Tâlhărie calificată. Individualizarea pedepsei aplicate. Legalitatea reţinerii de circumstanţe atenuante


Prin decizia penală nr. 54/A/14.04.2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva sentinţei penale nr. 11 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Mureş şi desfiinţează în parte sentinţa penală atacată iar în rejudecare:

S-a majorat  pedeapsa aplicată inculpatului M.F. de la 4 ani închisoare la 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare prin eliminarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 lit. b Cod penal, s-au menţinut  restul dispoziţiilor din sentinţa penală atacată, s-au dedus din pedeapsa aplicată perioada de arest preventiv cuprinsă în intervalul 24 ianuarie 2006 şi până la zi.

Inculpatul a fost menţine în stare de arest preventiv.

A fost respins ca nefondat apelul inculpatului M.F. împotriva sentinţei penale menţionate.

Prin sentinţa penală nr.11 din 24.01.2006 pronunţată în dosarul nr.2271]/2005 Tribunalul Mureş a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.F.

A condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev.şi ped. de art.211 alin.1, 2 litl.b, c , alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.37 lit.b Cod penal, cu art.74 Cod penal , art.76 lit.b Cod penal.

A interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a-b Cod penal, conform disp.art.71 alin.2 Cod penal.

A dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 29.04.2005 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A constatat că părţile vătămate R.I. şi N.G. , nu au formulat pretenţii civile în cauză.

A dispus confiscarea, conform prev.art.118 lit.b Cod penal, bunurile ce au servit la săvârşirea infracţiunii, o căruţă şi un cal de culoare maro – bunuri aparţinând inculpatului şi aflate în prezent în custodia martorului M.M.V. , conform procesului verbal aflat la fila 57 dosar urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul M.F.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel şi în considerarea disp.art.378 rap.la art.371 Cod pr.penală , Curtea a apreciat că doar apelul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.72 alin.1 Cod penal la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod , de limitele de pedeapsă fixate în partea specială , de gradul de pericol social al faptei săvârşite , de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speţă, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, 2 lit.b, c , alin.2/1 lit.a Cod penal, cu reţinerea de circumstanţe atenuante prev.de art.74 rap.la art.76 Cod penal, în condiţiile în care pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este cuprinsă în 7 şi 20 de ani închisoare.

Deşi instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, că acesta nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost dedus judecăţii, că se află în stare de recidivă postexecutorie, totuşi i-a reţinut circumstanţe atenuante arătând că inculpatul este unicul întreţinător de familie.

Curtea, a apreciat  că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a disp.art.72 Cod penal.  Fapta comisă de inculpat prezintă o gravitate deosebită , acesta nu a recunoscut comiterea faptei, deşi din probele dosarului rezultă contrariul , nu a indicat persoanele care l-au ajutat la sustragerea plugului, întrucât având în vedere greutatea acestuia nu putea fi urcat în căruţă doar de către inculpat, că inculpatul are mai multe condamnări pentru infracţiuni de violenţă şi contra patrimoniului, fiind recidivist, astfel că având în vedere atât circumstanţele reale ale cauzei cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, nu se impune în situaţia de faţă, reţinerea de circumstanţe atenuante.

În consecinţă, având în vedere disp.art.72 Cod penal , Curtea a majorat  pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă de la 4 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, 2 lit.b,c , 2/1lit.a Cod penal , urmând să elimine aplicarea circumstanţelor atenuante care în cauza de faţă nu se justifică.

Cu privire la recursul inculpatului , Curtea a apreciat că acesta nu este fondat.

Inculpatul, nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, însă aceasta este pe deplin dovedită cu declaraţiile părţii vătămate N.G.  şi a martorilor G.V. , S.A. şi M.M., de unde rezultă că inculpatul avea în căruţă plugul sustras de la partea vătămată R.I. , iar când paznicul Nistor Gheorghe a încercat să oprească căruţa , a fost lovit în cap cu scândură de către inculpat şi doar după intervenţia martorului M.M. s-a reuşit oprirea atelajului după care au fost anunţate organele de poliţie care au sosit la faţa locului , astfel că solicitarea inculpatului de a fi a achitat pentru această faptă nu este fondată. 

Nici cel de-al doilea motiv de apel al inculpatului nu este fondat.

Potrivit art.118 lit.b Cod penal, lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni se confiscă dacă sunt ale inculpatului.

Având în vedere că atelajul , respectiv căruţa şi calul au servit la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie comisă de către inculpat, întrucât plugul care a fost sustras de la partea vătămată R.I. era foarte greu şi nu putea fi transportat fără ajutorul calului şi căruţei , în mod corect a apreciat instanţa de fond că sunt aplicabile în cauză disp.art.118 lit.b Cod penal, privind confiscarea specială.

Faţă de considerentele expuse , Curtea în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, iar în rejudecare, urmează să majoreze pedeapsa inculpatului de la 4 ani la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. 

De asemenea, instanţa  a menţinut  restul dispoziţiilor din sentinţa atacată şi în baza art.381 Cod pr.penală, să menţină inculpatul în stare de arest preventiv având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă se menţin în continuare şi impun privarea de libertate a inculpatului şi să deducă din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv cuprinsă între 24.01.2006 până la zi.

În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală instanţa a respins ca nefondat apelul inculpatului M.F.