Recurs. Tâlharie (art.211 Cod penal)
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.2492 DIN 15 DECEMBRIE 2011)
Prin sentinta penala nr. 1301/02.09.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti în temeiul art. 334 Cod procedura penala a fost respinsa cererea de schimbare a încadrarii juridice formulate de inculpatul N.M., ca neîntemeiata.
I. În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c alin. 21 lit. a, rap. la art. 37 alin. 1 lit. b si art.74 alin. 2, art.76 lit. b, art.80 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului N.M. la pedeapsa de 5 ani si 3 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie în data de 08.10.2010.
În temeiul art.239 alin. 2 si 5, rap. la art.37 alin. 1 lit. b si art.74 alin. 2, art.76 lit.e, art.80 Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de ultraj în data de 08.10.2010.
În temeiul art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele doua pedepse si s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani si 3 luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal
În temeiul art. 350 Cod procedura penala a fost mentinuta starea de arest a inculpatului (m.a.p. nr.98/UP/2010 emis de Judecatoria sector 5 Bucuresti).
În temeiul art.88 Cod penal s-a dedus perioada retinerii si arestarii preventive din durata pedepsei rezultante, de la data de 08.10.2010 la zi.
II. În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. calin. 21 lit. a rap. art.74 alin. 2, art.76 lit. b Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului V.B.A. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie în data de 08.10.2010.
În temeiul art. 235 alin. 2 si 5 rap. la art.37 alin. 1 lit. b si art. 74 alin. 2, art.76 lit.e Cod penala fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de ultraj în data de 08.10.2010.
În temeiul art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele doua pedepse si data spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an si 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal
În temeiul art. 350 Cod procedura penala a fost mentinuta starea de arest a inculpatului (m.a.p. nr.98/UP/2010 emis de Judecatoria sector 5 Bucuresti).
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus perioada retinerii si arestarii preventive din durata pedepsei rezultante, de la data de 08.10.2010 la zi.
În temeiul art. 998-999 si art.1003 Cod civil a fost admisa – în parte – actiunea civila formulata de partea civila B.D. si obligati inculpatii, în solidar, la plata sumei de 16.000 lei catre partea civila, din care suma de 1.000 lei cu titlu de daune materiale, iar 15.000 lei daune morale.
S-a luat act ca partea vatamata A.N. nu s-a constituit parte civila în procesul penal.
În temeiul art.191 Cod procedura penala a fost obligat fiecare inculpat la plata de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, prin rechizitoriul din data de 01.11.2010, emis în dosarul nr. 10327/P/2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 5 Bucuresti au fost trimisi în judecata, în stare de arest preventiv, inculpatii V.B.A., pentru savârsirea infractiunilor de tâlharie, fapta prev. si ped. de art. 211 alin.l, alin. 2 lit. c si alin. 21 lit. a Cod penal si ultraj, prev. si ped. de art. 239 alin. 2 si 5 Cod penal cu alic. art.33 lit. a Cod penal si N.M., pentru savârsirea infractiunilor de tâlharie, prev. si ped. de art. 211 alin.l, alin. 2 lit. c si alin. 21 lit. a Cp si ultraj prev. si ped. de art. 239 alin. 2 si 5 Cod penal cu aplic, art.37 alin.l lit. b Cod penal si art. 33 lit. a Cod penal
În esenta, s-a retinut în actul de sesizare a instantei ca în data de 08.10.2010, în jurul orelor 1515, în timp ce se afla în incinta magazinului “C.” de pe Sos. Alexandria Nr. 14, Sector 5, inculpatul N.M. a sustras din geanta partii vatamate A.N. un portofel continând suma de 85 lei, iar pentru a-si asigura scaparea, fiind surprins în flagrant de politie, a lovit pe partea vatamata B.D., care îsi declinase calitatea de politist – în cadrul DGPMB, Serviciul de Investigatii Criminale, Compartimentul Flagrant – producându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale; în acelasi timp, inculpatul V.B.A. a încercat sa îi asigure scaparea inculpatului N.M., iar în acest scop a lovit pe partea vatamata B.D., desi stia ca este politist, producându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmaririi penale, s-au administrat urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante (fila 20-22); declaratia partii vatamate B.D.(fila 23); raport de expertiza medico-legala (fila 24); declaratia partii vatamate A.N. (fila 27-29); proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto (fila 31 -36); proces-verbal R.I. si V.T.(fila 37); proces-verbal (fila 38); procesul-verbal de vizionare înregistrare video si planse foto (fila 39-49); declaratia martorului C.I. (fila 51,52); declaratia martorei M.I. (fila 53,54, 57,58); procese verbale (fila 55,56); declaratia martorului O. C. V. (60, 61); declaratia martorului A. I. S. (fila 62, 63); declaratie martorei T. M. (fila 65- 67); declaratia martorei E. B. (fila 70,71); declaratiile inculpatului N.M. (fila 79, 80, 84-86); declaratiile inculpatului V.B.A.(fila 89,90-93, 97-99).
În cursul cercetarii judecatoresti nu au fost audiati inculpatii V.B.A. si N.M., întrucât la termenul de judecata din 10.02.2011 cei doi inculpati au aratat ca se prevaleaza de dreptul la tacere, dar ca nu recunosc savârsirea faptelor întrucât sunt nevinovati, solicitând a fi judecati conform dreptului comun.
În baza art.326 Cod procedura penala au fost audiate partea civila B.D.(filele 58, 59) si partea-vatamata A.N.(fila 92), iar în baza art.327 Cod procedura penala au fost audiati sub prestare de juramânt martorii C.I. (fila 93), A.I.S.(fila 95), E.B.(fila 96) N.V. (fila 97), V.R.M.(fila 98), D.V.L. (fila 99), M.I.(fila 122), C.A.G.(filele 123, 124), Vlad G.I.C., (filele 125, 126), Tache Maria (fila 183), O.V.C.(fila 184) declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei. În cauza au mai fost încuviintate proba cu vizionarea înregistrarii video efectuate de camerele de supraveghere ale bancii P.; expertiza medico-legala, raportul de expertiza medico-legala fiind depus la data de 29.07.2011 la filele 243, 244 si 245 d.j., proba cu înscrisuri în circumstantiere.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca în data de 08.10.2010, agentii de politie V.C., B.D. si C.A. din cadrul D.G.P.M.B, Serviciul de Investigatii Criminale Sector 5 Politie se aflau în executarea atributiilor de serviciu în zona “Piata Rahova”, pentru depistarea si prinderea în flagrant a persoanelor care savârsesc furturi din buzunare.
În aceste împrejurari, în jurul orelor 15:15, agentii l-au observat pe inculpatul N.M., în vârsta de 34 de ani, descris în procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante ca “o persoana de sex masculin îmbracata cu o geaca de culoare neagra, pantaloni de fâs de culoare neagra, încaltat cu adidasi de culoare alba marca N., cu înaltime de aprox. 1,75-1,80 m, par negru, ten masliniu, neras, ochi de culoare neagra, în vârsta de aprox. 30-35 de ani”, inculpatul fiind însotit de E.B., în vârsta de 25 de ani, ambii intrând în incinta magazinului C. din Sos. Alexandriei, nr.20, sector 5, Bucuresti, unde se aflau mai multi cumparatori.
La un moment dat, inculpatul N.M. s-a apropiat de partea vatamata A.N., care se afla la rând pentru a achita produsele la casa de marcat, si a introdus mâna în geanta acesteia. Observând manoperele inculpatului, organele de politie l-au somat, strigând “Politia!”, moment în care inculpatul a aruncat din mâna un portofel de culoare rosie, în forma dreptunghiulara, tip plic, ce a cazut la picioarele lui. Partea vatamata a recunoscut portofelul ca fiind al ei, afirmând ca acesta contine suma de 85 de lei si un abonament RATB pe numele A.N..
Dupa ce l-au prins, organele de politie au încercat sa-l încatuseze pe inculpatul N.M., însa acesta a opus rezistenta, fiind încatusat la o singura mâna. Femeia care îl însotea, identificata în persoana numitei E.B. a fost si ea încatusata, neopunând rezistenta.
În momentul în care N.M. a încercat sa fuga, “racnind” si îndreptându-se spre usa magazinului, a intervenit inculpatul V.B.A., în vârsta de 20 de ani, nepotul inculpatului Niculae M., descris în procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante ca “o persoana de sex masculin îmbracata de aprox. 20-25 de ani, cu o înaltime de aprox. 1,70-1,75 m, îmbracat cu o geaca de culoare alba, pantaloni tip blue-jeans de culoare albastra, adidasi de culoare alba, corpolent, par negru, tuns scurt, ochi negri”. Acesta a început sa traga de mânerul usii magazinului, strigând ca unchiul sau sa fie eliberat.
Între timp, în fata magazinului se adunasera mai multe persoane, 20-30 de indivizi. Inculpatul V.B.A. a tras cu putere de usa, sistemul de asigurare al acesteia cedând astfel, apoi l-a prins de haine pe unchiul sau care, la rândul sau, îi îmbrâncea pe agentii de politie V.C. si B.D., reusind astfel sa-l scoata din magazin pe inculpatul N.M..
In aceste conditii, cei doi inculpati au reusit sa paraseasca incinta magazinului, îndreptându-se spre “Rond Alexandria”. In apropierea P. Bank, organele de politie au reusit sa-l prinda pe inculpatul N.M., însa a intervenit inculpatul V.B.A., care a exercitat acte de violenta asupra agentului-sef B.D., lovindu-l cu pumnii în zona abdomenului.
In apropierea cofetariei G., N.M. a fost din nou imobilizat, cu ajutorul a doi politisti în tinuta civila din cadrul Biroului Ordine Publica, Sectia 19 Politie (R.I. si V.T.). Dupa încatusarea acestuia, cea de-al doilea inculpat a încercat din nou sa intervina pentru a-l scapa pe N.M.. La fata locului a sosit o patrula de politie, moment în care V.B.A. a încercat sa fuga, fiind prins de catre un agent BGS, care a deschis portiera unui autoturism, inculpatul lovindu-se de usa acestuia.
Situatia de fapt a fost retinuta prin corelarea declaratiilor partii vatamate cu declaratiile martorilor oculari, precum si prin coroborare cu procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante si cu vizionarea înregistrarii video a unei parti din eveniment.
Potrivit celor afirmate de partea vatamata A.N.(în declaratia data în cursul urmarii penale în 2.10.2010, mentinuta în fata instantei în data de 24.03.2011), în data de 08.10.2010, în jurul orei 15:00, în timp ce se afla în magazinul C. i-a fost sustras portofelul în care avea suma de 85 de lei. Partea vatamata l-a recunoscut pe cel care i-a sustras bunul în persoana inculpatului N.M., aratând ca a refuzat sa fie imobilizat, ca a încercat sa fuga si ca a avut un comportament violent, lovind organele de politie.
Declaratia persoanei vatamate este sustinuta de declaratia martorei T. M. (din data de 8.10.2010, declaratie mentinuta în cursul judecatii în data de 12.05.2011), casiera la magazinul unde s-a comis fapta, care în momentul în care N.M. a fost imobilizat de catre organele de politie, a vazut cum acesta a aruncat portofelul sustras pe jos, portofel ce a fost recunoscut ulterior de catre A.N.ca fiind al ei. Din aceeasi declaratie, reiese faptul ca N.M., pentru a-si asigura scaparea l-a lovit cu pumnii pe agentul de politie.
Martora C. I., client al magazinului, sustine afirmatiile partii vatamate, aratând ca l-a vazut pe inculpatul N.M. (pe care l-a recunoscut si în sala de judecata) în timp ce a scos de sub haina un portofel roz sau rosu, pe care l-a aruncat pe jos. Dupa aceea l-a vazut pe cel care strigase politia cum se lupta practic cu inculpatul, cum se creeaza învalmaseala, observând cu certitudine cum inculpatul l-a lovit pe politist în încercarea de a scapa (aceleasi afirmatii fiind facute atât în cursul urmaririi penale, în data de 10.10.2010, cât si în data de 24.03.2011, în fata instantei).
Martora M.I.(ascultata în cursul urmaririi penale în data de 8.10.2010, declaratie mentinuta partial în cursul judecatii în data de 28.04.2011) confirma aceasta situatie de fapt, aratând ca este vânzator ambulant în zona si a observat cum inculpatul V. tragea de usa de la magazinul C., iar apoi l-a vazut pe inculpatul Nicolae Marian fugind pe strada, precum si pe un alt barbat ce striga “politia, stai ca trag!”, acel barbat având un pistol în mâna, martora recunoscându-i pe cei doi inculpati si în sala de judecata.
Acesta declaratie este sustinuta si de declaratia partii vatamate B.D., politist, din care reiese faptul ca în timp ce încerca sa-l încatuseze pe N.M., acesta l-a lovit cu capul în fata si cu pumnul. Din aceeasi declaratie, rezulta ca persoana care a încercat sa-i asigure scaparea, numitul V.B.A., a intrat în magazin si l-a lovit în zona capului, reusind astfel sa fuga din magazin.
Declaratiile martorilor oculari audiati în cauza se coreleaza si cu aspectele deduse din vizionarea înregistrarilor video în cursul judecatii redate în încheierea de sedinta din data de 9.06.2011. Astfel, instanta a retinut urmatoarele aspecte din cele consemnate cu ocazia vizionarii înregistrarii: “la minutul 00:54 se observa cum inculpatul V., care pâna atunci statuse la o distanta de aprox. 2 metri de busculada, intervine si el în busculada din propria initiativa; astfel, acest inculpat trage cu o mâna de umarul martorului-politist Vlad si totodata tine o mâna pe bratul mamei sale; în acest timp, martorul Vlad îl tinea cu ambele mâini pe inculpatul Niculae, care încerca sa iasa din cadrul usii si care se smuceste vizibil ca sa scape; trebuie precizat ca martorul Vlad îl tine pe inculpatul Niculae, dar e îndreptat cu fata spre inculpatul V., iar bratul mamei lui V. apare între V. si martorul Vlad fara a fi tinuta în vreun fel; la minutul 00:55 se observa cum inculpatul V. trage cu ambele mâini de martorul Vlad si se vede foarte clar din imagini cum acestia au o disputa verbala, între timp martorul Vlad îl tine cu o mâna pe inculpatul N.M., care face eforturi vizibile pentru a se desprinde din strânsoare, fiind aplecat cu trunchiul la 90 grade în fata si sprijinit cu o mâna de cadrul usii; de asemenea, se observa cum mama inculpatului V. pune o mâna pe bratul inculpatului V. într-un gest ca si cum ar încerca sa-l linisteasca sau sa-l separe de martorul Vlad; la minutul 00:56 inculpatul V. sta cu spatele la mama sa, care pare a fi implicata într-o disputa cu partea vatamata B. ramasa în spate, în cadrul usii, si se vede cum inculpatul Niculae se smuceste în continuare din mâna martorului Vlad; la minutul 00:57 se observa cum inculpatul V. o trage pe mama sa din îmbulzeala tinând-o pe la spate; mama inculpatului V. are ambele mâini libere si pare sa opuna rezistenta, nefiind vazuta alta persoana care sa încerce sa o retina;de asemenea, se observa partea vatamata B. care se îndreapta spre coltul din stânga al bancii si se mai vede un brat al unei persoane care poarta haine albe care pare sa încerce sa îl retina; mai apare martorul Vlad care îl tine în continuare strâns cu ambele mâini de haina pe inculpatul Niculae – acesta facând în continuare face eforturi vizibile de a se desprinde, fiind aplecat spre fata, la minutul 00:58 inculpatul V. pune mâna pe bratul partii vatamate B., într-un gest de a stopa înaintarea acestuia, care se afla în spatele colegului sau, martorul Vlad – care în continuare pare sa îl tina pe inculpatul Niculae, caruia i se vede capul; se mai vede mama inculpatului V., care se afla în fata sa si are din propria initiativa acelasi gest, fara sa fie tinuta de cineva, cu un brat întins în fata ca pentru a stopa înaintarea partii vatamate B.; mai apare o femeie necunoscuta de instanta, care pare sa intervina, cu un brat oprind-o pe mama inculpatului V. si cu un brat pe bratul politistului-martor Vlad; la minutul 00:59 se vede inculpatul V. la o jumatate de metru de partea vatamata B. strigând, vociferând spre acesta, timp în care mama inculpatului V. apare cu ambele mâini tinându-l de bratul drept pe politistul-parte vatamata B., a carui fata este îndreptata spre inculpatul V., ceilalti fiind disparuti din cadru; partea vatamata B. tine pistolul în mâna dreapta, îndreptat în sus (fara sa fie îndreptat spre vreo persoana.”
Faptele descrise sunt confirmate si de Onu Constantin Virgil (ascultat în fata instantei în sedinta publica din 12.5.2011) si A.I.S.(ascultat în fata instantei în sedinta publica din 31.03.2011), agenti de paza la societatea care asigura securitatea magazinului si care au fost trimisi sa intervina cu ocazia incidentului. Martorii arata ca dupa prinderea celor doi inculpati, partea vatamata B.D. se plângea ca a fost lovita, tinând mâna în zona toracelui.
Conform raportului de expertiza medico-legala nr.A1/10726/2010 din 27.10.2010, B.D. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, ce pot data din 08.10.2010, pentru îngrijirea carora necesita 3-4 zile de îngrijiri medicale. Numarul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecarii a fost majorat la 7-8 zile de îngrijiri medicale, potrivit ultimului raport de expertiza medico-legala nr.A1/10726/2010/2011 emis în data de 13.07.2011 de I.N.M.L. Mina Minovici, avizat de comisia de avizare si control potrivit avizului nr.E2/5617/2011.
Pentru aceste motive, instanta a înlaturat apararile inculpatilor, care au negat folosirea fortei, ca nefiind sincere. Astfel, inculpatul N.M. a recunoscut faptul ca a sustras portmoneul partii vatamate, dar a aratat ca nu a folosit violenta împotriva vreunui lucrator de politie. În acelasi sens declara si inculpatul V., acesta afirmând ca nu a încercat decât sa aiba grija de mama sa care ar fi fost agresata de politisti.
De asemenea, inculpatii au mai afirmat ca nu aveau cum sa stie daca partea vatamata B.D.era sau nu politist, deoarece acesta nu era îmbracat în uniforma. Sustinerile lor sunt contrazise de martorii oculari (partea vatamata Avadanei, martora Tache Maria si martora Clepa Ioan) care au aratat ca la un moment dat au auzit pe cineva strigând în magazin “Stai, politia!”, observând apoi cum inculpatul N.M. a scos portmoneul si l-a aruncat jos.
Declaratiile martorilor propusi de catre inculpati, N.V., V.R.M., E.B. si D.V.L.(ascultati în sedinta publica din 31.03.2011) care au aratat ca inculpatii nu au lovit organele de politie, nu se coreleaza cu celelalte probe administrate în cauza, pe de-o parte, iar pe de alta parte nu sustin nici afirmatiile inculpatilor cu privire la motivele pentru care inculpatul V. a intervenit în conflict. Doar unul dintre acesti martori (N.V.) a afirmat ca a vazut-o pe mama inculpatului V. pe strada având un pistol îndreptat la tâmpla, inculpatul nefacând decât sa se apropie pentru a vedea ce s-a întâmplat.
În drept, fapta inculpatului N.M., care la data de 08.10.2010, în jurul orelor 1515, în timp ce se afla în incinta magazinului “C.” de pe Sos. Alexandria, nr. 14, Sector 5, inculpatul N.M. a sustras din geanta partii vatamate A.N. un portofel continând suma de 85 lei, iar pentru a-si asigura scaparea, împreuna cu inculpatul V.B.A., a lovit-o pe partea vatamata B.D.(politist în cadrul S.I.C. Politia sectorului 5 Bucuresti), ambii cunoscând ca acesta este politist, producându-i leziuni care au necesitat spre vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunilor de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind.1 lit. a Cod penal si de ultraj, prev. de art.239 alin. 2 si 5 Cod penal
Fapta inculpatului V.B.A., care la aceeasi data si în aceleasi împrejurari, l-a lovit pe B.D.(politist în cadrul în cadrul S.I.C. Politia sectorului 5 Bucuresti), cunoscând ca acesta este politist, producându-i leziuni care au necesitat spre vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, cu scopul de a asigura scaparea unchiului sau, inculpatul N.M., ce fusese prins în magazin imediat dupa ce a sustras un portmoneu din geanta unei persoane, întruneste elementele constitutive ale infractiunilor de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind.1 lit. a Cod penal si de ultraj, prev. de art.239alin. 2 si 5 Cod penal
În ceea ce priveste calificarea faptelor ca si concurs de infractiuni, tâlharie si ultraj, instanta a constatat ca practica judiciara este unanima în a califica violentele exercitate asupra unui politist ce descopera infractiunea de furt, pentru ca autorul furtului sa-si asigure scaparea, ca pluralitate de infractiuni, concurs ideal între infractiunea de tâlharie si ultraj.
Cu privire la participatia penala a inculpatului V.B.A., instanta constata ca acesta a exercitat actele de violenta asupra partii vatamate B.D., cunoscând ca acesta este politist, stiind ca unchiul sau fusese prins în timp ce furase un bun din magazin, cu scopul de a sigura scaparea acestuia din urma. Inculpatul V.B.A. este coautor al ambelor infractiuni, deoarece pentru a fi coautor al infractiunii de tâlharie este suficient ca acesta sa contribuie direct doar la realizarea actelor de violenta, iar nu si la comiterea actelor de sustragere, infractiunea de tâlharie fiind o infractiune complexa.
Instanta a constatat ca variantele agravante ale infractiunii de tâlharie au fost atrase de comiterea faptelor într-un loc public si de comiterea faptei de doua persoane împreuna, iar varianta agravata a infractiunii de ultraj a fost atrasa de calitatea victimei, B.D. fiind politist.
În ceea ce priveste cererea de schimbare a încadrarii juridice formulata de inculpatul N.M., în sensul retinerii în sarcina acestuia doar a unei infractiuni de furt calificat, deoarece nu a exercitat nici un fel de violenta, instanta a respins-o ca neîntemeiata, caci astfel cum am demonstrat anterior, atât inculpatul Niculae, cât si inculpatul V. au exercitat acte violenta fizica asupra politistilor pentru a scapa. În ceea ce priveste o pretinsa contradictie între afirmatiile partii vatamate A.N. si cele ale martorei C.I., sub aspectul violentelor exercitate de catre inculpatul Niculae în incinta magazinului, instanta a constatat ca declaratiile celor doua persoane se coreleaza, ambele afirmând ca l-au vazut pe inculpatul Niculae exercitând acte de violenta asupra politistului care încercase sa-l încatuseze.
Prin urmare, apreciind ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedura penala în sensul ca faptele deduse judecatii exista, constituie infractiuni si au fost savârsite de inculpati cu forma de vinovatie prevazuta de lege (intentia directa), în cauza urmeaza a opera raspunderea penala a inculpatilor pentru infractiunile pentru care au fost trimisi în judecata, la stabilirea si aplicarea unei pedepse instanta urmând a tine seama de limitele speciale ale pedepselor (de la 7 la 20 de ani închisoare pentru infractiunea de tâlharie si de la 9 luni si 4, 6 ani închisoare pentru infractiunea de ultraj), precum si de celelalte criterii de individualizare prevazute de art.72 Cod penal
Cu privire la persona inculpatilor, instanta a retinut ca ambii au copii minori în întretinere, inculpatul N.M. având patru copii, iar inculpatul V. Bogdan Andrei un copil.
Instanta a constatat însa ca nu poate retine în favoarea inculpatilor niciuna dintre circumstantele atenuante prev. de art.74 alin. 1 lit. a-c Cod penal deoarece niciunul dintre inculpati nu a avut anterior o buna conduita, astfel:
– inculpatul N.M. a fost condamnat de mai multe ori pentru furt calificat, ultima condamnare definitiva fiind cea de 5 ani 6 luni 29 de zile închisoare, inculpatul fiind liberat conditionat la data de 29.04.2009, având un rest ramas neexecutat de 468 de zile;
– inculpatul V.B.A. nu a fost condamnat pentru savârsirea vreunei infractiuni, dar a fost anterior sanctionat de doua ori cu amenda cu caracter administrativ.
Fata de condamnarile anterioare ale inculpatului N.M., instanta a retinut si incidenta disp. art.37 alin. 1 lit. b Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie.
Privitor la faptele de tâlharie si ultraj, instanta a tinut seama de pericolul social concret al acestora, relevat de modul de comitere a acesteia – într-un loc public unde persoanele se considera de regula aparate, actele de lovire fiind îndreptate împotriva unui politist care încerca sa restabileasca ordinea. Cu toate acestea, instanta a retinut ca actele de lovire nu au fost de o brutalitate excesiva, inculpatii tragând de hainele partii vatamate si aplicând lovituri cu pumnul, fara a folosi arme sau alte obiecte vatamatoare. Instanta a calificat violenta minima exercitata de catre cei doi inculpati drept circumstanta atenuanta, potrivit disp. art.74 alin. 2 Cod penal
Punând în balanta toate aceste aspecte, instanta a apreciat ca se impune aplicarea unor pedepse sub minimul legal, potrivit disp. art.76 si art. 80 Cod penal precum si a disp. art.33 lit. a si art.34 lit. b Cod penal Cu privire la inculpatul N.M., având în vedere starea de recidiva în care au fost comise faptele deduse judecatii, împrejurarea ca el este persoana ce a declansat întregul conflict, furând un bun si apoi exercitând acte de violenta pentru a scapa, instanta a apreciat cu o pedeapsa de 5 ani si 3 luni închisoare pentru infractiunea de tâlharie si 2 ani închisoare pentru infractiunea de ultraj sunt suficiente pentru a realiza scopul sanctiunilor penale. În ceea ce-l priveste pe inculpatul V.B.A., instanta a apreciat ca se impune aplicarea unei pedepse mult diminuate în raport de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea ca inculpatul este angajat la sc. C. si M. M. S.R.L., precum si fata de contributia efectiva a inculpatului la comiterea celor doua fapte, doua pedepse de câte 1 an si 6 luni închisoare fiind suficiente pentru a asigura reeducarea inculpatului.
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta a aratat ca, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în cauza Sabau si Pârcalab contra României si în cauza Hirst contra Marii Britanii), exercitiul unui drept poate fi interzis doar în masura în care exista o nedemnitate. În acelasi sens, Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, prin decizia nr.74/2007, a stabilit ca interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit. a teza I – lit. cdin Codul penal nu se face în mod automat, ci se va supune aprecierii instantei în functie de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal.
În cauza, în raport de natura faptelor comise, instanta a retinut existenta unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natura electorala prevazute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal – dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat îi vor fi interzise inculpatilor pe durata executarii pedepsei principale, neexistând temeiuri pentru interzicerea exercitarii altor drepturi.
Pedeapsa principala rezultanta urmeaza a fi executata în regim privativ de libertate, întrucât, fata de modalitatea concreta de savârsire a acesteia, iar în cazul inculpatului N.M. si fata de starea de recidiva în care se afla nu este incidenta vreuna dintre modalitatile de individualizare a executarii pedepsei prev. de art.81 si urm. Cod penal Instanta a apreciat ca scopul pedepsei nu poate fi atins pentru niciunul dintre inculpati prin suspendarea executarii pedepsei, nu doar în raport de cuantumul pedepsei aplicate, dar si fata de atitudinea inculpatilor pe parcursul procesului penal, acestia neasumându-si nici un moment raspunderea comiterii faptelor.
Cu privire la latura civila, instanta a constatat ca partea vatamata B.D.s-a constituit parte civila în procesul penal, solicitând de la inculpati daune materiale în cuantum de 1.000 lei si daune morale în cuantum de 50.000 lei.
Instanta a retinut ca angajarea raspunderii civile a inculpatului este întemeiata pe dispozitiile art. 998-999 din Codul civil, în cauza fiind îndeplinite conditiile legale pentru tragerea la raspundere civila a inculpatilor, respectiv existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu cert si actual, legatura de cauzalitate directa dintre fapta ilicita si prejudiciul produs, vinovatia inculpatului sub forma intentiei.
Cu privire la prima conditie, respectiv existenta unei fapte ilicite, instanta a retinut ca aceasta este îndeplinita prin faptul ca inculpatii au lovit-o pe partea vatamata cu pumnul, încalcând relatiile sociale privitoare la integritatea corporala si sanatatea acesteia si cauzându-i o vatamare corporala ce a necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul existentei prejudiciului material, constând în cheltuielile efectuate de catre partea civila pentru recuperarea sa fizica în urma loviturilor primite de le cei doi inculpati, instanta a constatat ca s-a facut dovada cuantumului acestora, cheltuieli ce se ridica la suma de 1.000 lei. (filele 128 si urm. dos. instanta).
Cu privire la existenta prejudiciului moral, instanta a apreciat ca sunt evidente suferintele la care a fost expusa partea civila în urma incidentului, acestea fiind inerente unor îngrijiri medicale de 7-8 de zile. Totodata, instanta a apreciat ca partea civila a suferit un prejudiciu moral constând în durerea si suferinta provocate nu doar de fapta inculpatilor, ci si de manoperele medicale si de tratamentul pe care a fost nevoita sa le suporte si de disconfortul creat de leziunile suferite, prejudiciu ce se impune a fi reparat prin acordarea de daune morale.
În prezenta cauza, prejudiciul suferit de catre partea civila este consecinta directa si neconditionata a faptei ilicite comise de catre inculpat, astfel încât aceasta conditie este îndeplinita fara urma de îndoiala.
Instanta a constatat ca, desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, jurisprudenta a stabilit câteva criterii de apreciere, respectiv criterii referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic, psihic si afectiv, criterii referitoare la importanta valorilor lezate, în masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, numarul de zile de îngrijiri medicale etc.
De asemenea, toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs. În materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate baneste. În schimb, se poate acorda victimei o suma de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani. De aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare. Astfel, despagubirile civile pe care instanta urmeaza sa le acorde acesteia nu reprezinta o modalitate de repunere în situatia anterioara savârsirii faptelor, ci o modalitate prin care se urmareste a se compensa echitabil valoarea de care a fost lipsita, în raport de modalitatea în care faptele inculpatului au afectat viata partii civile si normala desfasurare a relatiilor sociale ale acesteia.
Împotriva sentintei penale au formulat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, partea civila B.D. si inculpatii N.M. si V.B.A.
Recurentii inculpati au invocat în principal gresita încadrare juridica a faptelor, au solicitat achitarea pentru infractiunile de tâlharie si ultraj si în subsidiar au solicitat redozarea pedepselor.
Se invoca gresita încadrare juridica in ceea ce-l priveste pe inculpatul V. Bogdan, in sensul dispozitiilor art. 385/9 pct.17 Cod procedura penala – pentru ca la infractiunea de ultraj au fost retinute disp. art. 37 Cod penal, cu toate ca din fisa de cazier a inculpatului nu rezulta vreo condamnare anterioara, dar si in ceea ce-i priveste pe ambii inculpati în ceea ce priveste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie.
Curtea constata ca retinerea art. 37 lit. b Cod penal precum si mentionarea art. 235 Cod penal în loc de art. 239 al.2 Cod penal sunt simple erori materiale, care pot fi corectate de instanta de recurs fara a fi necesara admiterea recursului declarat de inculpatul V. Bogdan.
Astfel, fata de motivarea hotarârii precum si de cuantumul pedepselor aplicate inculpatului V. Bogdan, Curtea retine ca prima instanta numai din eroare a mentionat în dispozitiv art. 37 lit. b Cod penal
Acest aspect cât si gresita mentionare a art. 235 Cod procedura penala nu sunt elemente care sa necesite schimbarea încadrarii juridice a faptei – de altfel, starea de recidiva nu este o componenta a încadrarii juridice a faptei.
Asa fiind, aceasta eroare materiala urmeaza a fi îndreptata de instanta de recurs, fara a se mai dispune admiterea recursului inculpatului V. Bogdan.
Se solicita schimbarea încadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 211 Cod penal in cea prevazuta de art. 208, 209 Cod penal în ceea ce-l priveste pe inculpatul Nicolae Marian.
Curtea constata ca în cauza exista suficiente probe pentru a se retine vinovatia inculpatilor sub aspectul infractiunilor de tâlharie si ultraj prev. de art. 211 alin. I, alin. 2 lit. c), alin. 2 ind. 1 lit. a) si art. 239 al. 2 si 5 Cod penal
Astfel, inculpatii au lovit pe partea civila B.D., stiind ca acesta este politist, cu intentia evidenta de a asigura scaparea inculpatului N.M., care sustrasese anterior portofelul din geanta partii vatamate A.N.
Acest fapt rezulta din declaratia partii vatamate A.N., a partii civile B.D., din declaratiile martorilor audiati în cauza coroborate cu plansele foto aflate la dosarul cauzei si înregistrarile de imagini atasate la dosar.
Partea vatamata A.N. a dat depozitii constante în cauza continutul acestora fiind acelasi atât pe parcursul judecatii cât si pe parcursul urmaririi penale, în care a aratat ca a vazut foarte clar când inculpatul N.M. a aruncat portofelul partii vatamate, de asemenea a auzit strigatul “politia! Mâinile sus!” si a vazut cum inculpatul N.M. este scos din magazin într-o îmbulzeala.
Inculpatii solicita a fi avute in vedere declaratiile date in cursul urmaririi penale de martorii Tache Maria, E.B. si C. I., care in fata instantei au aratat ca aceste declaratii au fost date sub dictarea ofiterilor de politie ce se ocupa de acest caz, însa Curtea constata ca în fata instantei martora C.I., pensionara, în vârsta de 72 de ani, a aratat ca declaratiile date în cursul urmaririi penale, chiar daca au fost scrise de altcineva, le-a semnat pentru ca a fost de acord cu continutul lor.
În fata instantei fiind audiata nemijlocit martora C.I. si-a mentinut în totalitate depozitiile date în cursul urmaririi penale, precizând ca l-a observat pe inculpatul N.M. facându-i semn numitei E.B. spre iesire si în acel moment s-a strigat “politia!” iar inculpatul a aruncat un portofel pe jos. Martora precizeaza ca l-a vazut cu certitudine pe inculpatul Nicolae Marian lovind-o pe partea civila B.D..
De asemenea, contrar celor sustinute de aparare, martora Tache Maria a precizat ca a scris personal declaratia aflata la fila 58 din dosarul de urmarire penala si corespunde pe deplin adevarului, nefiind influentata în vreun fel. În aceasta declaratie partea civila a mentionat ca fiind vânzatoare la magazinul C. a auzit strigatul “stai, politia!” si partea civila B.D. care s-a recomandat politist a imobilizat un individ care a aruncat un portofel si acesta a încercat sa scape din bratele politistului lovindu-l pe acesta. Martora atesta si împrejurarea ca numita V. Constanta a început sa tipe solicitând ca inculpatul N.M. sa fie lasat în pace.
Declaratia martorei E.B. nu poate fi retinuta de instanta atâta vreme cât pe de o parte aceasta este concubina inculpatului N.M. iar pe de alta parte în fata instantei de recurs si-a modificat în totalitate declaratiile date în cursul urmaririi penale afirmând ca inculpatul N.M. nu a sustras portofelul partii vatamate.
Referitor la declaratiile date de D.V.L., V.R.M. si N.V. Curtea constata ca acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea situatiei de fapt, din moment ce acestia sunt toti prieteni cu inculpatii, nu au fost propusi ca martori în cursul urmaririi penale ci abia în fata instantei de fond, iar declaratiile date de acestia nu se coroboreaza cu declaratiile martorului Alexandru Iulian Stefan, care a aratat maniera în care inculpatii încercau sa fuga de organele de politie, starea fizica în care se afla partea vatamata si cum a reusit sa îl opreasca pe inculpatul V. care fugea de politisti, si nici cu declaratiile martorului O.V.C.
Curtea nu are motive sa înlature declaratiile date de martorii C.A.G. si V.G.I.C., colegii partii civile B.D., care au aratat modalitatea în care a avut loc surprinderea în flagrant a inculpatului N.M. si opozitia acestuia violenta la interventia organelor de politie. De asemenea, martorul Vlad G.I.C. a mentionat si faptul ca inculpatul V.B.A. l-a lovit pe partea civila B.D..
Acelasi lucru rezulta si din plansele foto aflate la dosarul cauzei cât si din înregistrarile surprinse de camera de luat vederi de la Pireus Bank, si anume ca partea civila este împinsa violent de catre inculpatul V. Bogdan.
În aceste conditii, este evident ca inculpatul N.M. a sustras portofelul partii vatamate A.N., dupa care, fiind surprins de echipa de politisti în civil compusa din partea civila B.D. si martorii C.A.G. si Vlad G.I.C. a încercat sa se sustraga retinerii de catre organele de politie prin exercitarea de violente asupra partii civile B.D..
De asemenea, inculpatul V. Bogdan a exercitat violente atât asupra partii civile B.D. cât si asupra martorului Vlad G.I.C., cu scopul de a asigura scaparea inculpatului N.M.
Ceea ce este evident din probatoriul administrat în cauza este ca inculpatul V. B., ca si mama sa V. Constanta, sora inculpatului N.M., si întreg grupul de cetateni care s-au manifestat agresiv fata de politisti, fiind necesara interventia politistilor de la Sectia 19 si a angajatilor BGS, cunosteau motivul pentru care inculpatul N.M. fusese retinut de organele de politie si anume împrejurarea ca acesta se afla în magazinul C. cu scopul de a sustrage bunuri din gentile si buzunarele cetatenilor.
Din modalitatea de a actiona a acestui grup numeros din care au facut parte V. Constanta si V. Bogdan rezulta ca acestia s-au aflat în imediata apropiere a magazinului pentru a putea interveni în cazul în care inculpatul N.M. este surprins în flagrant. Astfel, în chiar momentul în care partea civila a încercat sa îl imobilizeze pe inculpatul N.M. au aparut sora acestuia, inculpatul V. Bogdan si alte persoane, vociferând si cerând ca inculpatul N.M. sa fie lasat sa plece de organele de politie.
“Interventia” prompta si agresiva a acestor persoane nu poate fi explicata în alt mod.
În aceste conditii, inculpatul V. B. se face vinovat de comiterea infractiunii de tâlharie deoarece concomitent cu inculpatul N.M. a actionat prin violenta asupra organelor de politie pentru a-i asigura acestuia scaparea.
Împrejurarea ca inculpatul V. B. nu a participat la sustragerea portofelului din geanta partii vatamate nu are relevanta asupra încadrarii juridice a faptei, deoarece atât doctrina cât si practica sunt unanime în sensul ca este suficient pentru existenta infractiunii complexe de tâlharie ca unul dintre participanti sa sustraga bunul iar celalalt sa exercite violentele cu scopul cerut de lege.
De asemenea, nu are relevanta împrejurarea ca violentele nu au fost exercitate asupra proprietarului bunului sustras, ci asupra altor persoane în speta politistul B.D., atâta vreme cât scopul urmarit a fost cel prevazut de lege, asigurarea scaparii inculpatului N.M.
S-a aratat ca nici un moment recurentii nu au avut intentia de a lovi partea civila, însa aceste afirmatii sunt contrazise de probele descrise si analizate mai sus, martorele Tache Maria si C.I. aratând ca inculpatul N.M. l-a lovit pe partea civila B.D., acelasi aspect fiind precizat si de martorii C.A.G. si V.G.I.C..
Cât priveste pe inculpatul V. B. împrejurarea ca acesta l-a lovit pe partea civila B.D. rezulta din declaratiile partii civile, ale martorului Vlad G.I.C. si din înregistrarile video aflate la dosar.
Cât priveste afirmatia ca inculpatii nu stiau ca B.D. este politist, ea este contrazisa de declaratiile martorelor T. M. si C.I., de declaratiile partii vatamate A.N., de declaratiile martorilor Vlad G.I.C. si C.A. G., din care rezulta ca partea civila a actionat prin imobilizarea inculpatului N.M. numai dupa ce si-a declinat calitatea de politist prin strigatul “stai, politia!”.
Din toata modalitatea de desfasurare a faptelor, inclusiv din împrejurarea ca partea civila B.D. a prezentat pistolul celor care îl agresau si încercau sa-l scape pe inculpatul N.M., din faptul ca a fost solicitata interventia colegilor de la Sectia 19 Politie moment la care inculpatii au încercat sa fuga, rezulta ca inculpatul V. avea cunostinta de calitatea parti civile de politist.
În consecinta, este dovedita atât existenta elementului material al infractiunii de ultraj cât si forma de vinovatie ceruta de lege, din moment ce ambii inculpati au lovit partea civila si au cunoscut împrejurarea ca acesta este politist.
Fata de cele expuse, fapta inculpatilor întruneste elementele constitutive atât ale infractiunii de tâlharie, comisa în public si de doua persoane împreuna, cât si ale infractiunii de ultraj în varianta lovirii unui politist.
Se solicita si reindividualizarea pedepselor dându-se o mai mare eficienta dispozitiilor art. 74 al.2 Cod penal fata de lipsa antecedentelor penale in ceea ce-l priveste pe inculpatul V. B., faptul ca acesta are doi copii minori în întretinere, iar la momentul retinerii si arestarii preventive avea un loc de munca de unde îsi câstiga existenta, iar în ceea ce-l priveste pe inculpatul N.M. – are patru copii minori, este singurul întretinator al familiei, lucra la momentul arestarii preventive.
Curtea constata ca nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, deoarece prima instanta a facut o gresita aplicare a art. 74 al.2 Cod penal, nefiind îndeplinite cerintele pentru a se retine acest text de lege.
Astfel, hotarârea primei instante este netemeinica si nelegala în raport de dispozitiile art. 74 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 74 al.1 Cod penal sunt circumstante atenuante conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii, staruinta depusa de infractor pentru a înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita, atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor, iar potrivit art. 74 al.2 Cod penal împrejurarile respective au caracter exemplificativ.
Se constata ca nu este incidenta niciuna dintre situatiile prevazute în art. 74 al.1 Cod penal deoarece niciunul dintre inculpati nu a avut o conduita buna anterior savârsirii infractiunii, nefiind la primul conflict cu legea penala, bunul sustras a fost recuperat ca urmare a descoperii infractiunii flagrante iar prejudiciul creat partii civile B.D. nu a fost acoperit, si în fine inculpatii nu numai ca au avut o atitudine nesincera dar au actionat tocmai cu scopul de a zadarnici actiunile organelor de politie si de a se sustrage de la raspunderea penala.
Prima instanta a apreciat ca violenta exercitata de inculpati este una minima, apreciind ca acest aspect se încadreaza în dispozitiile art. 74 al.2 Cod penal, însa asa cum corect a aratat reprezentantul Ministerului Public în cazul de fata violenta inculpatilor nu a fost minima, ci dimpotriva a fost extrem de puternica, raportat nu la numarul de zile de îngrijire medicala necesitate de partea civila – 7-8 zile de îngrijiri medicale ci la modalitatea insistenta a inculpatilor de a încerca sa sustraga pe inculpatul N.M. raspunderii penale, la persoana victimei violentelor – un politist aflat în misiune, cât si la scopul urmarit.
Mai mult, pedepsele aplicate sunt excesiv de blânde în raport de modalitatea in care au actionat recurentii, actiunea violenta a acestora, într-un loc public, îndrazneala de care au dat dovada lovind un politist – în conditiile in care acesta scosese arma din dotare -, precum si numarul mare de persoane implicate pentru a se reusi mobilizarea celor doi.
Curtea retine ca inculpatul N.M. a actionat deosebit de violent pentru a scapa de retinerea si cercetarea pentru sustragerea portofelului partii vatamate A.N., în loc public, determinând actiunea mai multor politisti de la sectia 19 Politie si a angajatilor BGS.
Deosebit de grava este împrejurarea ca inculpatul N.M. si-a luat anterior sustragerii portofelului partii vatamate masuri pentru a-si asigura scaparea în cazul unui flagrant, apelând la rude si prieteni pozitionati în grup numeros în afara magazinului si care au intervenit agresiv si în loc public asupra politistilor.
Gravitatea deosebita a faptei este data de împrejurarea ca inculpatii nu au avut nicio retinere în a crea, practic, un grup numeros de opozanti ai politistilor care sa îi agreseze pe acestia în cazul descoperirii faptelor inculpatului N.M..
În aceste conditii, retinerea dispozitiilor art. 74 al.2 Cod penal este nejustificata.
Nu exista de asemenea nici un temei pentru a se putea retine alte împrejurari favorabile inculpatilor si care sa determine o reducere a pedepselor, ci dimpotriva.
Curtea are in vedere si circumstantele personale ale inculpatilor, inculpatul N. M. comitând fapta in stare de recidiva, iar V. B. dupa ce anterior a mai fost sanctionat administrativ.
Pentru aceste considerente, Curtea urmeaza a respinge recursurile declarate de inculpati ca nefondate.
Ministerul Public a criticat în motivele scrise de recurs contradictii între considerentele hotarârii si dispozitiv, precum si individualizarea pedepselor pentru ambii inculpati.
Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a precizat ca nu sustine decât cel de-al treilea motiv de recurs referitor la gresita individualizare a pedepselor, celelalte doua motive vizând în realitate erori materiale.
In ceea ce priveste punctul al treilea, se precizeaza ca cuprinde doua aspecte: primul vizeaza o nelegalitate, în sensul ca în ceea ce-l priveste pe inculpatul N.M. s-au retinut circumstante atenuante in concurs cu art. 80 Cod penal, dar s-a dispus coborârea pedepsei sub minim numai in ceea ce priveste infractiunea de tâlharie, nu si in ceea ce priveste infractiunea de ultraj, desi au fost retinute circumstante personale, iar cel de-al doilea aspect îl constituie gresita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpati.
Curtea constata ca instanta de fond a procedat în mod gresit la retinerea dispozitiilor art. 74 al.2 Cod penal, pentru argumentele expuse anterior, în cadrul analizei motivelor de recurs ale inculpatilor, astfel ca va admite recursul declarat de Ministerul Public si va înlatura aplicarea art. 74 al.2 si 76 Cod penal.
Nu exista de asemenea nici un temei pentru a se putea retine alte împrejurari favorabile inculpatilor si care sa determine o reducere a pedepselor ci dimpotriva, urmând a aplica pedepse cu închisoarea în limitele prevazute de lege.
Curtea are in vedere pe lânga gravitatea deosebita a faptelor, data de modalitatea în care au actionat inculpatii si de scopul urmarit – sustragerea inculpatului N.M. de la tragerea la raspundere penala, si circumstantele personale ale inculpatilor, inculpatul Nicolae Marian comitând fapta in stare de recidiva, iar V. B. dupa ce anterior a mai fost sanctionat administrativ.
Astfel, inculpatul N.M. a executat anterior o pedeapsa de 5 ani, 6 luni si 29 de zile închisoare pentru comiterea infractiunii de furt calificat, însa acest fapt nu l-a împiedicat sa persevereze în comiterea de fapte penale, dupa cum s-a dovedit în prezenta cauza.
În aceste conditii, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, care sa asigure scopul preventiv al sanctiunii.
În privinta inculpatului V.B.A. Curtea se va orienta catre o pedeapsa îndreptata spre minimul special prevazut de lege, având în vedere împrejurarea ca acesta nu a suferit condamnari anterioare însa a fost sanctionat administrativ de doua ori, conform fisei de cazier judiciar aflata la dosar.
Partea civila B.D. a aratat ca recursul sau vizeaza atât latura penala, cât si latura civila, solicitând majorarea pedepselor spre limita maxima prevazuta de lege.
Pentru argumentele expuse anterior la analiza recursurilor declarate de Ministerul Public si de inculpati, Curtea urmeaza a majora pedepsele aplicate inculpatilor astfel ca va admite recursul declarat de partea civila sub acest aspect.
In ceea ce priveste latura civila, partea civila solicita admiterea actiunii civile astfel cum a fost formulata, respectiv obligarea inculpatilor la 1000 lei daune materiale si 50000 lei daune morale.
Curtea constata ca prima instanta a admis în totalitate cererea partii civile privind acordarea daunelor materiale însa a apreciat ca 15000 lei este o suma suficienta pentru acoperirea daunelor morale.
Curtea, în acord cu prima instanta, apreciaza ca suma de 50000 lei solicitata de partea civila este exagerata iar cuantumul stabilit de prima instanta este apt sa acopere prejudiciul moral suferit de aceasta, raportat atât la leziunile produse partii civile, care au necesitat numai 7-8 zile de îngrijire medicala cât si la împrejurarea ca partea civila a fost lovita în public, în timpul unei misiuni, în prezenta a numeroase persoane si a colegilor de serviciu.
Cuantumul daunelor morale nu trebuie sa determine o îmbogatire fara justa cauza a partii civile ci trebuie sa asigure o minima compensatie pentru suferinta morala produsa, determinata nu de gravitatea leziunilor, care este redusa, ci de statutul partii civile, grav încalcat si prejudiciat de inculpati.
Cum partea civila nu a suferit leziuni fizice grave care sa necesite repararea unei suferinte de aceeasi intensitate psihica, determinate spre exemplu de pierderea serviciului ori alte asemenea consecinte grave, ci numai i-a fost stirbita autoritatea la momentul savârsirii infractiunii de catre inculpati, Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o justa analiza a solicitarii partii civile si a acordat daune morale într-un cuantum suficient.
Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca recursul declarat de partea civila este fondat numai sub aspectul laturii penale a cauzei.
În baza art. 385 indice 15 punctul 2 lit. d) Cod procedura penala Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 5 Bucuresti si partea civila B.D. împotriva sentintei penale nr. 1301/2.09.2011 pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti.
Va casa în parte sentinta recurata si în fond rejudecând:
În temeiul art. 211 alin. I, alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a), cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal va condamna pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie în data de 08.10.2010.
În temeiul art. 239 alin. 2 si 5 cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal va condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de ultraj în data de 08.10.2010.
În temeiul art.33 lit. a) si art.34 lit. b) Cod penal, va contopi cele doua pedepse si da spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a II a si lit. b) Cod penal.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a) Cod penal va condamna pe inculpatul V.B.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie în data de 08.10.2010, cu înlaturarea gresitei mentionari a art. 37 lit. b Cod penal
În temeiul art.239 alin. 2 si 5 Cod penal va condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de ultraj în data de 08.10.2010.
În temeiul art.33 lit. a) si art.34 lit. b) Cod penal va contopi cele doua pedepse si da spre executare pedeapsa cea mai grea 7 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a II a si lit. b) Cod penal
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate.
În temeiul art. 385 indice 15 punctul 1 lit. b) Cod procedura penala va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii Niculae Marin si V.B.A. împotriva aceleiasi sentinte penale.
În temeiul art. 385 indice 17 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedura penala si la art. 88 Cod penal va deduce perioada retinerii si arestarii preventive de la 8.10.2010 la zi pentru ambii inculpati.
În temeiul art.192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare din recursurile Parchetului si al partii civile B.D. vor ramâne în sarcina statului si în baza art. 192 alin. 2 cod de procedura penala va obliga pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare catre stat în recurs, având în vedere faptul ca inculpatii se afla în culpa procesuala prin promovarea unor cai de atac nefondate.
