SCHIMB DE TERENURI. LEGEA NR.215/2001.
În viziunea Legii nr.215/2001, privind administraţia
publică locală autorităţile administraţiei publice locale nu pot
încheia acte de schimb, pentru bunuri ce aparţin domeniului
public sau privat.
Aşadar, tribunalul numai prin încălcarea legii a obligat
pe pârâţi să încheie un act de schimb de terenuri cu reclamanta.
(Decizia civilă nr.652/R din 15 mai 2005,
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu oraşul, consiliul local şi
primarul localităţii, atribuirea în schimb a unui teren în suprafaţă de 4.202 mp.
şi încheierea acestei operaţiuni în formă autentică cu privire la două suprafeţe
de teren.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că prin procesul verbal din 4
iunie 1992, reclamanta a cedat din terenul său situat în punctul „La biserică”
suprafaţa de 4.202 mp. în vederea extinderii cimitirului din localitate, pârâţii
promiţându-i atribuirea unui alt teren în schimb. Ulterior schimbul nu a mai
fost concretizat.
Judecătoria Rm.Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.2243/6 mai 2004, a
respins acţiunea, reţinând în esenţă că potrivit reglementărilor cuprinse în
Legea administraţiei publice locale nr.69/1991, în vigoare la data de 4 iunie
1992, când s-a încheiat procesul verbal prin care s-a pretins că s-a convenit
asupra schimbului de terenuri, această operaţiune se făcea pe baza unei
expertize însuşită de consiliul local.
Instanţa de fond a constatat că nu a fost realizat raportul de
expertiză în conformitate cu disp.art.84 pct.3 din legea enunţată, încât, nu se
poate reţine existenţa unui schimb de terenuri valabil.
Deosebit, s-a motivat că schimbul de terenuri între autorităţile
administraţiei publice şi persoane fizice nu mai este reglementat prin Legea
nr.215/2001, care a abrogat Legea nr.69/1991, iar art.72 din Legea
nr.18/1991, statuează că schimbul de terenuri între persoanele juridice şi
persoanele fizice se efectuează numai cu avizul Ministerului Agriculturii şi
Administraţiei.
Faţă de cele expuse, prima instanţă a concluzionat că acţiunea
prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la încheierea actului de schimb în
formă autentică nu poate fi primită.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri pe care a
criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, instanţa
de fond a greşit întrucât nu a aplicat dispoziţiile de drept comun în materie de
schimb şi nu a observat că terenul ce urma să-i fie predat face parte din
domeniul privat şi nu din domeniul public al localităţii.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.182 pronunţată la data de
28 februarie 2005, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa, iar pe fond a
admis acţiunea cu consecinţa obligării pârâţilor la încheierea cu reclamanta a
contractului de schimb pentru terenul pe raza localităţii cu obţinerea în
prealabil a avizelor şi autorizaţiilor prevăzute de lege.
Motivând decizia, tribunalul a reţinut că prin procesul verbal
evocat, pârâţii au convenit cu reclamanta să efectueze un schimb de terenuri,
prin care aceasta se obliga să dea un teren în suprafaţă de 3.000 mp. în
vederea extinderii cimitirului din oraş, urmând să primească un alt teren în
schimb, aflat în proprietatea oraşului. Cele două terenuri au fost identificate
printr-un raport de expertiză întocmit cu prilejul încheierii convenţiei şi s-a
constatat că reclamanta a predat 4.202 mp. în punctul „La biserică” şi urma să
primească 3.769,53 mp. situat în punctul „Gară”, ce făcea parte din domeniul
privat al oraşului.
Deşi reclamanta s-a achitat de obligaţie, pârâţii nu au mai executat
convenţia, deşi nu era nevoie de avize speciale pentru realizarea schimbului
convenit.
Acţiunea a fost admisă, în temeiul art.969 Cod civil, reţinându-se
că între părţi s-a încheiat o convenţie valabilă, care putea să fie executată cu
bună credinţă, în conformitate cu prevederile art.970 Cod civil.
Această decizie a fost recurată în termen legal de către pârâţii,
recursul fiind întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, invocându-se
greşita aplicare a legii şi încălcarea acesteia cu referire la art.72 din Legea
nr.18/1991, prevederile Legii nr.69/1991 şi Legea nr.215/2001.
Recursul a fost privit ca fondat şi admis ca atare de Curtea de
Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.652/R din 15 mai 2005, modificată decizia
instanţei de apel şi pe fond respinsă acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că într-adevăr
între părţi s-a încheiat procesul verbal din data de 4 iunie 1992, iar prin
raportul de expertiză încheiat cu acest prilej, au fost identificate terenurile ce
urmau să facă obiectul schimbului.
Înţelegerea părţilor s-a încheiat sub reglementarea Legii
nr.69/1991 care dispune la art.84 alin.3 că schimburile de terenuri în favoarea
terţelor persoane se fac pe bază de expertiză însuşită de consiliul local.
În cauză însă, o atare condiţie nu a fost îndeplinită, raportul de
expertiză evocat nefiind înregistrat, semnat şi însuşit de consiliul local .
Ulterior, Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, nu a
mai prevăzut schimburi de terenuri, ceea ce nu înseamnă că autorităţile locale
şi persoanele fizice pot conveni în acest sens, sub egida reglementărilor de
drept comun.
Art.72 din Legea nr.18/1991, prevede că schimbul de terenuri
între persoane fizice şi persoane juridice, se face numai cu avizul Ministerului
Agriculturii şi Administraţiei, act care în cauză nu există şi din acest punct de
vedere, motivarea instanţei de apel este contradictorie, întrucât reţine pe de o
parte că schimbul analizat nu are nevoie de nici un fel de avize şi autorizaţii,
iar pe de altă parte, că această operaţiune urmează în prealabil să fie autorizată
şi obţinute avizele corespunzătoare.
S-a concluzionat în sensul că, în viziunea Legii nr.215/2001,
privind administraţia publică locală autorităţile administraţiei publice locale nu
pot încheia acte de schimb, pentru bunuri ce aparţin domeniului public sau
privat.
Aşadar, tribunalul numai prin încălcarea legii a obligat pe pârâţi să
încheie un act de schimb de terenuri cu reclamanta.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată fiind nelegală, recursul a fost admis, în modul
arătat mai sus.
