Prin sent. pen. nr.43R din 18.08.2011 instanţa, în baza disp. art.393 şi următoarele din Codul de procedură penală a respins, ca fiind inadmisibilă în principiu, cererea formulată de petentul C.M.D., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, privind revizuirea sentinţei penale nr.1378 din 17.03.2005 a Judecătoriei Iaşi (pronunţată în dosarul penal nr.24065/2004 al Judecătoriei Iaşi), modificată prin dec. pen. nr.32 din 19.01.2006 a Tribunalului Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin dec. pen. nr.374 din 08.05.2007 a Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere faptul că petentul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr.1378 din 17.03.2005 a Judecătoriei Iaşi (pronunţată în dosarul penal nr.24065/2004 al Judecătoriei Iaşi), modificată prin dec. pen. nr.32 din 19.01.2006 a Tribunalului Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin dec. pen. nr.374 din 08.05.2007 a Curţii de Apel Iaşi, motivat de faptul că hotărârea de condamnare este nelegală întrucât nu este vinovat de comiterea actului material de sustragere de bunuri din data de 20/21.10.2003, comis în dauna părţii vătămate D.B.. Petentul a susţinut că a recunoscut comiterea acestei fapte datorită presiunilor făcute asupra sa de către numitul M.S., lucrător la Secţia..Poliţia Iaşi, care i-a promis că pedepsele ce-i vor fi aplicate se vor contopi, că partea vătămată a fost plecată din ţară pe parcursul derulării procesului penal, astfel încât nu a putut fi audiată. A mai susţinut petentul că, în noaptea de 20/21.10.2003, s-a aflat în internetul proprietatea părţii vătămate D.B., cu care a şi stat de vorbă şi că, ulterior, în Penitenciarul Iaşi, a aflat că adevăratul autor al furtului este numitul M.P.R.. Petentul a solicitat audierea părţii vătămate, D.B. şi a martorului B.C., pentru a dovedi susţinerile făcute în cererea de revizuire.
Instanţa a constatat că, prin sentinţa penală nr.1378 din 17.03.2005 a Judecătoriei Iaşi (pronunţată în dosarul penal nr.24065/2004 al Judecătoriei Iaşi), s-a dispus – printre altele – şi condamnarea petentului C.M.D. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „furt calificat”, prev. şi ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g) şi i), art.209 alin.2 lit.b) din Codul penal, cu aplicarea disp.art.41 alin2. din Codul penal şi disp. art.37 lit.a) din Codul penal, pentru comiterea a mai multor acte materiale de furt, printre care şi cel din noaptea de 20/21.03.2003, în dauna părţii vătămate D.B..
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat concursul dintre această infracţiune şi cea pentru care a fost condamnat petentul prin sent. pen. nr.3167 din 01.07.2004 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.40 din 20.01.2005 a Curţii de Apel Iaşi şi că ambele infracţiuni au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a) din Codul penal, faţă de pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr.638 din 15.11.2001 a Tribunalului Iaşi, dispunându-se ca – în final – numitul C.M.D. să execute pedeapsa totală rezultantă de 10(zece) ani închisoare, în regim de detenţie.
Prin referatul întocmit de către procuror şi aflat la dosarul cauzei se apreciază că cererea formulată de petent este inadmisibilă în principiu, motivat de faptul că, raportat la împrejurarea că petentul C.M. a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată şi că el susţine că nu se face vinovat de comiterea unuia dintre actele materiale, cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu, procurorul apreciind că aceasta se întemeiază pe cazul prevăzut de art.394 alin.1 lit.a) din Codul de procedură penală. Astfel, se arată în referatul procurorului, în cazul prev. de art.394 alin.1 lit. a) – când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei – revizuirea cu privire la unele acte materiale din compunerea infracţiunii continuate nu poate fi admisă, deoarece ea nu ar putea duce decât la o revizuire parţială, adică la stabilirea unei vinovaţii mai mici sau mai mari a revizuientului şi niciodată la o soluţie radicală, cum este achitare, condamnarea sau încetarea procesului penal. S-a mai apreciat în referatul procurorului că motivele invocate de către petentul C.M.D. nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art.394 lit.a) – e) din Codul de procedură penală, solicitându-se respingerea, ca fiind inadmisibilă în principiu, a cererii de revizuire formulată de către petent.
Analizând motivele invocate de către revizuientul C.M.D. în cererea formulată, aşa cum au fost acestea expuse anterior, actele depuse de către petent la dosarul cauzei, precum şi actele şi lucrările dosarului de fond nr.24065/2004 al Judecătoriei Iaşi, instanţa a constatat că cererea formulată este inadmisibilă în principiu, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art.394 din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interprete a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat actele de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;
Conform disp. art.394 alin. (2) şi (3):
-cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare;
-cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de revizuire dacă au dus la darea unor hotărâri nelegale sau netemeinice.
A constatat instanţa că, deşi textul de lege este neclar, din interpretarea integrală a acestuia, coroborată şi cu doctrina şi practica judiciară, rezultă că în cazul prevăzut de art.394 lit.a) din Codul de procedură penală revizuirea hotărârii este „totală”, în sensul că trebuie schimbată şi nu modificată soluţia atacată; astfel, în caz de condamnare trebuie să se ajungă – pe calea revizuirii – la achitarea sau la încetarea procesului penal, iar în caz de achitare, faptele noi trebuie să atragă condamnarea inculpatului.
A constatat instanţa că, pe baza motivelor invocate, cererea de revizuire formulată de către petent se întemeiază pe disp. art.394 alin.1 lit.a) din Codul de procedură penală, dar că cele arătate în cererea de revizuire nu constituie fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de către instanţele de judecată cu prilejul soluţionării cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului penal nr.24065/2004 al Judecătoriei Iaşi; dimpotrivă, instanţele de judecată (prima instanţă, instanţa de apel, precum şi instanţa de recurs) au cunoscut toate elementele situaţiei de fapt reţinute, aşa cum au rezultat acestea din mijloacele de probă administrate în cauză şi reţinute de către instanţe ca fiind veridice şi aflate în deplină coroborare unele cu altele; de altfel, instanţele au înlăturat motivat acele probatorii care nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauza penală respectivă. Constată instanţa că petentul C.M.D. a fost interogat de către Judecătoria Iaşi la data de 17.02.2005, în prezenţa apărătorului său ales, împrejurare în care a declarat că recunoaşte comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lui, pe care le-a comis din motive financiare, fără a solicita probe în apărare. Împotriva sentinţei penale nr.1378 din 17.03.2005 a Judecătoriei Iaşi petentul, prin apărătorul său ales, a declarat apel precizând, în motivele de apel, că nu se face vinovat de comiterea tuturor actelor materiale de furt pentru care a fost condamnat în primă instanţă, că a recunoscut fapta comisă în dauna părţii vătămate D.B. pentru că a dorit deducerea, din pedeapsa ce îi va fi aplicată, a unei perioade executate anterior, că a avut o înţelegere cu numitul M.S., lucrător la Secţia..Poliţia Iaşi, care i-a promis că pedepsele ce-i vor fi aplicate se vor contopi şi că adevăratul autor al faptei este numitul M.R., a cărui audiere a solicitat-o (fila 4, dosar nr.5439/2005 al Tribunalului Iaşi, aspecte reiterate de către petent prin memoriile depuse la dosarul cauzei). Petentul a fost audiat la termenul de judecată din data de 20.10.2005 (în soluţionarea apelului declarat), declarând că nu recunoaşte comiterea faptei produsă în dauna părţii vătămate D.B., pentru motivele arătate anterior de către instanţa de judecată. În cursul soluţionării apelului instanţa a dispus audierea, în calitate de martori, a numiţilor G.C.N, M.P.R., T.G. şi V.D., solicitaţi de către petent în dovedirea nevinovăţiei sale. Martorii V.D. şi T.G. au declarat că ştiu – din discuţiile purtate în Penitenciarul Iaşi – că petentul a avut o înţelegere cu numitul M.R., în sensul de a recunoaşte o faptă ce ar fi fost comisă de acesta din urmă, pentru a putea beneficia de o contopire a pedepselor şi de o deducere, precizând că nu cunosc alte amănunte. Martorul M.R.P. a declarat că el este autorul actelor materiale de furt, comise în dauna părţilor vătămate D.B. şi B.A., relatând instanţei, în mod amănunţit, pretinsa modalitate în care a comis cele două fapte. A fost audiat şi numitul M.S., ofiţer de poliţie, care a declarat că cei doi inculpaţi din cauza penală s-au autodenunţat, că nu a promis nici unuia dintre ei vreun ajutor în cazul în care recunosc comiterea faptelor, că cei doi (numiţii C. şi S.) au relatat în mod amănunţit modalitatea de comitere a faptelor şi că petentul a relatat, la acel moment, că numitul M.P.R. l-a ajutat la vânzarea bunurilor sustrase, nu şi la comiterea furtului. Martorul G.C. a fost audiat în cursul soluţionării apelului, acesta declarând că petentul i-a vândut un frigider, iar nu altă persoană, martorul precizând că îl recunoaşte pe petentul prezent, la acel moment, în sala de judecată.
Prin dec. pen. nr.32 din 19.01.2006 a Tribunalului Iaşi, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii C.M.D. şi S.C. împotriva sent. pen. nr.1378 din 17.03.2004 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă ce a fost desfiinţată, în parte, în latură penală şi rejudecând cauza, a fost interzis inculpaţilor C.M.D. şi S.C. exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit.a), b) şi e) din Codul penal, pe durata şi în condiţiile prev. de art.71 din Codul penal, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În acest context, Tribunalul Iaşi a apreciat ca fiind nesincere şi contradictorii între ele declaraţiile făcute de către martorii M.P.R., T.G. şi V.D. în cursul soluţionării apelului, declaraţii pe care le-a înlăturat şi a reţinut ca fiind corespunzătoare adevărului declaraţia martorului M.S..
Împotriva acestei soluţii, petentul a declarat recurs – susţinând, în continuare, că nu se face vinovat de comiterea faptei de furt în dauna părţii vătămate D.B. – şi, prin dec. pen. nr.374 din 08.05.2007 a Curţii de Apel Iaşi, a fost respins ca nefondat recursul declarat de către petent împotriva dec. pen. nr.32 din 19.01.2006 a Tribunalului Iaşi.
În acest context, solicitarea petentului – revizuient, în sensul audierii părţii vătămate D.B. şi a numitului B.C. constituie, în fapt, o cerere de prelungire a probatoriului deja administrat în cauză, fapt inadmisibil în procedura revizuirii. Petentul avea dreptul, de care a şi uzat în căile ordinare de atac, de a cere suplimentarea probatoriului, cerere admisă de către instanţa de control judiciar, aşa cum s-a arătat anterior, care a şi administrat probele solicitate de către petent. Instanţa a constatat astfel că aspectele învederate de către petent în prezenta cerere de revizuire, respectiv faptul că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de furt calificat produsă în dauna părţii vătămate D.B., precum şi restul motivelor invocate în cerere, au fost aduse la cunoştinţa instanţelor de control judiciar, Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, care le-au avut în vedere la soluţionarea căilor de atac, sens în care instanţa a reţinut că motivele invocate de către revizuient în cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză nu se includ în categoria celor expres şi limitativ prevăzute de lege în disp. art.394 din Codul de procedură penală, pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâi penale, împrejurările învederate de către petent nefăcând parte din categoria împrejurărilor descoperite ulterior pronunţării hotărârii şi care să nu fi fost cunoscute de către instanţă cu ocazia soluţionării cauzei, martorii fiind audiaţi de către instanţa de control judiciar, aşa cum s-a arătat anterior.
Pentru toate aceste motive, instanţa a constatat că cererea de revizuire formulată de către petent este inadmisibilă în principiu, astfel încât a respins-o ca atare.
