DOSAR NR.7309/120/2012* FOND
ART.174,176, 211, 192 C.P.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA – SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA PENALĂ NR.92
Şedinţa publică din data de 7.02.2014
Instanţa constituită din:
PRESEDINTE : A. M.
GREFIER : A. B.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa – reprezentat prin
Procuror – C. S.
Pe rol fiind soluţionarea cauzei, după rejudecare, pornită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr.160/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. A. O., fiul lui …, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal, N. P. E., …, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal şi art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal, aflaţi în Penitenciarul Mărgineni şi O. V. M., fiul …, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.174 alin.1 – art.176 alin.1 lit.d Cod penal, art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c Cod penal şi art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal, aflat în Penitenciarul Mărgineni, parte civilă fiind B. G., domiciliat în comuna Bezdead, judeţul Dâmboviţa.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns inculpaţii O. V. M., în stare de deţinere şi asistat de avocat L. C., apărător desemnat din oficiu în baza delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.2633/2013, N. P. E., în stare de deţinere şi asistat de apărător ales – avocat A. A., în baza împuternicirii avocaţiale nr.211987/2013 şi A. A. O., în stare de deţinere şi asistat de avocat ales – I. P., conform împuternicirii avocaţiale nr. 224259/2013 din cadrul Baroului Dâmboviţa şi martorii din acte C. A., C. C., Z. Ş., S. M. G., S. C. E., B. G.M.G., N.A. R., P. C., C. M. şi C. E., lipsă fiind partea civilă B. G., pentru care a răspuns avocat D. S. substituind pe avocat E. V. în baza împuternicirii avocaţiale pentru substituire.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
În baza disp. art.381 Cod procedură penală şi cu respectarea disp. art.119-123 Cod procedură penală, tribunalul procedează la audierea martorilor din acte C. A., C. C., Z. Ş., S. M. G., S.C. E., B. G.M.G., N. A. R., P. C., C. M. şi C. E., ale căror declaraţii au fost consemnate în scris, semnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Procurorul de şedinţă, având cuvântul, arată că potrivit art.14 alin.1 şi 2 din Legea nr.255/2013, rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată ori de către instanţa competentă, dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfăşoară conform legii noi, iar în cauzele în care rejudecarea s-a dispus anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală, disp. art.5-10 se aplică în mod corespunzător.
Solicită aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv Noul Cod penal, întrucât infracţiunea de tâlhărie prevede limite de pedeapsă mai mici, arătând că art.10 din Legea nr.286/2009 prevede că tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
Astfel, doi dintre inculpaţi sunt trimişi în judecată pentru concurs de infracţiuni ceea ce noua reglementare le creează o situaţie mai grea, întrucât se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Susţine că pentru inculpaţii la care nu se reţine concursul de infracţiuni, este favorabilă legea nouă întrucât pedepsele sunt mai mici, iar tâlhăria calificată prevăzută de art.234 alin.1 lit.f Noul Cod penal prevede săvârşirea acestei fapte prin violare de domiciliu, astfel încât nu se impune reţinerea a două infracţiuni respectiv tâlhărie şi violare de domiciliu, conform rechizitoriului, ci tâlhăria calificată.
Apărătorii inculpaţilor şi părţii civile, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de probă de formulat.
Tribunalul conform art.386 Cod procedură penală pune în discuţie aplicarea legii penale mai favorabile, conform solicitării procurorului şi schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii O. V. M. şi N. P. E. din infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 21 lit.a,b şi c Cod penal şi de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 Cod penal, respectiv de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c 3 teza a –II-a Cod penal şi de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 Cod penal în infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 rap. la art.234 lit.c, d, f Noul Cod penal, şi respectiv, tâlhărie calificată urmată de moartea victimei, prev. de art. 233 rap. la art.234 lit.c, d, f Noul Cod penal şi art.236 Noul Cod penal.
Avocat L. C., având cuvântul pentru inculpatul O. V. M., precizează că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.174 alin.1 – art.176 alin.1 lit.d Cod penal, art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal şi art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal.
Solicită aplicarea legii penale mai favorabile, conform Noului Cod penal urmând să se reţină în sarcina sa doar fapta de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art.236 rap. la art.234 lit.c,d, f Cod penal.
Avocat A. A., având cuvântul pentru inculpatul N. P. E., arată că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 21 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal şi art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal, iar conform Noului Cod Penal art.236 rap. la art.234 Cod penal incriminează fapta de tâlhărie urmată de moartea victimei, fapta de violare de domiciliu fiind absorbită de tâlhăria calificată.
Astfel, solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 21 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal şi art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal într-o singură infracţiune prev. de art.236 Noul Cod penal.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicită în baza art.386 Noul Cod penal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei în furt calificat prev. de art.229 alin.1 lit.b,d Noul Cod penal, apreciind că fapta de tâlhărie este nedovedită, întrucât între inculpaţi nu a existat o înţelegere în prealabil.
Avocat I. P., având cuvântul pentru inculpatul A. A. O., precizează că acesta este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal.
În opinia sa, consideră că nu ar fi vorba de o schimbare a încadrării juridice din legea penală veche în legea penală nouă, ci de aplicarea legii penale mai favorabile.
Menţionează că în dosarul de fond, vol.I, fila 43, cu ocazia primei judecăţi în fond, se află cererea sa de schimbare a încadrării juridice, respectiv din complicitate la tâlhărie urmată de moartea victimei în complicitate la furt calificat, invocând disp. art.50 alin.1 şi 2 Cod penal, potrivit cărora circumstanţele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se resfrâng asupra celorlalţi, circumstanţele privitoare la faptă se resfrâng asupra autorului şi a participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Astfel, din materialul de urmărire penală, vol.II, filele 3-40, respectiv declaraţiile şi confruntările participanţilor la faptă rezultă modalitatea în care ei au înţeles să comită fapta de furt şi se vorbeşte de bâta luată din autoturismul lui A. A. O. pentru a se apăra de câini sau pentru a-i ameninţa, inculpatul A. A. O. neavând reprezentarea că la locul faptei victima va fi atacată, în rechizitoriu procurorul reţinând chiar, ca şi cele 2 instanţe din primul ciclu procesual, faptul că E. le-a adus la cunoştinţa celorlalţi că victima obişnuia să ia sedative pentru a putea dormi, astfel că înarmarea lui O. cu bâta nu era justificată pentru atacul direct, iminent asupra victimei, iar A. A. a avut reprezentarea unui a unei infracţiuni de furt.
Solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor în art.48 rap. la art.229 alin.1 lit.b şi d Cod penal.
Avocatul părţii civile, având cuvântul, solicită respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpaţi şi admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă din infracţiunea prev.de art. 192 alin. 1 Cod penal in infracţiunea prev. de art. 192 alin.1, 2 Cod penal.
Procurorul de şedinţă, având cuvântul, precizează că nu este vorba de o schimbare a încadrării juridice, ci de aplicare a mitior lex.
Menţionează că şi în rechizitoriu s-a precizat că, coautoratul a fost stabilit în practica judiciară în cazul infracţiunii de tâlhărie şi atunci când unii participanţii au contribuit direct numai la realizarea actelor violenţă, iar alţii numai la sustragerea bunurilor, deoarece prin săvârşirea oricăreia dintre aceste activităţi se realizează fie şi în parte latura obiectivă a infracţiunii, folosirea violenţei reprezentând o circumstanţă reală care se resfrânge asupra tuturor celor prezenţi şi conştienţi că fără agresarea victimei scopul convenit iniţial nu s-ar fi putut realiza.
Mai mult, pentru existenţa complicităţii este indiferent dacă autorul a săvârşit actul de deposedare în modalitatea convenită ori avută în vedere de complice, fiind esenţială reprezentarea că se va comite o tâlhărie şi cea legată de actele sale care reprezintă un ajutor în săvârşirea acestei infracţiuni.
Fiind vorba de circumstanţe reale, anticipate prin pregătirile materiale, cunoscute nemijlocit de inculpat, se fac aplicabile disp. art.28 alin.2 din Codul penal, aceste circumstanţe privitoare la faptă răsfrângându-se şi asupra inculpatului A.A. O.
Procurorul de şedinţă şi apărătorii inculpaţilor şi părţii civile, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de formulat.
Având în vedere că nu sunt cereri de formulat, în baza art.387 alin.2 Cod procedură penală preşedintele declară terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri conform art.388 Cod procedură penală.
Procurorul de şedinţă, având cuvântul, precizează că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr.160/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. A. O. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal, N. P. E. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal şi art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal şi O. V. M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.174 alin.1 – art.176 alin.1 lit.d Cod penal, art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b şi c şi 3 teza a –II-a Cod penal şi art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la începutul lunii aprilie 2012, inculpatul N. P. E. a propus consăteanului său A. A. O. şi celui de al treilea inculpat să acţioneze împreună cu scopul de a sustrage sume de bani din domiciliul celui cunoscut între localnici cu un venit lunar asigurat şi cu o situaţie materială mai bună.
În elaborarea planului infracţional, inculpaţii au recunoscut în cursul cercetărilor şi faptul că spre deosebire de fapta din luna martie când pătrunderea fără drept din timpul nopţii s-a făcut într-un imobil nelocuit, în cazul victimei B. C., cei trei au mizat pe faptul că aceasta locuia singură, avea vârsta de 73 de ani şi obişnuia să-şi administreze la culcare medicamente cu efect sedativ.
A fost avut în vedere de cei trei şi faptul că în baza unei hotărâri a administraţiei locale, iluminatul stradal se întrerupea în fiecare noapte la ora 1,00, astfel că inculpaţii au aşteptat acest moment, A. A. O. fiind văzut la volanul autoturismului său în timp ce se deplasa pe raza comunei de mai multe persoane care aveau atribuţii de pază.
Sub protecţia întunericului, cei trei s-au apropiat de domiciliul victimei şi din autoturism au coborât inculpatul O. V. M. şi N. P. E.. Aceştia au intrat în casă, însă victima s-a trezit, iar când aceasta a intrat în camera unde se aflau ascunşi cei doi, inculpatul O. V. M., văzându-se faţă în faţă cu victima, a ridicat bâta pe care o avea în mâna dreaptă şi a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate provocându-i un grav traumatism cranio cerebral cu fractură multieschiloasă de boltă şi bază craniană.
Solicită condamnarea celor 3 inculpaţi pentru faptele reţinute în sarcina lor, acestea fiind dovedite şi recunoscute de către ei, că faptele sunt unele grave, având drept consecinţă decesul unei persoane, că intervenţia autorităţilor trebuie să fie promptă, pedepsele trebuie să fie exemplare în raport cu participarea fiecărui inculpat la aceste fapte, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse orientate către maximul prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie.
De asemenea, solicită deducerea perioadei executate, menţinerea stării de arest a celor 3 inculpaţi, aplicarea pedepselor accesorii şi complementare, aceasta din urmă conform art.66 alin.1 Cod penal se pot stabili pe o perioadă de la 1 la 5 ani.
Conform art.1357 şi urm. Cod civil, solicită să se constate că există o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciile produse, astfel există o culpă a inculpaţilor, ambivalentă, culpă morală şi socială, generată de nevoia de a se stabili situaţia anterioară prin repararea prejudiciului, doctrina analizând culpa civilă prin prisma criteriului de evaluare stabilit de dreptul penal, rezultând că răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai faţă de făptuitorul vinovat de comiterea faptei ilicite.
Solicită obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor materiale şi morale solicitate de partea civilă, în baza art.112 Cod penal confiscarea bâtei şi a corpurilor delicte ridicate şi analizate încă din faza de urmărire penală, prelevarea de probe biologice în condiţiile art.7 din Legea nr.76/2008 şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.
Avocatul părţii civile, având cuvântul, solicită admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată.
Avocat L. C., având cuvântul pentru inculpatul O. V. M., precizează că acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr.160/P/2012, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.174 alin.1 – art.176 alin.1 lit.d Cod penal, art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 21 lit.a,b şi c Cod penal şi art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal.
Solicită ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, contopirea pedepselor ce-i vor fi aplicate, deducerea perioadei executate, în cazul admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege din Noul Cod penal pentru fapta prevăzută de art.189 Noul Cod penal.
Astfel, menţionează că inculpatul nu a intenţionat să ucidă victima, doreau doar să sustragă o sumă de bani, găsind doar 5 lei, că aceasta are o stare de sănătate precară, necesitând un transplant renal, făcând şi dializă, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut fapta, pe care o regretă.
Avocat A. A., având cuvântul pentru inculpatul N. P. E., menţionează că inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, solicitând admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor conform art.386 Cod procedură penală, aplicarea art.74 lit.f şi g Cod penal, instanţa să aibă în vedere vârsta inculpatului, că nu este cunoscut cu antecedente penale, că fapta reprezintă un caz izolat, este accidentală, neputându-se reţine în sarcina inculpatului că ar fi premeditat săvârşirea faptei, întrucât acţiunea de premeditare presupune ca inculpatul să fi plănuit cu mult timp înainte modalitatea în care va acţiona ori probele administrate nu sunt apte să conducă la o asemenea concluzie, astfel cum a rezultat din declaraţiile celorlalţi coinculpaţi că nu a existat o înţelegere prealabilă înainte de pătrunde în locuinţa victimei.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere starea de sănătate a inculpatului, că nu a dorit să se producă un rezultat atât de grav, că a conştientizat gravitatea faptei, că nu era cunoscut în societate ca o persoană violentă, avea o familie închegată şi să se facă aplicarea art.74-76 Cod penal şi reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Avocat I. P., având cuvântul pentru inculpatul A. A. O., precizează că dacă instanţa va admite cererea de schimbare a încadrării juridice, solicită aplicarea unei pedepse care să nu depăşească 3 ani, iar executarea ei să fie suspendată sub supraveghere în condiţiile art.91 Noul Cod penal, disp.art.5 Noul Cod Penal, potrivit cărora în cadrul succesiunii de legi se aplică legea favorabilă.
În cazul în care nu se va admite cererea, având în vedere materialul probator administrat în cauză, să se aibă în vedere o pedeapsă pe măsura faptei, iar pe de altă parte, ca pedeapsa aplicată să urmărească scopul prevăzut de legiuitor, reeducarea inculpatului pentru ca pe viitor să nu comită fapte de natură penală.
Menţionează că la filele 81-91, vol.I din primul ciclu procesual, a depus un borderou cu înscrisuri în circumstanţiere, întregit cu o caracterizare a preotului din comună, şi constau în caracterizarea de la Primăria Bezdead, referinţa profesorului de română din comună, caracterizarea unităţii militare 02210 Bucureşti unde era militar angajat, diplomă de excelenţă, caracterizarea de la liceu, care conduc la concluzia că nu făcea parte din categoria persoanelor care să fi săvârşit fapte penale, care fac rău, nu trăieşte din aceste activităţi infracţionale, avea un loc de muncă stabil, iar părinţii săi sunt şi astăzi în sala de judecată, venind de altfel la fiecare termen de judecată.
Mai solicită să se aibă în vedere că fapta a reprezentat o rătăcire, că a înţeles gravitatea acesteia, că lucrează la atelierul din penitenciar, că încearcă să înlăture consecinţele deosebit de grave care reprezintă pentru el locul de detenţie, că pedeapsa aplicată trebuie să fie proporţională cu activitatea infracţională desfăşurată de el, iar pe de altă parte, să fie una care să-şi realizeze scopul educativ şi nu să-l înrăiască.
Totodată, solicită conform art.320 1 Cod procedură penală rap. la art.296 alin.10 Cod procedură penală reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă ca urmare a recunoaşterii faptelor, aplicarea art.74-76 lit.c Cod penal, ca lege mai favorabilă, conform art.5 Cod procedură penală.
Cu privire la latura civilă, menţionează că inculpatul doreşte ca după ce va avea posibilitatea, după ce va ieşi din penitenciar, împreună cu familia sa să acopere prejudiciul cauzat şi stabilit de prima instanţă.
Inculpatul O. V. M., având ultimul cuvânt conform art.389 Cod procedură penală, precizează că regretă cele întâmplate, că este bolnav, lăsând la aprecierea instanţei soluţia care se va dispune în cauză.
Inculpatul N. P. E., având ultimul cuvânt conform art.389 Cod procedură penală, precizează că regretă cele întâmplate, că a greşit, că nu a intenţionat să ucidă victima, că nu a făcut rău nimănui, lăsând la aprecierea instanţei soluţia care se va dispune în cauză.
Inculpatul A. A. O., având ultimul cuvânt conform art.389 Cod procedură penală, precizează că regretă cele întâmplate, că nu a dorit să se ajungă la un rezultat atât de grav, lăsând la aprecierea instanţei soluţia care se va dispune în cauză.
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin adresa nr.7309/120/2012 înregistrată la instanţă la 10.10.2013 sub nr. 7309/120/2012*, Curtea de Apel Ploieşti a înaintat dosarul cu acelaşi număr, întrucât prin decizia penală nr. 159/13.09.2013 s-a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării la Tribunalul Dâmboviţa.
În decizia menţionată, prin care au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpaţii O. V. M., N. P. E. şi AAO s-a reţinut că prin sentinţa penală nr.211 din 24.05.2013 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa a fost respinsă, în baza disp. art. 334 cod procedură penală cererea formulată de către inculpatul A. A. O., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, din complicitate la tâlhărie având ca urmare moartea victimei, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1 alin.2 lit. a şi b, 21 lit. a, b, c şi alin. 3 teza a II a Cod penal, în complicitate la furt calificat prevăzută de art. 208 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, precum şi cererea formulată de inculpatul N. P. E., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a uneia dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, din tâlhărie având ca urmare moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. 1 alin.2 lit. a şi b, 21 lit. a, b, c şi alin. 3 teza a II a Cod penal, în furt calificat prevăzută de art. 208 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal.
În baza art. 334 Cod pr.penală a fost admisă cererea formulată de către partea civilă B. G., prin apărător, dispunând schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de violare de domiciliu pentru care inculpaţii O. V. M. şi N. P. E. au fost trimişi în judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal.
În baza art. 174 Cod penal raportat la art. 176 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal a fost condamnat inculpatul O. V. M., fiul lui …, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b şi e Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza disp. art. 192 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a şi b, 21 lit. a, b, c şi alin. 3 teza a II a Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal inculpatul a fost condamnat şi la pedeapsa de 15 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b şi e Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 65 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatului să i se aplice pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b şi e Cod penal, pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a, b şi e Cod penal.
In baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.a si b, 2 1 lit. a,b,c si alin. 3 teza a II a Cod penal, cu aplic art. 33 Cod penal şi art.320 1 Cod procedură penală, art. 74 lit. a, 76 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul N. P. E., …, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la 9 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a, b şi e Cod penal, pe o durată de 3 ani.
In baza art. 192 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplic. art.33 Cod penal si art. 320 1 Cod procedură penală, art. 74 lit. a, 76 alin. 1 lit.d Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an si 9 luni închisoare.
In baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal si art. 65 Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a , b şi e Cod penal, pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art.71,64 lit.a teza a-II-a, b şi e Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71,64 lit.a teza a-II-a, b şi e Cod penal.
In baza art. 26 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.a si b, 2 1 lit. a,b,c si alin. 3 teza a II a Cod penal, cu aplic. art.320 1 Cod procedură penala, art. 74 lit. a, 76 alin. 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul A. A. O., fiul lui …, aflat în Penitenciarul Mărgineni la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a , b şi e Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art.88 Cod penal s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 10.04.2012 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a fost menţinută măsura arestării preventive a acestora.
În baza art.14,15,346 Cod procedură penală şi art.1357 Cod civil, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă B. G., domiciliat în comuna Bezdead, judeţul Dâmboviţa, obligând inculpaţii în solidar la plata sumei de 7.000 de lei reprezentând daune materiale şi 25.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.118 lit.b Cod penal au fost confiscate corpuri delicte, respectiv bâta din lemn tip baseball cu lungimea de 60 cm şi şurubelniţa fără mâner, folosite de către inculpaţi la comiterea faptelor iar în baza disp. art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus a se preleva probe biologice de la aceştia.
În baza art.191 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii N. P. E. şi A. A. O. la câte 550 de lei, iar inculpatul O. V. M. la 850 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 743,75 lei reprezintă cheltuielile ocazionate cu efectuarea urmăririi penale, iar suma de 300 lei – onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O. V. M., care s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.
S-a arătat că în motivarea sentinţei instanţei de fond se reţinuse că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa 160/P/2012 din 27.09.2012 au fost trimiţi în judecată inculpaţii O. V. M. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 – 176 alin. 1 lit. d Cod penal, tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. a şi b, 21 lit. a, b şi c Cod penal şi violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, N. P. E. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. a şi b, 21 lit. a, b şi c Cod penal şi violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal şi A. A. O. pentru săvîrşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 26 rap.la art. 211 alin. 1, 2 lit. a şi b, 21 lit. a, b şi c Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei se reţinuse că la începutul lunii aprilie 2012 inculpatul N. P. E. a propus consăteanului său A. A. O., dar şi inculpatului O. V. M. să acţioneze împreună, cu scopul de sustrage sume de bani din domiciliul victimei B. C., cunoscut între localnici cu un venit lunar asigurat şi o situaţie materială mai bună.
În elaborarea planului infracţional, cei trei au mizat pe faptul că victima locuia singur, avea vârsta de 73 de ani şi obişnuia să-şi administreze la culcare medicamente cu efect sedativ, dar şi pe faptul că, în baza unei hotărâri a administraţiei locale, iluminatul stradal se întrerupea în fiecare noapte la ora 1,00.
Astfel, s-au deplasat cu autoturismul inculpatului A. A. O. la locuinţa victimei, autovehiculul fiind văzut în timp ce se deplasa pe raza comunei Bezdead de mai multe persoane care aveau atribuţii de pază.
Sub protecţia întunericului, cei trei s-au apropiat de locuinţa victimei, în autoturism rămânând A. A. O., în timp ce ceilalţi doi inculpaţi – purtând fulare, cu care s-au mascat pentru a nu fi recunoscuţi, iar O. V. M. putând şi mănuşi din piele şi fiind înarmat cu o bâtă de tip baseball, luată din autoturismului inculpatului A. A. O. căruia îi aparţinea, în timp ce N.P. E. a avut cu el o şurubelniţă luată în aceeaşi noapte din domiciliul său şi putând în mâini câte un ciorap, pentru a nu lăsa urme-, au intrat în curtea locuinţei victimei.
Potrivit înţelegerii survenite anterior, au întrerupt alimentarea cu energie electrică de la tabloul aflat pe peretele dinspre stradă al imobilului, accesul fiind realizat prin îndepărtarea capacului din material plastic găsit abandonat în grădina din faţă cu ocazia cercetării de la faţa locului, şi folosindu-se de şurubelniţa avută de inculpatul N. P.E., inculpatul O. V. a forţat uşa de acces şi a pătruns în imobil, orientându-se pentru căutare în camera din dreapta, întrucât a realizat că în cealaltă încăpere se afla partea vătămată.
Se mai reţinuse de către procuror că la momentul trezirii din somn a proprietarului, probabil din cauza câinelui care lătra în curte, cei doi s-au ascuns în grabă în încăperea din dreapta şi au aşteptat ca victima să adoarmă, sperând să poată relua operaţiunile de scotocire.
Proprietarul a pătruns însă pe hol, a deschis uşa de la intrare pe care a găsit-o neasigurată, a încuiat cealaltă uşă a încăperii în care se ascunseseră inculpaţii şi a revenit în camera sa, încercând să aprindă lumina, care era însă întreruptă de inculpaţi, şi faţă de circumstanţele evidente care i-au trezit suspiciune a revenit cu o lumânare în mână în hol, a descuiat uşa celeilalte camere şi a pătruns în interior, unde inculpatul O. V. se afla ascuns după uşă, iar inculpatul N. E. în apropierea geamului, între dulap şi masă.
Când victima a tras de uşă şi s-a văzut faţă în faţă cu inculpatul O. V. M., acesta a ridicat bâta pe care o avea în mână şi i-a aplicat mai multe lovituri, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de boltă şi bază craniană.
După ce victima a căzut, inculpaţii au luat hotărârea de a continua scotocirea şi, la solicitarea inculpatului O. V. M., celălalt inculpat a mers şi a apăsat întrerupătorul de la tabloul electric, revenind în imobil, după care amândoi au deschis uşile dulapului, căutând, fără să găsească, vreo sumă de bani.
Inculpaţii şi-au extins căutările şi în cealaltă încăpere, în operaţiunea de scotocire fiind deschise, prin smulgere şi efracţie, sertarele altui dulap, de pe poliţia căruia inculpatul O. V. M. a luat monedă divizionară în sumă totală de 5 lei, după care au părăsit imobilul şi, conform înţelegerii anterioare l-au contactat telefonic pe inculpatul A. A. O., în autoturismul căruia s-au urcat, nu departe de casa victimei, şi au pornit spre comuna Buciumeni.
În timpul deplasării, inculpatul O. V. M. s-a lăudat cu agresarea victimei, iar inculpatul N. P. E., anticipând deznodământul faptelor, s-a adresat vecinului său, când autorul omorului a coborât din autoturism, spunând: „vecine, l-a omorât”.
Procurorul mai reţinu-se că în zona podului care traversează râul Ialomiţa, pe raza comunei Buciumeni, inculpatul O. V. M. a avut iniţiativa să abandoneze toate bunurile considerate purtătoare de urme, astfel că a aruncat în albia râului bâta tip baseball care a aparţinut inculpatului A. A. O. şi a cerut inculpatului N. P. E. să facă acelaşi lucru cu fularul, dar şi cu ciorapii pe care i-a avut în mână pe parcursul acţiunilor desfăşurate în locuinţa victimei, rămânând însă asupra lui mănuşile din piele şi fularul cei aparţineau, precum şi şurubelniţa cu care au forţat uşa de acces a locuinţei victimei, abandonată în autoturismul inculpatului A. A. O., de unde a fost ridicată şi identificată de către organele de poliţie.
La data de 11.04.2012, co ocazia cercetărilor, pe malul drept, în albia râului Ialomiţa, în apropierea unui pilon de susţinere al podului a fost găsită o bâtă confecţionată din lemn de esenţă tare, cu lungimea de 60 cm, având în zona mânerului 6 cercuri concentrice, pe suprafaţa căreia s-au descoperit mai multe pete de culoare închisă, cu aspect de sânge.
Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost ridicate de la locuinţa victimei sumele de 3.330 lei şi 6.005 lei, aceştia din urmă găsiţi de cumnata victimei chiar în încăperea unde s-a săvârşit agresiunea, bani restituiţi ulterior fratelui victimei.
Instanţa de control judiciar a mai reţinut în motivarea deciziei că potrivit celor reţinute de judecătorul fondului, partea vătămată B. G., fratele victimei s-a constituit, în termen legal, în cursul judecăţii, parte civilă cu suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale şi 150.000 lei reprezentând daune morale.
Întrucât inculpaţii N. P. E. şi A. A. O. au declarat în faţa instanţei de fond, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunosc săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nesolicitând administrarea altora, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, instanţa le-a admis cererile, procedând la judecarea cauzei, în ceea ce-i priveşte, potrivit procedurii simplificate.
Deşi inculpatul O. V. M. şi-a recunoscut faptele, având în vedere că una dintre infracţiunile care fac obiectul judecăţii este omor deosebit de grav, pedepsit cu detenţiunea pe viaţă, neputând fi judecat astfel în procedura simplificată, instanţa i-a respins cererea formulată în acest sens, dispunând ca judecata sa să aibă loc potrivit procedurii de drept comun pentru toate faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Prin urmare, s-a procedat la audierea inculpatului O. V. M., dar şi a tuturor martorilor din acte şi a fost administrată probe cu înscrisuri, iar la solicitarea inculpatului s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză cu privire la starea sa de sănătate, prin raportul nr. A 1/1349/2013 din 10.05.2012 INML Mina Minovici Bucureşti menţionând că poate participa la judecarea cauzei, cu excepţia zilelor în care efectuează şedinţe de dializă şi a unor situaţii, în care datorită unei agravări a stării de sănătate, s-ar impune internarea sa în spital.
În urma coroborării probelor administrate atât în faza de urmărire penală, dar şi în cursul judecăţii, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel încât au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpaţi A. A. O. şi N. P. E., avându-se în vedere modul în care fapta a fost concepută şi realizată, în condiţiile în care pătrunderea în domiciliul victimei s-a făcut în urma unei înţelegeri anterioare între toţi trei inculpaţii, cei care au intrat în locuinţă fiind înarmaţi, fie cu o bâtă, fie cu o şurubelniţă, aspect cunoscut şi acceptat şi de inculpatul A. A., considerându-se că toţi participanţii au avut reprezentarea caracterului concordant subsumat aceluiaşi scop al activităţii desfăşurate şi au acceptat posibilitatea să se producă agresarea subiectului pasiv, situaţie în care fapta nu s-a circumscris infracţiunii de furt calificat, ci celei de tâlhărie în forma coautoratului, respectiv a complicităţii.
Cu privire la cererea formulată de către B. G., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din art. 192 alin. 1Cod penal în art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, având în vedere condiţiile în care s-a comis fapta, pe timpul nopţii, de două sau mai multe persoane împreună, una dintre ele folosind la atacul asupra victimei bâta din lemn aflată asupra ei, s-a apreciat că încadrarea dată prin rechizitoriu este greşită, corectă fiind reţinerea şi a alin. 2 a textului de lege, admiţându-se astfel cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul celor solicitate.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, judecătorul fondului a avut în vedere că prin comiterea uneia dintre fapte s-a adus atingere dreptului la viaţă al persoanei, drept absolut şi opozabil erga omnes, ceilalţi doi inculpaţi acceptând posibilitatea procedurii unei atare consecinţe, împrejurările comiterii faptelor, în urma unei înţelegeri anterioare, doi dintre inculpaţi pătrunzând în domiciliul unei persoane în vârstă şi singură, mascaţi, înarmaţi, iar cel de al treilea acordându-le ajutor prin transportarea lor cu autoturismul la şi de la locul faptei, urmările produse, dar şi persoana inculpaţilor, dintre care numai O. V. M. a mai fost sancţionat administrativ, astfel încât a dispus aplicarea unor pedepse în cuantum mediu în cazul inculpatului O. şi, respectiv, sub minimul prevăzut de lege rezultat în urma aplicării reducerii limitelor de pedeapsă în condiţiile art. 3201 cod pr.penală pentru inculpaţii N. P. E. şi A. A., în beneficiul cărora s-au reţinut şi circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a cod penal, constând în conduita bună anterior săvârşirii infracţiunilor, considerându-se că închisoarea cu executare efectivă răspunde funcţiilor de constrângere, reeducare şi exemplaritate ale pedepsei.
Au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b şi e Cod penal, pe perioada executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, dar şi ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, iar în baza disp. art. 350 cod procedură penală a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, ca urmare a subzistenţei temeiurilor avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive şi deducându-se, conform art. 88 cod penal, din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 10.04.2012 la zi.
Pe latură civilă s-a apreciat că faţă de bonurile fiscale, chitanţele şi adeverinţele depuse, coroborate cu declaraţiile martorilor S. M. şi C. C., fapta ilicită a inculpaţilor a produs un prejudiciu material părţii civile B. G., fratele victimei, de 13.000 lei, din care suma de 10.000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare şi pomana aferentă, iar 3000 lei pomana făcută la 6 luni, însă parte din această sumă, 6000 lei- găsiţi de martora B. F. la domiciliul victimei în ziua următoare comiterii faptei fiind restituiţi familiei victimei, s-a dispus ca inculpaţii să fie obligaţi, în solidar, la plata către partea civilă doar a diferenţei de 7000 lei.
Referitor la prejudiciul moral produs părţii civile, s-a considerat că pentru suferinţa încercată de aceasta, ca urmare a uciderii singurului său frate, este îndreptăţită la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale, cererea acestuia fiind admisă astfel în parte.
Totodată, s-a dispus conform prevederilor art. 118 lit. b Cod procedură penală confiscarea corpurilor delicte, şi anume a bâtei din lemn tip baseball cu lungimea de 60 cm şi a şurubelniţei fără mâner, folosite de către inculpaţi la comiterea faptelor, dar şi prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, potrivit disp. art.7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008.
Curtea de Apel Ploieşti a mai reţinut în motivarea deciziei de casare că împotriva sentinţei pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, susţinând că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de violare de domiciliu, din art.192 alin. 1 Cod penal în art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, că în mod greşit s-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N. P. E. şi A. A. O., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor aplicate conform art. 76 lit. d cod penal, dar şi că, în mod nelegal, au fost admise apelurile lor de a fi judecaţi conform art. 3201 cod procedură penală şi a beneficia astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor, precum şi că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt nejustificat de blânde, în raport cu antecedentele lor penale, gravitatea faptelor comise, urmările acestora şi conduita procesuală pe care au înţeles să o adopte.
De asemenea, inculpaţii au formulat apel împotriva sentinţei de condamnare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că pedepsele aplicate sunt prea mari, inculpatul O. V. M. arătând că faţă de starea sa de sănătate şi recunoaşterea săvârşirii faptelor se impunea aplicarea unei pedepse mai mici, inculpatul N. P.E. precizând că nu a avut nici un moment intenţia suprimării vieţii victimei şi că nu se impunea reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de tâlhărie, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, şi neexistând o înţelegere prealabilă în sensul pătrunderii în locuinţă, solicitând redozarea pedepsei, urmare reţinerii circumstanţelor atenuante şi a faptului că regretă comiterea faptelor, în timp ce inculpatul A. A. O. a arătat că în mod eronat nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l priveşte, în infracţiunea de complicitate la furt, aşa cum a rezultat din probatoriul administrat.
Raportat la criticile formulate şi probele administrate, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că apelurile sunt fondate, reţinând că situaţia de fapt şi infracţiunile deduse judecăţii rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, că pentru infracţiunea de violare de domiciliu s-a dispus în mod în greşit schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, în condiţiile în care inculpaţii au pătruns în locuinţa părţii vătămate cu scopul de a o deposeda de bunuri, împreună, pe timp de noapte, înarmaţi şi mascaţi, circumstanţe avute însă în vedere la reţinerea formei calificate a infracţiunii de tâlhărie pentru care au fost trimişi în judecată, situaţie în care aceleaşi împrejurări nu mai pot fi reţinute încă o dată, pentru a fi atrasă forma calificată a infracţiunii de violare de domiciliu.
Totodată, s-a procedat în mod nelegal la aplicarea disp. art. 3201 alin. 7 cod procedură penală pentru inculpaţii N. P. E. şi A. A. O., în condiţiile în care a fost necesară audierea martorilor din rechizitoriu, iar o parte din susţinerile din cadrul procesului penal nu corespund adevărului, cum rezultă şi din declaraţiile date la urmărirea penală, din care reiese înţelegerea prealabilă cu privire la imobilizarea victimei, după pătrunderea în locuinţa acesteia, folosindu-se şi fulare pentru mascarea feţelor.
În atare situaţie s-a impus şi audierea martorilor menţionaţi în rechizitoriu, astfel că în mod vădit ilegal s-a făcut şi aplicarea disp. art. 3201 alin. 7 cod procedură penală pentru aceşti doi inculpaţi.
S-a mai arătat de către instanţa de control judiciar că în raport de ansamblul probelor administrate în cauză şi de circumstanţele săvârşirii infracţiunilor, este nelegală reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal pentru aceiaşi inculpaţi, neavând o justificare probatorie şi legală în condiţiile situaţiei de fapt reţinute.
S-a precizat că toate acestea impun o reluare a judecăţii de către instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât se impune reaprecierea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fapte deosebit de grave şi comise în circumstanţe reale agravante, ceea ce impune, şi sub acest aspect redozarea pedepsei, în condiţiile respectării dublului grad de jurisdicţie.
Apreciindu-se ca fondate apelurile, acestea au fost admise în baza disp. art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală şi s-a dispus desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, menţinându-se starea de arest a inculpaţilor şi computându-se detenţia preventivă începând cu data de 10.04.2012 la zi.
După înregistrarea dosarului la tribunal şi admiterea cererii de abţinere formulată de către judecătorul investit iniţial cu soluţionarea cauzei, prin încheierea din 18.10.2013, s-a dispus o nouă repartizare aleatorie a cauzei.
Prin încheierea din 21.10.2013 s-a dispus în baza art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor A. A. O. şi O. V. M., respingându-se ca neîntemeiate cererile privind revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
S-a apreciat că în cauză temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 143 şi 148 lit. f Cod procedură penală impun şi în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
De asemenea, prin încheierea din 22.10.2013 a fost menţinută starea de arest a inculpatului N. P. E., pentru motive similare celor reţinute la menţinerea stării de arest a celorlalţi doi inculpaţi.
În şedinţa publică din 22.11.2013, instanţa a pus în discuţie regularitatea actului de sesizare şi a constatat îndeplinite cerinţele art. 263 şi 264 Cod procedură penală, după care a adus la cunoştinţă inculpaţilor N. P. E. şi A. A. O. prevederile art. 3201 Cod procedură penală, ocazie cu care aceştia au arătat că doresc să fie judecaţi în procedura simplificată.
Cu ocazia declaraţiilor date de aceştia, inculpaţii au arătat că recunosc săvârşirea faptelor aşa cum au fost ele reţinute în actul de sesizare, dorind ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc, le însuşesc şi nu doresc administrarea altor probe pe situaţia de fapt, precizând, totodată, că menţin declaraţiile anterioare şi nu mai doresc să declare altceva, dar şi că sunt de acord să despăgubească pe partea vătămată cu sumele cu care s-a constituit parte civilă.
S-a dat citire actului de sesizare a instanţei, potrivit disp. art. 322 Cod procedură penală, după care s-a audiat inculpatul O. V. M., cu respectarea disp. art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, ocazie cu care a precizat că nu mai doreşte să dea o nouă declaraţie în această fază procesuală, nemaiavând nimic de adăugat, că îşi recunoaşte vinovăţia în raport cu faptele pentru care a fost trimis în judecată, menţinându-şi declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale şi ale judecăţii, ele corespunzând adevărului, dar şi că este de acord să despăgubească pe partea civilă cu sumele solicitate.
Au fost admise cererile formulate de inculpaţii N. P. E. şi A. A. O. de judecare în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, constatând îndeplinite cerinţele legale în acest sens.
De asemenea, în aceeaşi şedinţă publică au fost admise probele solicitate de către procuror privind audierea martorilor din acte în ceea ce-l priveşte pe inculpatul O. V. M., pentru ceilalţi inculpaţi nemaiimpunându-se administrarea de probe pe situaţia de fapt urmare admiterii cererii acestora de judecare în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi, totodată, au fost admise cererile formulate de către partea civilă, prin apărător, privind administrarea probei cu înscrisuri şi cu un martor pe latură civilă, dar şi de către inculpaţi, privind administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.
S-a luat act de solicitarea inculpaţilor că doresc să se folosească de înscrisurile în circumstanţiere depuse în primul ciclu procesual, în şedinţa publică din data de 22.11.2013 inculpatul A. A. O. depunând şi alte înscrisuri în circumstanţiere, respectiv: o caracterizare emisă de Protoieria Pucioasa – Parohia Bezdead şi o caracterizare emisă de Primăria comunei Bezdead.
S-a procedat la audierea martorului pe latură civilă C. C., dar şi a martorilor din acte B. M., B. A.-F., B. F., B. N. L., G. G., M. C., M. D., C. A., C. C., Z. Ş., S. M. G., S. C. E., B. M. G., N. A. R., P. C., C. M. şi C. E.
Inculpatul A. A. O. a mai depus la dosarul cauzei, în circumstanţiere, în şedinţa publică din 16.12.2013 o caracterizare emisă de Grupul Şcolar Industrial Emil Ciorănescu.
În şedinţa publică din data de 07.02.2014, procurorul de şedinţă a solicitat aplicarea legii mai favorabile cu privire la toţi inculpaţii, raportat la modificările Codului penal intrate în vigoare la 01.02.2014, dar şi schimbarea încadrării juridice în cazul infracţiunii de tâlhărie având ca urmare moartea victimei în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu, pentru care au fost trimişi în judecată, în cea de tâlhărie în forma calificată din noul cod, care a absorbit infracţiunea de violare de domiciliu, urmând a se ţine seama şi de prevederile art 10 din legea de aplicare a noului Cod penal.
Instanţa a pus în discuţie, potrivit disp. art. 386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, dar şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Partea civilă B. G. a formulat concluzii scrise, solicitând aplicarea unei pedepse mai mari inculpaţilor, în raport de circumstanţele reale agravante, dar şi de faptele deosebit de grave pentru care au fost trimişi în judecată şi precizând că în ceea ce priveşte latura civilă nu a intervenit nici o modificare legislativă referitor la aplicarea legii mai favorabile, urmând a fi soluţionată atât latura penală, cât şi cea civilă. S-a solicitat, de asemenea, respingerea cererii inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice faţă de urmările faptei lor, urmând a se avea în vedere şi gradul de pericol social al faptei şi periculozitatea infractorilor.
De asemenea, inculpatul A. A. O. a formulat concluzii scrise, solicitând în baza dispoziţiilor art. 386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 211 alin. 1 – 2 lit. a şi b, alin. 21 lit. a, b şi c şi alin. 3 teza a II a Codul penal din 1968 în cea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 – 209 alin. 1 lit.a, g şi i Codul penal din 1968, arătând că potrivit disp. art. 50 alin. 2 Cod penal şi art. 28 alin. 2 Codul penal din 1968 circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului sau a participanţilor (în cazul său la complice) numai în măsura în care el le-ar fi cunoscut sau le-ar fi prevăzut.
S-a menţionat că din întregul material probator nu a rezultat sub nici o formă că inculpaţii s-au înţeles ca cei care au pătruns în locuinţa victimei să exercite violenţe asupra acesteia dacă vor fi surprinşi de către ea, din conţinutul aceloraşi depoziţii ale inculpaţilor rezultând că inculpatul N. P. E. le-a povestit că victima locuieşte singur, este în vârstă de peste 80 de ani, seara obişnuieşte să-şi administreze sedative pentru a putea dormi, context în care nu puteau să prevadă că ar putea fi surprinşi în locuinţă de către el, şi nici că într-o astfel de situaţie vor exercita acte de violenţă împotriva sa.
A mai arătat că din aceleaşi declaraţii rezultă că înarmarea inculpatului O. V. M. cu o bâtă aflată în autoturismul său s-a făcut după înmânarea ei de către coinculpatul N., motivată de împrejurarea că trebuie să se apere de câine, fără a-şi putea închipui că cei doi puteau fi surprinşi de victimă, iar O. ar fi în stare să o lovească. De asemenea, potrivit depoziţiei coinculpatului N. P. E. – fila 27 vol. III dos.u.p, acesta i-a relatat când s-au despărţit ce s-a întâmplat în casa victimei, el fiind convins că inculpatul „face mişto” de el.
S-a mai solicitat ca în situaţia în care instanţa, aplicând legea mai favorabilă conform art. 5 Cod penal, va schimba încadrarea juridică, aplicând art. 228, 229 alin. 1 lit. b, c şi d Cod penal să i se aplice o pedeapsă al cărui cuantum să nu depăşească 3 ani, executarea ei urmând a fi suspendată sub supraveghere, conform art. 91 Cod penal, întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale şi îşi dă acordul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, mai ales că a avut o comportare exemplară până la comiterea faptei, dar şi în timpul urmăririi penale şi al desfăşurării procesului.
Totodată, s-a solicitat ca la dozarea pedepsei să se aibă în vedere disp. art. 74 şi art. 76 lit. c Cod penal din 1968, dar şi ale art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privitor la circumstanţele personale, respectiv să se reducă cu o treime limitele pedepselor, având în vedere că atât în primul ciclu procesual, dar şi în al doilea a înţeles să-şi recunoască faptele.
În condiţiile în care instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 lit. c Cod penal din 1968 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, să se aplice legea penală mai favorabilă conform art. 5 Cod procedură penală, dispoziţiile art. 234 lit. c şi d cu referire la art. 236 Cod penal.
Inculpatul a arătat că potrivit caracterizărilor depuse la dosarul cauzei avea un loc de muncă stabil, era o fire liniştită, iar comportamentul său era departe de a-l caracteriza ca o persoană capabilă să poată săvârşi fapte de natură penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că N. P. E. şi A. A. O., locuind în aceeaşi localitate, s-au aflat într-o relaţie de amiciţie de mai mult timp, în anturajul acestora intrând în luna martie 2012 şi O. V. M., conform propriilor declaraţii.
Cum au mai participat împreună sau alături de o altă persoană la săvârşirea unor fapte antisociale, aşa cum chiar N. P. E. a recunoscut, aflând că un cetăţean în vârstă din comuna Măgura, pe nume B. C., are în casă o sumă mare de bani, cei trei au luat hotărârea de a intra în locuinţa acestuia şi de a-i sustrage banii.
După ce au convenit să acţioneze ca şi într-o altă ocazie, când intraseră prin efracţie într-o locuinţă pentru a fura, şi anume ca în locuinţa victimei să intre numai O. V. M. zis „Rechinu” şi N. P. E., iar A. A. O. zis „Alin” – care îi transporta cu autoturismul său, să îi aştepte în apropiere, aşa cum chiar ei au declarat, au pus în aplicare rezoluţia infracţională, şi, după ce s-au întâlnit la o staţie Peco din Pucioasa, au plecat către comuna Bezdead.
Potrivit declaraţiei inculpatului N., ajunşi în comuna Bezdead, în dreptul casei sale, O. V. M. i-a cerut să coboare şi să ia o şurubelniţă mai mare, un fular şi nişte şosete pentru a şi le pune în mâini, pentru a nu lăsa amprente, şi după ce s-au asigurat că în maşina inculpatului A. se afla o şurubelniţă şi o bâtă din lemn pe care le folosiseră şi când au fost la furat ultima oară, au plecat către casei părţii vătămate, prin faţa căreia au trecut de două ori, aşteptând să se stingă lumina pe stradă, cunoscând că iluminatul stradal se întrerupea în comună în intervalul orar 100-400 .
Întrucât pe raza comunei erau organizate patrule de pază de către primărie, agenţii de pază având obligaţia de a nota toate autovehiculele care treceau prin zonă, persoanele aflate în patrulare- M. C., M. D. şi C. C. au reţinut că în seara de 07/ 08.04.2012, pe raza satului Măgura au trecut mai multe autoturisme, printre care şi autovehiculul marca Fiat cu nr. de înmatriculare DB-54-SRI, autovehicul cunoscut de către agenţii de pază ca aparţinând unei persoane care locuieşte în satul Măgura.
Paznicii au arătat în declaraţiile date că autoturismul a trecut în mai multe rânduri prin comună, fiind reţinută prezenţa sa pentru prima dată în jurul orei 2300, venind dinspre Măgura, neputând fi identificaţi însă ocupanţii, în condiţiile în care geamurile maşinii erau acoperite cu folie de culoare închisă.
Astfel, M. C. (fila 63, vol.II dosar urmărire penală) a arătat că autoturismul a trecut prima oară în jurul orei 2300 venind dinspre satul Măgura, după care în jurul orei 2315 a trecut din nou dinspre Bezdead spre Măgura şi apoi în jurul orelor 2325 a venit din nou dinspre Măgura spre Bezdead, trecând iarăşi, în jurul orelor 2345 ,dinspre Bezdead spre Măgura. Autoturismul a trecut apoi iarăşi pe lângă el, în jurul orei 400, când se afla pe raza satului Măgura.
De asemenea, martorul M. D. (fila 64, vol.II dosar urmărire penală), a arătat că autoturismul marca Fiat de culoare neagră, cu geamuri fumurii, cu nr. de înmatriculare DB-54-SRI, a trecut pe lângă el în jurul orei 2300, venind în viteză dinspre Măgura şi întorcându-se după aproximativ 10-15 minute, iar în jurul orei 200 trecând din nou dinspre Măgura spre Bezdead şi iarăşi după 15 minute s-a întors, pentru ca în jurul orei 400 să observe autoturismul trecând dinspre Măgura spre Bezdead, ulterior constatând că fusese parcat în curtea persoanei care îl utiliza, şi pe care martorul îl cunoştea din vedere.
Si martorul C. C. (filele 65-66 vol.II dosar urmărire penală) a descris acelaşi interval orar în care autoturismul cu nr. de înmatriculare DB-54-SRI a trecut prin zona în care el patrula, mai întâi în jurul orei 2300 dinspre satul Măgura spre Bezdead, întorcându-se după circa 15 minute, făcând acelaşi drum în jurul orei 200 – dinspre Măgura spre Bezdead şi întorcându-se după 15 minute, pentru ca în jurul orei 400 , când patrula pe raza satului Măgura, autoturismul să treacă din nou pe lângă el, iar ulterior să constate că se afla parcat în curtea proprietarului.
Niciunul dintre cei trei martori nu a putut însă preciza cine era conducătorul auto şi nici câte persoane se aflau în autoturism.
Declaraţiile martorilor se coroborează cu cele ale inculpaţilor, care au arătat că au mers de mai multe ori până la casa părţii vătămate, însă s-au întors, aşteptând să se stingă lumina.
Aşa după cum a precizat inculpatul A. A. O. şi după cum a confirmat şi inculpatul O. V. M. (fila 43 , vol. III dosar urmărire penală), în locuinţă au intrat N. P. E., care şi-apus în mâini o pereche de şosete de culoare închisă, iar cu un fular închis la culoare şi-a acoperit faţa până sub ochi, şi O. V. M., care şi-a pus o pereche de mănuşi din piele negre şi un fular, pe care l-a tras sub ochi, iar pe cap şi-a pus un fes, luând cu el şi bâta de baseball aparţinând inculpatului a, pe care acesta o avea în maşină.
Potrivit menţiunilor făcute de inculpatul O., au intrat în curtea locuinţei lui B. C., sărind gardul, după care N. P. E. a mers la contorul electric şi a oprit curentul şi amândoi au urcat treptele casei, anterior constatând că în locuinţă nu era aprinsă nicio lumină şi nici televizorul nu era în funcţiune.
O. V. M. a luat şurubelniţa cu care se dotase N. P. E. şi a forţat cu aceasta uşa în dreptul mânerului, N. împingând apoi în uşa care s-a deschis.
La lumina dată de telefoanele mobile, cei doi au intrat în holul locuinţei şi apoi într-o cameră situată în partea dreaptă, după ce N. P. E. s-a asigurat că partea vătămată doarme în cealaltă încăpere, şi au început să caute bani.
In timp ce scotoceau prin şifonierul pe care au reuşit să-l deschidă, au auzit că bătrânul s-a trezit şi a ieşit din camera în care dormea, încercând să aprindă lumina, după care, constatând că nu era curent, a aprins un băţ de chibrit.
Aşa cum a relatat inculpatul O. şi cum a confirmat, de altfel, şi inculpatul N., ambii s-au ascuns, O. după uşă, iar E. între şifonier şi masă, moment în care victima a deschis uşa camerei şi a păşit în interior, fiind lovit de către O., cu bâta pe care o avea asupra sa.
Conform declaraţiei inculpatului N. P. E. (fila 26 vol.III dosar urmărire penală), victima a căzut la pământ şi a început să se geamă, în acel moment O. îndreptându-se spre locul în care se afla acesta şi continuând să-l lovească de încă 3-4 ori.
La solicitarea lui O., N. P. E. a decuplat întrerupătorul de la contorul electric, au mers în încăperea în care dormise bătrânul, au descuiat şifonierul şi au început să caute bani.
În acest timp, potrivit declaraţiei inculpatului N., victima zăcea pe podea şi „horcănea”, în jurul capului ei fiind mult sânge, iar în timp ce se zbătea, pentru că O. şi-a închipuit că ar vrea să se ridice, a intenţionat să-l mai lovească, fiind însă oprit de către N.
După ce au sunat pe inculpatul A. A. O. să vină să-i ia, inculpaţii au ieşit în stradă şi împreună cu acesta au plecat către Pucioasa.
Pe drum, inculpatul A. A. O. i-a întrebat ce au făcut, O. afirmând, conform declaraţiei lui N., „am luat numai mărunţiş”.
În timp ce au trecut prin comuna Buciumeni, în zona podului de peste Ialomiţa, au aruncat în râu bâta, dar şi ciorapii pe care îi avusese în mâini N., alături de fularul său, asupra lor rămânând însă şurubelniţa, găsită cu ocazia percheziţiei autoturismului inculpatului A. A. O.
Inculpaţii au declarat, de asemenea, că în Fieni au oprit la o discotecă, de unde au luat-o pe numita G., cu care s-au îndreptat către Pucioasa.
Declaraţia inculpaţilor de coroborează cu declaraţia dată de martora S. M, G. (fila 68, vol.II dosar urmărire penală), care a arătat că amicul său A. A. O. zis „Alin” a venit să o ia de la discoteca din Fieni în jurul orei 210, însoţit fiind de O. V. M. şi N. P. E., martora arătând şi faptul că în seara de 07.04.2012 a mers la un club din oraşul Fieni împreună cu prietena sa Z. Ş. şi pentru că aceasta trebuia să plece cu prietenul ei, martora a dat un SMS amicului său A. A. O., solicitându-i să vină să o ia.
„Alin” i-a răspuns tot printr-un mesaj că mai întârzie, scriindu-i „trebuie să-i duc pe ăştia undeva”, martora apreciind că putea fi vorba de E. şi M.
Declaraţiile martorei au fost confirmate de către Z. Ş. (fila 67, vol.II dosar urmărire penală), care a arătat că în jurul orei 230 l-a văzut pe „Alin”, care venise cu autoturismul său marca Fiat „al cărui număr de înmatriculare avea combinaţia SRI” şi a luat-o pe M., din convorbirea avută cu aceasta ziua următoare aflând că alături de „Alin „ în maşină mai fuseseră doi prieteni” ai acestuia.
In dimineaţa zilei de 08.04.2012 vecina victimei B. C., martora C. A., constatând că poarta de la curtea vecinului său era deschisă, a mers la acesta şi intrând pe prispa casei a văzut că era deschisă şi uşa de la locuinţă, dar şi că pe jos se afla o căniţă din plastic pe care B. o folosea pentru a bea apă, fapt care a îngrijorat-o.
Intrând în casă, a văzut uşa dinspre hol şi de la camera de la stradă deschise, iar pe B. C. l-a văzut căzut într-o parte, cu faţa înspre dormeză, observând şi că lenjeria de la pat era deranjată şi uşile dulapului erau deschise.
Martora a anunţat familia victimei, respectiv pe fratele său B. G., la domiciliul lui B. C. plecând în grabă B. F., soţia lui B. G., fiul ei– B. N. L. şi prietena acestuia din urmă – B.A.
Rudele au observat că luminile erau stinse, uşile camerelor poziţionate pe stânga şi pe dreapta erau deschise, în camera din stânga erau lucruri aruncate în dezordine, iar pe podea, cu faţa în jos, se afla B. C., de jur împrejurul său fiind pete de sânge, fapt care le-a format convingerea că B. C. a decedat.
Amintindu-şi că acesta deţinea într-un caiet suma de 5.000 lei, B. F. a intrat în camera de oaspeţi şi sub covoarele aflate pe şifonier a găsit caietul de a cărei existenţă ştia de la cumnatul său, caiet în care a găsit un teanc de bancnote de 100 de lei şi fără să-i numere i-a luat şi a ieşit din casă, anunţând apoi prin serviciul unic de urgenţă cele constatate.
Faptul că victima ar fi avut sume de bani era cunoscut de multe persoane din comună, P. C. (fila 74, vol.II dosar urmărire penală) arătând că bătrânul afirma frecvent că are pensie mare şi că a strâns o sumă mare de bani, iar C. M. (fila 75, vol.II dosar urmărire penală) menţionând că vecinul B. C. afirma că are pensie mare şi bani strânşi, având chiar la domiciliu circa 12.000 lei.
De asemenea, B. C. era cunoscut în localitate ca locuind singur, cumpărăturile fiindu-i făcute uneori de vecina sa C. A., şi ca având o serie de obişnuinţe, respectiv aprinzând becul din holul casei la momentul lăsării serii şi trăgând o draperie peste geamurile ferestrei de la stradă, aşa cum a arătat martora C. E. (fila 76 vol.II dosar urmărire penală) sau administrându-şi sedative pentru a putea dormi, aspecte de care au luat, de altfel, cunoştinţă şi inculpaţii.
Astfel, O. V. M. a arătat (fila 48 , vol.III dosar urmărire penală) că N. P. E. le-a comunicat faptul că partea vătămată domiciliază singur şi păstrează în casă sume de bani, iar N. P. E. a declarat(fila 25 vol.III dosar urmărire penală) că a aflat de la „Alin” – inculpatul A. A. O. – „că bătrânul obişnuieşte să ia seara pastile să doarmă şi nu ar fi nici un pericol de a fi surprinşi în casă de proprietar”.
Rezultă, prin urmare, că inculpaţii au acţionat numai după ce au aflat care erau obişnuinţele părţii vătămate, după ce au aşteptat ca acesta să adoarmă, motiv pentru care au şi trecut cu maşina condusă de inculpatul A. A. O. de mai multe ori prin faţa locuinţei sale, aşteptând atât să se stingă lumina în locuinţa sa, dar şi să se întrerupă iluminatul stradal, în legătură cu care aveau cunoştinţă că se produce la ora 100.
De asemenea, inculpaţii şi-au pregătit intrarea în casa victimei, asigurându-se nu doar că nu vor fi recunoscuţi – dotându-se cu fulare cu care să-şi acopere faţa, ci şi că nu vor lăsa urme- N. P. E. luând de acasă şosete pentru a şi le pune în mâini, în timp ce O. V. M. şi-a pus mănuşi, totodată mărindu-şi şi şansele de a intra în locuinţă fără mult zgomot- prin procurarea de şurubelniţe, dar „înarmându-se” şi cu o bâtă, pe care au luat-o din autoturismul inculpatului A., pe care acesta o avea în permanenţă şi pe care o mai folosiseră, de altfel, şi cu ocazia săvârşirii altor fapte ilicite.
Nu va putea fi primită apărarea formulată ulterior de inculpaţi că bâta au luat-o numai pentru a se apăra de câini, în condiţiile în care chiar ei au declarat că au hotărât să ia această bâtă, aşa cum o luaseră şi cu ocazia furtului la care au participat împreună cu circa o lună în urmă, niciun moment nefăcând vorbire cu ocazia declaraţiilor date iniţial la datele de 09.04.2012 şi 10.04.2012 despre faptul că trebuiau să se apere de câini, mai ales că din cele reţinute anterior reiese că se interesaseră suficient în legătură cu obiceiurile victimei, inclusiv pentru a şti şi că acesta avea un „câine mic aflat într-un coteţ din fundul curţii”, după cum l-a descris inculpatul N. (fila 26, vol.III dosar urmărire penală).
Bâta a făcut parte, prin urmare, dintr-o recuzită cu care inculpaţii au înţeles să se doteze pentru a-şi asigura reuşita intervenţiei în casa victimei, alături de îmbrăcămintea de culoare închisă şi celelalte obiecte de vestimentaţie luate pentru a nu permite lăsarea amprentelor, dar şi pentru camuflarea feţelor astfel încât să nu fie recunoscuţi de către vecinul lor, dar şi alături de şurubelniţă.
Bâta a şi fost folosită de către inculpatul O. pentru a anihila victima, în momentul în care aceasta i-a găsit ascunşi într-una din încăperile imobilului, pe ea rămânând urme de sânge, care i-a şi determinat să o arunce, împreună cu obiectele de îmbrăcăminte folosite de N. la camuflarea feţei şi protejarea mâinilor.
Nici apărarea inculpatului A. A. O., că nu a cunoscut intenţia celorlalţi inculpaţi de a ataca victima şi astfel nu poate fi reţinută în sarcina sa complicitatea la infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, nu va fi primită de către instanţă, în condiţiile în care inculpatul A. a declarat (fila 6, vol.III dosar urmărire penală), că a convenit împreună cu ceilalţi inculpaţi să intre „peste Nea B. , un vecin al nostru, în casă, şi să îi luăm banii” , că au stabilit cum să procedeze „ pentru a pătrunde peste nea B. în locuinţă”, respectiv că „E. şi cu O. vor intra peste nea B. în casă, iar eu urma să-i aştept în maşină”, precizând şi că „la un moment dat, O. şi-a pus pe faţă un fes şi un fular şi a luat în mână o bâtă de baseball ce –mi aparţinea”, dar şi că „în momentul în care am plecat de acasă E. avea asupra sa o şurubelniţă”.
Este evident, deci, că inculpatul a a avut tot timpul cunoştinţă de faptul că cei doi amici vor intra în casa victimei în timp ce acesta se afla în locuinţă, dar, mai mult, inculpatul A. A. O. a cunoscut că cei doi au luat fie o şurubelniţă, fie bâta de lemn cei aparţinea, fără ca el să se opună în vreun fel, deşi realiza că ambele obiecte puteau fi folosite de inculpaţi în situaţia în care erau descoperiţi de proprietar, această posibilitate fiind acceptată încă din momentul în care au convenit să-şi acopere feţele.
Prin urmare, inculpatul A. şi-a asumat întreaga activitate infracţională desfăşurată de ceilalţi în casa victimei.
Materialul probator administrat a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul A. A. O. a luat parte la adoptarea hotărârii de a intra în casa victimei, pentru a o deposeda de bani, el fiind chiar cel care a venit cu informaţia că bătrânul a strâns o sumă de bani şi că are anumite obiceiuri la lăsarea serii, potrivit declaraţiilor inculpatului N., stabilind împreună cu ceilalţi doi inculpaţi modul în care urmau să acţioneze, respectiv să pătrundă în locuinţă numai O. V. M. şi N. P. E., mascaţi pentru a nu fi recunoscuţi, iar el să îi aştepte la o anumită distanţă de casa victimei, după ce îi transportă cu maşina, pentru a merge să-i recupereze în momentul în care îl vor suna, urmând ca intrarea în domiciliul lui „nea Botea” să aibă loc după ce iluminatul stradal se întrerupea.
Modul în care inculpatul A. a înţeles să acţioneze alături de ceilalţi, implicarea sa în pregătirea săvârşirii infracţiunii, transportul inculpaţilor la domiciliul victimei şi apoi asigurarea scăpării acestora după săvârşirea infracţiunii sunt elemente care caracterizează săvârşirea unei complicităţi la infracţiunea de tâlhărie, şi, nicidecum, la săvârşirea infracţiunii de furt, aşa cum a susţinut inculpatul, care a acceptat, aşa cum s-a arătat anterior, observând activităţile de pregătire ale celorlalţi doi inculpaţi anterior pătrunderii în domiciliul victimei, şi posibilitatea ca aceştia să folosească violenţa în situaţia în care ar fi fost surprinşi de către aceasta.
Prin urmare, faţă de cele reţinute, se apreciază că în cauză s-a făcut dovada vinovăţiei inculpaţilor cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi.
Având în vedere intrarea în vigoare a Noului Cod Penal la data de 01.02.2014, care prevede un alt regim sancţionator, se constată că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul O. V. M. acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea în concurs a trei infracţiuni, respectiv infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 Cod penal rap. la art. 176 lit. d Cod penal, infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, 2, lit. a,b, 21 lit. a,b,c Cod penal şi infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal.
Se constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav reţinută în sarcina sa, aceasta nu mai este prevăzută în Noul Cod Penal, care reglementează însă în art. 189 cazurile agravante ale infracţiunii de omor, printre acestea aflându-se şi unele dintre cazurile anterior reglementate în art. 176 Cod penal.
Nu se mai regăseşte însă cazul prevăzut la lit. d art. 176 din Vechiul cod penal şi anume omorul comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii, situaţie în care se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 189 lit.c Cod penal, apreciindu-se că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru a se sustrage de la tragerea la răspundere penală în urma comiterii unei alte fapte, şi anume o infracţiune de tâlhărie, săvârşirea faptei de omor fiind cea care a creat în mod obiectiv condiţiile favorabile ascunderii săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, inculpatul având la acel moment reprezentarea realizării prin săvârşirea omorului a scopului urmărit.
Din împrejurările de fapt reţinute, rezultă că omorul săvârşit a creat condiţiile favorabile jefuirii victimei, iar pe de altă parte că inculpatul a avut reprezentarea realizării scopului urmărit prin săvârşirea omorului.
Pentru aplicarea acestei agravante era suficient ca scopul special urmărit de inculpatul O. V. M. să existe la momentul săvârşirii omorului, însă, inculpatul a săvârşit efectiv şi o faptă de tâlhărie, respectiv o infracţiune de furt săvârşită prin folosirea violenţei, situaţie în care urmează ca răspunderea sa penală să se stabilească atât pentru săvârşirea infracţiunii de omor, în noua încadrare juridică, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, reglementată în Vechiul cod penal în art.211 alin.1, 2 lit. a,b, 21 lit. a,b,c Cod penal.
În ceea ce priveşte aceste dispoziţii, ele au fost reţinute iniţial în concurs cu săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal, însă Noul cod penal a reţinut ca fiind tâlhărie calificată şi tâlhăria comisă prin violare de domiciliu sau sediu profesional.
Prin urmare, infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită în legea nouă în infracţiunea de tâlhărie calificată, situaţie în care nu va mai fi reţinut concursul real între cele două infracţiuni, impunându-se schimbarea încadrării juridice pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în legătură cu aceste fapte în infracţiunea prevăzută de art. 233 rap. la art.234 lit. c,d,f Cod penal, în condiţiile în care inculpatul a săvârşit fapta mascat, în timpul nopţii şi prin violarea domiciliului victimei B. C.
De altfel, în urma analizării regimului sancţionator, pentru stabilirea legii penale mai favorabile, se observă că limitele de pedeapsă prevăzute de noile dispoziţii sunt mai favorabile, în condiţiile în care limitele actuale de pedeapsă sunt închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce dispoziţiile de la tâlhărie pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prevedeau închisoare de la 7 la 20 de ani, iar infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal era prevăzută cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, în prezent pedeapsa pentru violare de domiciliu prevăzută de art. 224 din Noul Cod penal fiind închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, dar urmând a se reţine concursul intre aceste două fapte şi implicit un alt mod de calcul al pedepsei rezultante .
Instanţa este ţinută, în continuare, de reţinerea la încadrarea juridică a dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, inculpatul săvârşind fapta de omor şi pe cea de tâlhărie înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea.
În vechea reglementare, concursul de infracţiuni a fost prevăzut la art. 33 Cod penal, pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni stabilindu-se potrivit dispoziţiilor art. 34 Cod penal.
Noua reglementare analizează concursul de infracţiuni la art. 38, reţinând aceleaşi condiţii ca şi în vechea reglementare în cazul concursului real, însă modalitatea în care se calculează pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni este diferit, art. 39 alin.1 lit. b Cod penal prevăzând că atunci când se stabilesc numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În condiţiile în care art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, stipulează că tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă, iar în speţă niciuna dintre infracţiuni nu a fost comisă sub legea nouă, se apreciază că în cauză se impune a fi aplicată legea mai favorabilă, conform art. 5 din Noul cod penal, potrivit căruia în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, care este cea reglementată de Codul penal din 1969 în art. 34 Cod penal.
Prin urmare, contopirea pedepselor aplicate inculpatului se va face conform acestor din urmă dispoziţii, considerate mai favorabile.
Si în ceea ce-l priveşte pe inculpatul N. P. E. , instanţa urmează să observe că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de tâlhărie care au avut ca urmare moartea victimei şi de violare de domiciliu şi faţă de reglementarea art. 234 din Noul cod penal, care a absorbit infracţiunea de violare de domiciliu, ţinând seama de dispoziţiile art. 5 din codul penal care impun aplicarea legii mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, având în vedere că un eventual concurs între aceste infracţiuni conform legii noi ar fi în dezavantajul inculpatului, ţinând seama şi de noile limite de pedeapsă prevăzute de codul penal în vigoare, de la 01.02.2014, se apreciază că şi în cazul său se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile în care a fost trimis în judecată, în infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, rap. la art. 234 lit. c,d şi f Cod penal, dar şi art. 236 Cod penal în condiţiile în care fapta săvârşită a avut drept urmare moartea victimei.
Din compararea limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două legi, se observă că în încadrarea în care inculpatul a fost trimis în judecată Codul penal din 1969 prevedea închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, în timp ce actualul cod penal prevede închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fiind evident că noua reglementare este mai favorabilă.
Vor fi reţinute, prin urmare, la încadrarea juridică şi dispoziţiile art. 5 Cod penal, dar şi ale art. 3201 Cod procedură penală din 1968, având în vedere că inculpatul a înţeles să recunoască săvârşirea faptelor şi a solicitat, instanţa admiţându-i cererea, să fie judecat în urma recunoaşterii vinovăţiei.
De asemenea, şi în privinţa inculpatului A. A. O., vor fi reţinute la încadrare noile reglementări ale infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, art. 26 Codul penal din 1969 regăsindu-se în actuala reglementare în art. 48, iar cele ale infracţiunii de tâlhărie regăsindu-se în art. 233 rap. la art. 234 lit. c, d, f şi art. 236 Cod penal, cu reţinerea, de asemenea, a prevederilor art. 3201 Cod procedură penală din 1968, urmare admiterii solicitării sale de judecare în procedura simplificată, dar şi ale dispoziţiilor art. 5 Cod penal, în urma comparării limitelor de pedeapsă prevăzute în vechiul cod penal şi actualul cod penal.
Nu va fi reţinută la încadrarea juridică a niciunuia dintre inculpaţi săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin folosirea unei arme , deşi în actul de sesizare a instanţei inculpaţilor li s-au reţinut şi prevederile art. 211 alin.21 lit. b Cod penal, în condiţiile în care probatoriul administrat nu a relevat folosirea de către aceştia a vreunei arme, ci numai a unei bâte de lemn, cu care, de altfel, O. a şi lovit-o pe victimă în momentul în care i-a descoperit într-una dintre camere, precum şi o şurubelniţă utilizată la forţarea uşii de acces în locuinţă, obiecte care vor fi confiscate de la inculpaţi potrivit dispoziţiilor art. 112 lit. b din Noul cod penal, dar care nu pot fi calificate ca fiind arme.
De altfel, nici potrivit disp. art. 151 din vechiul cod penal şi nici ale art. 179 din actualul cod penal, care, practic, a preluat vechile dispoziţii, bâta şi şurubelniţa nu pot fi considerate ca fiind arme, textele menţionate definindu-le ca instrumente, piese sau dispozitive astfel declarate prin dispoziţiile legale, dar nici potrivit art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor aceste obiecte neputând fi încadrate în categoria armelor, actul normativ definind arma ca fiind orice obiect sau dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare.
La individualizarea pedepselor care urmează a le fi aplicate inculpaţilor, instanţa va avea în vedere împrejurările în care aceştia au comis faptele, gravitatea acestora şi, nu în ultimul rând, urmarea lor, faptul că inculpaţii au pregătit săvârşirea acestora, interesându-se în legătură cu obiceiurile victimei, şi-au luat măsuri de precauţie pentru a nu fi recunoscuţi în eventualitatea în care ar fi descoperiţi şi s-au asigurat că nu vor lăsa urme în câmpul infracţional, s-au dotat cu obiecte cu care să-şi uşureze intrarea în domiciliu şi să-şi asigure eventuala scăpare şi s-au folosit de informaţia deţinută privind întreruperea curentului electric în localitate, acţionând şi sub protecţia întunericului.
Instanţa va avea în vedere potrivit dispoziţiilor art. 74 din Noul cod penal şi faptul că inculpaţii au acţionat în scopul de a-şi însuşi sumele de bani agonisite de către victimă, că au înţeles să ia din locuinţa acestuia, în lipsa altor sume, numai suma modică de 5 lei, şi chiar dacă era numai în monedă divizionară, faptul că ulterior comiterii faptei au încercat să scape de eventualele obiecte care i-ar incrimina, aruncând bâta folosită la săvârşirea infracţiunii, dar şi fularul cu care N. P. E. şi-a acoperit faţa, precum şi şosetele utilizate de acesta pentru a nu lăsa amprente, şi nu în ultimul rând starea de pericol pe care au creat-o, alături de urmarea deosebit de gravă, respectiv curmarea vieţii unei persoane.
Urmează a se ţine seama însă şi de atitudinea avută de inculpaţi pe parcursul judecării cauzei, aceştia declarând că regretă săvârşirea faptelor, vârsta destul de mică a acestora, precum şi starea de sănătate precară avută de inculpatul O. V. M. , care suferă de mai multe boli, una dintre ele impunând un tratament medical permanent şi spitalizare săptămânală, faptul că inculpaţii N. şi A. aveau o bună reputaţie în comunitate, iar acesta din urmă şi un loc de muncă stabil, potrivit probelor administrate în circumstanţiere, niciunul neavând antecedente penale.
Se apreciază că scopul educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unor pedepse orientate peste limita minimă prevăzută de textele de lege sancţionatoare, după reducerea limitelor pedepselor cu o treime, urmare recunoaşterii vinovăţiei şi numai cu privare de libertate, numai în acest fel asigurându-se echilibrul pe care instanţa este chemată să-l asigure între apărarea dreptului la viaţă al cetăţenilor şi a dreptului la libertate al inculpaţilor.
Având în vedere dispoziţiile legale în vigoare, urmează a se constata că atât în cazul infracţiunii de omor calificat, pentru care a fost condamnat inculpatul O. V. M., dar şi în cazul infracţiunii de tâlhărie calificată pentru care a fost, de asemenea, condamnat, ca, de altfel şi ceilalţi doi inculpaţi legea prevede alături de pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Actualul cod penal reglementează pedepsele complementare în art. 66 alin.1, care reţine posibilitatea restrângerii exercitării unui număr de 15 drepturi faţă de cinci categorii de drepturi a căror exercitare era interzisă în Codul penal din 1969.
Se observă că noul cod penal disociază însă interzicerea dreptului de a alege de dreptul de a fi ales, dat fiind că exercitarea celui de-al doilea nu exclude exercitarea primului, noua reglementare fiind astfel în acord cu practica CEDO, potrivit căreia interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, care nu lăsa nicio marjă de apreciere judecătorului naţional, reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 la Convenţie.
Prin urmare, va fi considerată ca lege mai favorabilă prevederea art. 66 alin.1 lit. a din noul cod penal, care se dispune cumulativ alături de cea prevăzută la lit. b, această alegere a pedepsei complementare mai favorabile fiind permisă de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi pedepsele complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Raportat la aceste prevederi, vor fi aplicate şi pedepsele accesorii, urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 65 din Noul Cod penal, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor interzise de către instanţă ca pedeapsă complementară.
În condiţiile în care inculpaţii au fost cercetaţi în stare de arest preventiv, urmare reţinerii şi apoi arestării preventive începând cu data de 10.04.2012, în baza dispoziţiilor art. 72 din noul cod penal se va reduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada menţionată la zi, iar în baza dispoziţiilor art. 399 Cod procedură penală va fi menţinută măsura arestării preventive.
Pe latură civilă, instanţa reţine că, deşi pe parcursul urmăririi penale, fratele victimei, B. G. a susţinut că nu formulează pretenţii şi nu înţelege să se constituie parte civilă (vol. II, filele 44-45), la data de 09.11.2012, în primul ciclu procesual (filele 36-37, vol. I, dos. nr. 7309/120/2012), B. G. a formulat cerere de constituire parte civilă, prin care a solicitat obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 15.000 lei şi daune morale în cuantum de 150.000 lei, cerere susţinută cu ocazia ascultării sale la data de 20.11.2012 (fila 102 vol. I, dos. nr. 7309/120/2012).
În faţa primei instanţe, au fost administrate probe, depunându-se înscrisuri, constând în primul rând, în chitanţe fiscale (filele 149-150 şi 278-285, vol. I, dos. nr. 7309/120/2012), şi a fost administrată proba testimonială, fiind audiaţi martorii Scobea Mihail şi C. C. (filele 190-191, vol. I, dos. nr. 7309/120/2012).
După casarea cu trimitere în vederea rejudecării, partea vătămată a arătat, prin apărător, că îşi menţine pretenţiile, fiindu-i admisă administrarea probei cu înscrisuri şi cu un martor, fiind audiată la data de 16.12.2013 (fila 84), martora C. C. şi s-a luat act, de asemenea, că partea civilă înţelege să se folosească de înscrisurile depuse în faţa primei instanţe.
Din coroborarea probelor administrate pe latură civilă, instanţa reţine că în urma faptei săvârşite de către inculpaţi, care a avut drept urmare decesul numitului Botea Constantin, s-a produs un prejudiciu atât material, cât şi moral, care se impune a fi reparat.
Astfel, partea civilă B. G. a fost cel care s-a ocupat de înmormântarea fratelui său şi a efectuat parastasul şi pomenile creştineşti, evenimente care au generat costuri importante, în legătură cu care au fost administrate probele anterior menţionate.
Se constată din coroborarea sumelor menţionate în chitanţele fiscale depuse la dosar cu declaraţiile martorilor audiaţi, atât cu ocazia primei judecări a cauzei, cât şi în faţa acestei instanţe, că a fost probată cheltuirea sumei de 7.000 lei, la plata căreia vor fi obligaţi inculpaţii, în baza dispoziţiilor art. 19, 20 şi 397 din Noul cod de procedură penală, rap. la art. 1457 Cod civil.
Se apreciază, de asemenea, că părţii civile i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral, întrucât victima era fratele său, iar dispariţia lui a fost neaşteptată şi a provocat evident suferinţe pentru acesta, impunându-se acordarea unei sume care să reprezinte o minimă reparaţie, în condiţiile în care viaţa unui om nu poate fi cuantificată, reparaţie care să nu reprezinte însă o îmbogăţire fără justă cauză.
Instanţa consideră că suma de 25.000 lei, acordată cu titlu de daune morale va reprezenta, chiar dacă într-o mică măsură, o recompensă care să acopere locul lăsat de dispariţia fratelui.
Va fi admisă, prin urmare, numai în parte, cererea formulată de către partea civilă, raportat la sumele solicitate de acesta.
In baza dispoziţiilor art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008, se vor preleva probe biologice de la inculpaţi, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 Cod procedură penală, inculpaţii N. P. E. şi A. A. O. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul O. V. M. la plata sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 743,75 lei, reprezintă cheltuielile ocazionate cu efectuarea urmăririi penale, iar suma de 300 lei, reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O. V. M., care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea formulată de inculpatul A. A. O., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis in judecata din art. 26 rap. la art. 211 alin. 1 – 2 lit.a si b, 2 1 lit. a,b,c şi alin.3 teza a II a Cod penal in art.208- 209 alin.1 lit a,g si i Cod penal, cererea formulată de inculpatul N. P. E., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a uneia dintre infracţiunile pentru care a fost trimis in judecata, respectiv a infracţiunii de tâlhărie având ca urmare moartea victimei prev.de art. 211 alin. 1- 2 lit.a si b, 2 1 lit. a,b,c si alin. 3 teza a II a Cod penal in infracţiunea de furt calificat prev. de art.208- 209 alin.1 lit. a,g, i Cod penal, precum şi cererea formulată de partea civila B. G., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice data infracţiunii de violare de domiciliu pentru care inculpaţii O. V. M. si N. P. E. au fost trimişi in judecata, din infracţiunea prev.de art. 192 alin. 1 Cod penal in infracţiunea prev. de art. 192 alin.1, 2 Cod penal.
Schimbă încadrarea juridică privind pe inculpatul O. V. M., aflat în Penitenciarul Mărgineni, din infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit.a si b, 21 lit. a,b,c Cod penal şi art. 192 alin.1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.233 rap. la art.234 lit.c,d, f Noul Cod penal.
În baza art.233 rap. la art.234 lit.c,d, f Noul Cod penal cu art.5 Noul Cod penal şi art.38 alin.1 Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul O. V. M., fiul lui …, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art.234 alin.1 teza finală Noul Cod penal cu art.67 Noul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b Noul Cod penal pe o durată de 3 ani.
Schimbă încadrarea juridică privind pe inculpatul O. V. M., aflat în Penitenciarul Mărgineni, din infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată prevăzută de art.174 Cod penal raportat la art.176 lit.d Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.189 alin.1 lit.c Noul Cod penal.
În baza art.189 alin.1 lit.c Noul Cod penal cu art.38 alin.1 Noul Cod penal condamnă pe inculpatul O. V. M. la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art.189 alin.1 teza finală Noul Cod penal cu art.67 Noul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b Noul Cod penal pe o durată de 3 ani.
In baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal rap. la art.35 Cod penal cu art.10 din Legea nr.187/2012 contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b Noul Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.65 rap. la art.68 Noul Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b Noul Cod penal.
În baza art.65 rap. la art.68 Noul Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b Noul Cod penal.
În baza art.65 rap. la art.68 Noul Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b Noul Cod penal.
În baza art.72 Noul Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 10.04.2012 la zi.
În baza art.72 Noul Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 10.04.2012 la zi.
În baza art.72 Noul Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 10.04.2012 la zi.
În baza art.399 Cod procedură penală menţine măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.399 Cod procedură penală menţine măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.399 Cod procedură penală menţine măsura arestării preventive a inculpatului.
Schimbă încadrarea juridică privind pe inculpatul N. P. E., aflat în Penitenciarul Mărgineni, din infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit.a si b, 21 lit. a,b,c şi 3 teza a II-a Cod penal şi art. 192 alin.1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.233 rap. la art.234 lit.c,d, f şi art.236 Noul Cod penal.
În baza art.233 rap. la art.234 lit.c,d, f şi art.236 Noul Cod penal cu art.320 1 Codul de procedură penală anterior cu art.5 Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul N. P. E., fiul lui …, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art.234 alin.1 teza finală Noul Cod penal cu art.67 Noul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b Noul Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art.234 alin.1 teza finală Noul Cod penal cu art.67 Noul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b Noul Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art.48 rap. la art.233 rap. la art.234 lit.c,d, f şi art.236 Noul Cod penal (fostul art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1-2 lit.a şi b, 2 1 lit.a,b,c şi alin.3 teza a II-a Cod penal) cu art.3201 Codul de procedură penală anterior cu art.5 Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul A. A. O., fiul lui …, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.19, 20, 397 Noul Cod de procedură penală şi art.1357 Cod civil, admite, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă B. G., domiciliat în comuna Bezdead, judeţul Dâmboviţa, obligând inculpaţii în solidar la plata sumei de 7.000 de lei reprezentând despăgubiri materiale şi 25.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.112 lit.b Noul Cod penal confiscă corpurile delicte, respectiv bâta din lemn tip baseball cu lungimea de 60 cm si şurubelniţa fără mâner, folosite de către inculpaţi la comiterea faptelor.
În baza disp. art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 se vor preleva probe biologice de la inculpaţi la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.274 Cod procedură penală obligă pe inculpaţii N. P. E. şi AAO la câte 550 de lei, iar pe inculpatul O. V. M. la 850 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 743,75 lei reprezintă cheltuielile ocazionate cu efectuarea urmăririi penale, iar suma de 300 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O. V. M., care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7.02.2014.
PREŞEDINTE,
A. M. Grefier,
A. B.
Red. A.M.
Tehnored.V.M.
2 ex./Poz.reg.ex.pen.164-167/2014
