iar pe de altă parte telefonul părţii vătămate a fost găsit la domiciliul inculpatului şi dacă acesta ar fi avut într-adevăr intenţia să-l restituie l-ar fi luat cu sine a doua zi şi l-ar fi înapoiat când a trecut pe lângă partea vătămată aflată la faţa locului cu organele de poliţie şi nicidecum nu l-ar fi lăsat la domiciliul său.
4. În ceea ce priveşte apărarea inculpatului conform căreia ar fi intenţionat să-i restituie telefonul mobil părţii vătămate, nici acestea nu sunt de natură a înlătura vinovăţia acestuia, dat fiind că pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie, nu are relevanţă restituirea bunului ulterior sustragerii acestuia prin exercitarea de violenţe, fapta consumându-se la momentul imposedării inculpatului cu bunurile sustrase de la partea vătămată.
Mai mult, partea vătămată a declarat că în cursul zilei de 28 mai 2012 când inculpatul a trecut pe lângă el cu căruţa, acesta nu l-a chemat la el, ci doar l-a întrebat ce s-a întâmplat şi nu şi-a manifestat intenţia de a-i înapoia telefonul.
Totodată, martorul Xxa arătat că în dimineaţa zilei de 28 mai 2012, inculpatul a trecut pe lângă el şi partea vătămată în timp ce aceştia se aflau la locul faptei cu organele de poliţie, şi i-a salutat, însă martorul nu a relatat nimic despre vreun gest al inculpatului prin care acesta să-şi fi manifestat intenţia de a-i înapoia telefonul părţii vătămate.
Deşi declaraţiile martorei Xx(fila 213 vol. I dos. instanţă) pot fundamenta presupunerea că inculpatul ar fi căutat partea vătămată la domiciliul acesteia (a doua zi şi în zilele următoare au venit persoane cărora martora nu le cunoaşte identitatea şi au strigat la poartă căutând pe partea civilă) nici acest aspect nu este de natură a infirma probatoriul administrat în cauză, care relevă comiterea faptei de sustragere a bunurilor părţii vătămate, prin exercitarea de violenţe asupra acesteia, de către inculpat.
5. În ceea ce priveşte apărările inculpatului conform cărora cei trei martori care îl însoţeau la momentul comiterii faptei, ar fi declarat împotriva sa din cauza unor relaţii de duşmănie existente între aceştia şi fratele inculpatului, instanţa reţine că, chiar şi înlăturarea din probatoriu a depoziţiilor celor 3 martori, nu ar duce la reţinerea unei alte situaţii de fapt, depoziţia părţii vătămate, coroborată cu depoziţia martorului Xx, cu conţinutul apelului telefonic la serviciul 112, cu menţiunile procesului verbal de cercetare la faţa locului precum şi ale dovezii de ridicare a telefonului mobil aparţinând părţii vătămate, precum şi declaraţiile inculpatului însuşi (în speţă contradicţiile existente între declaraţiile date de inculpat de la o fază procesuală la alta, precum şi contradicţiile existente între declaraţiile inculpatului şi restul materialului probator), sunt suficiente pentru a fundamenta convingerea instanţei că inculpatul este autor al infracţiunii de tâlhărie pentru care este cercetat.
6. Referitor la plângerea penală înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ sub nr. 1887/VIII-I/2012 la data de 10.12.2012 prin care inculpatul reclamă săvârşirea de către agentul de poliţie Xx a infracţiunilor prevăzute de art.246, art. 261 şi art. 261 ind. 1 Cod penal, cu prilejul cercetărilor efectuate în prezenta cauză penală (fila 215 vol. I dos. instanţă) instanţa constată că aceste aspecte sunt susţinute parţial şi de depoziţia martorului Xx(fila 147 vol. I dos. instanţă) care a arătat că nu îşi însuşeşte declaraţia de la filele 33- 34 dosar u.p., acesta susţinând că şeful de post face abuzuri.
Examinând actele de urmărire penală aflate în dosarul de urmărire penală nr. 2652/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, instanţa constată că acestea nu au fost efectuate în exclusivitate de agentul de poliţie Xx, ci şi de către alte organe de cercetare penală, sub supravegherea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.
Mai mult cu prilejul examinării vinovăţiei inculpatului în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, inculpatul a beneficiat de toate garanţiile specifice unui proces echitabil, instanţa dispunând audierea martorilor care au dat declaraţii în faza de urmărire penală şi administrând probe noi pe parcursul cercetării judecătoreşti, atât din oficiu, cât şi la solicitarea inculpatului.
Din cele de mai sus instanţa reţine ca dovedit că inculpatul este autor al infracţiunii de tâlhărie pentru care este cercetat a cărei victimă este partea vătămată Xx .
Dată fiind situaţia de fapt reţinută de instanţă, respectiv nu doar exercitarea de către inculpatul Xx a unor acte de violenţă asupra părţii civile, ci exercitarea acestora în scopul deposedării părţii vătămate de bunurile pe care aceasta le avea asupra sa, instanţa, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată cererea inculpatului Xx de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b şi c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a şi b Cod penal în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a şi b Cod penal.
În drept fapta inculpatului XX care, în noaptea de 27/28.05.2012, în jurul orelor 00, 30 – 01, 00 aflându-se pe DJ 157J Xx – Xx, prin exercitarea de acte de violenţă fizică asupra părţii vătămate Xx, aflată în stare de ebrietate, a deposedat-o de un telefon mobil Nokia şi de suma de 100 lei, provocându-i leziuni la nivelul feţei, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal.
Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracţiunii de tâlhărie este unul complex, fiind constituit din acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia unei persoane în scopul însuşirii pe nedrept şi din acţiunea de întrebuinţare de violenţe, raportul dintre acţiunea de întrebuinţare de violenţe şi cea de luare fiind acela de la mijloc la scop. Elementul material al infracţiunii de tâlhărie este reprezentat de două activităţi, strâns legate între ele, dintre care, una – furtul – este principală, iar a doua – folosirea violenţei – apare în raport cu cea dintâi, ca fiind secundară.
Acţiunea principală, corespunzătoare furtului, constă în acţiunea inculpatului de a deposeda partea vătămată Xx de un telefon mobil marca Nokia şi de suma de 100 lei, aflate în posesia legitimă a acesteia, imposedându-se cu acestea prin luarea lor din buzunarul pantalonilor, fără drept şi fără consimţământul acesteia – şi părăsind locul faptei având asupra sa bunurile însuşite.
Acţiunea secundară constă în violenţele exercitate asupra părţii vătămate, acte de violenţă recunoscute de altfel de inculpat, şi menţionate în cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 702/2012 al SJML Neamţ (fila 32 dosar u.p.), între cele două acţiuni, existând o legătură de la mijloc la scop.
Urmarea imediată a infracţiunii constă, pe de o parte, în pricinuirea unei pagube în patrimoniul părţii vătămate (partea vătămată apreciind că nu i-au fost restituite bunurile sustrase în totalitate, şi deşi telefonul mobil i-a fost restituit acesta este deteriorat, fiind impropriu pentru funcţionare, astfel încat i s-a produs un prejudiciu de 500 lei), iar, pe de altă parte, în atingerea adusă integrităţii morale şi corporale a părţii vătămate, astfel cum rezultă din menţiunile raportului de constatare medico-legală nr. 702/2012 al SJML Neamţ.
Între elementul material al infracţiunii şi urmarea imediată există un evident raport de cauzalitate: ca urmare a sustragerii bunurilor, se creează în patrimoniul părţii vătămate, un prejudiciu constând în contravaloarea bunurilor sustrase. De asemenea, ca urmare a agresării părţii vătămate prin îmbrâncirea şi lovirea acesteia, este lezată integritatea corporală şi morală a părţii vătămate.
Circumstanţele comiterii faptelor atrag încadrarea juridică în forma agravată a infracţiunii de tâlhărie. Întrucât faptele au fost săvârşite, în jurul orelor 00, 30 – 01, 00 se constată că inculpatul a profitat de ambianţa pe care o creează lăsarea întunericului, împrejurare care denotă o periculozitate sporită a acestuia şi, pe cale de consecinţă, atrage incidenţa agravantei prev. de art. 211 alin. 2 lit. b Cod penal.
De asemenea, infracţiunea fiind săvârşită într-un loc public în sensul prevăzut de art. 152 lit. a Cod penal, respectiv drumul comunal Xx – Xx, astfel cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului Xx, coroborate cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto corespunzătoare, prin care partea vătămată a indicat locul în care s-a consumat fapta, „loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană”, se demonstrează încă o dată periculozitatea sporită a inculpatului care a avut curajul şi încrederea de a săvârşi fapta într-un asemenea loc, motiv pentru care instanţa reţine incidenţa şi a agravantei prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal.
Vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe, întrucât acesta a prevăzut şi a urmărit consecinţele faptei sale. Intenţia este calificată printr-un dublu scop. Acţiunea de deposedare este săvârşită de inculpat cu scopul de a-şi însuşi pe nedrept bunurile părţii vătămate, căci, după ce l-a deposedat prin acte de violenţă şi ameninţare pe Xx de telefonul mobil şi suma de 100 lei, inculpatul a părăsit locul săvârşirii faptei cu bunurile însuşite.
Referitor la încadrarea juridică, instanţa va reţine şi existenţa stării de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie, deoarece infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă după condamnarea definitivă a aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 17/13.02.2004 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 3429/22.06.2004 a ÎCCJ şi înainte de considerarea ca executată a acestei pedepse, inculpatul fiind eliberat condiţionat la data de 19.04.2012 şi având de executat un rest de pedeapsă de 1301 zile închisoare. Această condamnare anterioară reprezintă primul termen al recidivei, potrivit disp. art.37 alin.1 lit. a Cod penal.
Totodată, din fişa de cazier judiciar (fila 26 vol. II), rezultă că fapta dedusă judecăţii este comisă în stare de recidivă postexecutorie, conform dispoziţiilor art. 37 lit. b) Cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 104/15.09.1999 pentru infracţiuni contra persoanei, aspect ce probează perseverenţa acestuia în comiterea faptelor penale de acest gen. Astfel, infracţiunea cercetată în cauză şi pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, constituie cel de-al doilea termen al recidivei, fiind săvârşită de inculpat la data de 27/28.05.2012, după ce acesta a executat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, aplicată prin sentinţa penală nr. 104/15.09.1999 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 356/16.12.1999 a Curţii de Apel Bacău, astfel că prezenta infracţiune constituie al doilea termen al recidivei mari postexecutorii.
În vederea individualizării judiciare a sancţiunilor ce-i vor fi aplicate inculpatului, instanţa va ţine seama de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal („La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”).
În acest context, instanţa constată că gradul de pericol social al faptei este evaluat nu numai în raport cu consecinţa imediată, patrimonială produsă părţii vătămate şi concretizată în prejudiciul material, ci şi în raport cu starea de pericol ce rezidă din acţiunea inculpatului apreciată in extenso, coroborată cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cu circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel, cu privire la pericolul social al faptei se impun a fi analizate valorile sociale lezate – respectiv patrimoniul, dar şi relaţiile sociale privind integritatea fizică a persoanei şi libertatea acesteia de a acţiona conform propriei sale voinţe, valoarea prejudiciului – apreciată de către partea civilă la echivalentul sumei de 500 lei, dar şi împrejurările săvârşirii infracţiunii, respectiv într-un loc public, în timpul nopţii, asupra unei persoane aflate în stare de ebrietate. Toate aceste aspecte sunt de natură a conferi infracţiunii un grad ridicat de pericol social.
Cu privire la persoana inculpatului, se reţine că anterior comiterii acestei infracţiuni, acesta a mai fost condamnat pentru săvârşirea unor fapte de o gravitate deosebită, la pedepse cu închisoarea într-un cuantum ridicat, comportamentul său antisocial necunoscând vreo modificare pozitivă în urma executării pedepselor în regim privativ de libertate.
Pentru individualizarea pedepsei instanţa va ţine cont şi de atitudinea inculpatului faţă de faptele comise – acesta a negat săvârşirea faptelor şi nu a cooperat cu organele de cercetare, respectiv instanţa de judecată, iar în ceea ce priveşte gravitatea concretă a infracţiunii comise, instanţa va reţine că acesta a folosit violenţa în scopul realizării rezoluţiei infracţionale.
Faţă de menţiunile din fişa de cazier a inculpatului, instanţa constată incidenţa disp. art. 37 lit. a şi b Cod penal, ceea ce în condiţiile art.39 alin. 4 Cod penal, va atrage o pedeapsă mai mare faţă de antecedenţa infracţională a acestuia.
În consecinţă:
În temeiul art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b şi c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a şi b Cod penal va condamna pe inculpatul XX la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (parte vătămată Xx).
În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, aplicarea acestora inculpatului trebuie realizată atât în baza art.71 şi 64 Cod penal, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului – în special Cauza Sabou şi Pârcălab contra României şi cauza Hirst contra Marii Britanii – care, în conformitate cu dispoziţiile art.11 alin.2 şi art.20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr.30/1994.
Natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, precum şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, alin.1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 71 Cod penal, instanţa va aplica pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) Cod penal.
De asemenea, instanţa constată că noua infracţiune a fost comisă în intervalul de timp dintre liberarea condiţionată şi data la care pedeapsa ar fi fost considerată executată, impunându-se, conform disp. art. 61 Cod penal, revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 17/13.02.2004, pronunţată în dosarul penal nr. 534/2004 al Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 120/22.06.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, restul de executat de 1301 zile urmând a fi contopit cu pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani, pe care instanţa o va spori cu 1 (unu) an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, cu aplic. art.64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Inculpatul Xx a fost reţinut prin ordonanţa nr.822362/28.05.2012 a Secţiei Nr.2 Poliţie Rurală Roznov, pe o durată de 24 de ore, începând cu orele 12,00, ora depistării . Prin ordonanţa din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului Xx, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal.
Prin Încheierea nr. 13/29.05.2012 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dos. nr. 3745/279/2012 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Xx pe o durată de 29 zile, în baza art. 1491 alin.9 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. „f” Cod procedură penală.
Prin încheierile de şedinţă din datele de 25.06.2012, 25.07.2012, 12.09.2012, 21.11.2012, 19.12.2012 şi 23.01.2013, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanţa a constatat că subzistă temeiurile ce au impus arestarea preventivă a acestuia şi a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului XX, acesta fiind în arest preventiv în Penitenciarul Bacău, la momentul pronunţării prezentei hotărâri.
Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 88 Cod procedură penală instanţa va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 28.05.2012 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 Cod procedură penală va menţine starea de arest a inculpatului Xx, apreciind că se menţin temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, având în vedere natura infracţiunii comise, gradul de pericol social ridicat al acesteia şi modalitatea de comitere (acţionând într-un loc public destul de izolat, respectiv drumul comunal Xx-Xx şi profitând de lăsarea întunericului, prin exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate aflate într-o stare avansată de ebrietate), dar şi circumstanţele personale ale inculpatului: acesta a săvârşit fapta în stare de recidivă post-condamnatorie şi postexecutorie (din fişa de cazier a acestuia reieşind că a mai fost anterior condamnat pentru fapte de o gravitate deosebită – infracţiuni de viol, tentativă de tâlhărie, perversiuni sexuale, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 19.04.2012 cu un rest de executat de 1301 zile) şi deşi i-au fost aplicate pedepse cu închisoarea pentru faptele comise anterior, inculpatul a persistat în activitatea infracţională.
Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că partea vătămată Xx s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal cu suma de 500 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Astfel, partea vătămată Xx în declaraţia din data de 28.05.2012 (filele 26-27 dosar u.p.) atestă că telefonul mobil sustras de inculpat i-a fost predat de organele de poliţie, însă în telefon nu se mai afla cartela Orange, acesta fiind defect, având display-ul deteriorat. De asemenea, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, (fila 83 vol. I dos.) partea vătămată a arătat că telefonul care i-a fost restituit era stricat şi nu l-a mai putut folosi, iar în buzunar avea 100 şi ceva de lei. Faptul că telefonul mobil restituit părţii vătămate era impropriu pentru folosire rezultă şi din declaraţiile inculpatului, care a arătat că acesta avea ecranul crăpat, probabil în urma altercaţiei.
De asemenea, faptul că în seara ce a precedat săvârşirea faptei penale cercetate, partea vătămată a consumat băuturi alcoolice, achitând băuturile alcoolice consumate împreună cu martorul Xx, precum şi transportul din Xx la Xx, coroborat cu declaraţiile martorului Xx, conform cărora partea vătămată schimbase o bancnotă de 200 lei, precum şi conţinutul apelului de urgenţe 112 prin care se reclama furtul de ,,bani şi telefoane”, sunt de natură a duce la concluzia că partea vătămată avea asupra sa suma de 100 lei despre care a reclamat că i-a fost sustrasă în noaptea de 27/28.05.2012.
În consecinţă, instanţa constată că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită – infracţiunea săvârşită, prejudiciul cert (contravaloarea telefonului mobil sustras şi suma de 100 lei) şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe.
În temeiul art. 14- 15 şi art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 1357, precum şi art. 1381 din Noul Cod civil instanţa va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Xx şi va obliga pe inculpatul Xx să plătească părţii civile Xx suma de 500 lei, cu titlu de daune materiale.
În temeiul art.189 Cod procedură penală dispune avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul de Avocaţi Neamţ (pentru domnul avocat Ciobanu Cătălin).
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, dată fiind soluţia de condamnare, instanţa va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1000 lei, cheltuieli pentru efectuarea actelor de procedură, pentru administrarea de probe şi pentru remunerarea apărătorului desemnat din oficiu inculpatului în cursul urmăririi penale şi în cursul judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
În temeiul art. 334 Cod procedură penală respinge cererea inculpatului Xx de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b şi c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a şi b Cod penal în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a şi b Cod penal.
În temeiul art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b şi c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a şi b Cod penal condamnă pe inculpatul XX – în com. Xx, jud. Neamţ, cu domiciliul în com. Xx, jud. Neamţ cetăţenie română, fără ocupaţie, studii gimnaziale, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale – recidivist, arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 13 din data de 29.05.2012, emis de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. XXXX/279/20XX – la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (parte vătămată Xx).
În temeiul art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a doua, lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a doua, lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 61 Cod penal, revocă liberarea condiţionată a inculpatului din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 17/13.02.2004, pronunţată în dosarul penal nr. 534/2004 al Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. XX/XX.XX.20XX a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi contopeşte restul de executat de 1301 zile cu pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani, pe care o sporeşte cu 1 (unu) an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare.
În temeiul art. 350 alin.1 Cod procedură penală menţine măsura arestării preventive a inculpatului arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13 din data de 29.05.2012, emis de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. 3745/279/2012.
În temeiul art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 28.05.2012 la zi.
În temeiul art. 14- 15 şi art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 1357, precum şi art. 1381 din Noul Cod civil admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Xx.
Obligă pe inculpatul Xx să plătească părţii civile Xx suma de 500 lei, cu titlu de daune materiale.
În temeiul art.189 Cod procedură penală dispune avansarea sumei de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul de Avocaţi Neamţ (pentru domnul avocat Costea Cătălin în cuantum de 300 lei).
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul Xx la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi de la comunicare pentru inculpat şi partea vătămată/civilă Xx.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20.02.2013.
Preşedinte,Grefier,
