Prin sentinţa penală nr. 2410/04.09.2013 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr. 19710/245/2013 s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, formulată de inculpatul M.I., prin apărător.
Condamnă inculpatul M.I., la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie” prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a, b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală menţine starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 11.04.2013 până la zi.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal dispune confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul M.I. a unui baston de cauciuc de culoare neagră de lungime de aproximativ 40 cm., diametru de 1 cm., prevăzut cu mâner şi un cuţit de bucătărie cu lamă zimţată, cu lungimea de aproximativ 10 cm., mâner din plastic curbat de culoare neagră, ambele ridicate de organele de poliţie conform procesului verbal din data de 11.04.2013 întocmit de Poliţia Municipiului Iaşi, Biroul de Investigaţii Criminale (fila 123 d.u.p.).
Constată că partea vătămată T.E.I. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cursul urmăririi penale, prejudiciul fiind restituit în echivalent bănesc.
În baza art. 14, 161 alin. 3 şi 346 Cod procedură penală raportat la art. 1357 ş.u. Cod civil, obligă în solidar inculpaţii G.C.M., M.I., S.A.A. şi V.M.B. să plătească părţii civile S.M. A.-D., suma de 7.000 de lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă în solidar inculpaţii G.C.M., M.I., S.A.A. şi V.M.B. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N. Oblu” Iaşi, suma de 296,44 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 193 Cod procedură penală obligă inculpatul M.I. să plătească părţii civile S.M. A.-D. suma de 625 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi dat în dosarul nr. 5237/P/2013 la data de 30.04.2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor G.C.M., M.I., S.A.A. şi V.M.B. pentru comiterea infracţiunilor de „tâlhărie”, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a şi b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru inculpaţii G.C.M., M.I., S.A.A. respectiv „complicitate la tâlhărie”, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a şi b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, pentru inculpatul V.M.B.
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în esenţă că la datele de 06.04.2013 şi 07.04.2013, inculpaţii G.C.M., M.I., S.A.A. , cu ajutorul inculpatului V.M.B., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, noaptea, în public, prin exercitarea de acte de violenţă în mod conjugat (aplicarea de lovituri cu pumnii, cu picioarele, cu o cheie tubulară, cu un baston de cauciuc şi prin folosirea unui cuţit) au deposedat, respectiv au încercat să deposedeze, în cazul celui de-al doilea act material, două părţi vătămate de sex feminin de bunurile pe care acestea le aveau asupra lor.
Prin încheierea din data de 17 iunie 2013 s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulate de părţile civile T.E.-I., S. M. A.-D. şi Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N. Oblu” Iaşi în raport de toţi cei 4 inculpaţi şi disjungerea acțiunii penale cu privire la inculpatul M. I. şi constituirea unui nou dosar.
La termenul de judecată din data de 03.06.2013, cei patru inculpaţi au solicitat judecarea cauzei în procedura reglementată de dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunosc comiterea faptei astfel cum a fost expusă în actul de sesizare al instanţei, iar instanţa a admis cererea formulată de inculpaţii G.C.-M., M. I. şi S.A.-A. şi a respins cererea formulată de inculpatul M. I., dispunând ca judecarea cauzei în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat să se facă potrivit procedurii reglementate de dispoziţiile de drept comun.
În fapt, instanţa a constată ca fiind pe deplin dovedite următoarele:
1. În data de 06.04.2013, inculpaţii G.C.M., M.I., S.A.A. şi V.M.B. s-au întâlnit în jurul orelor 1400 în cartierul Păcurari, aceştia fiind prieteni, obişnuind să iasă deseori în oraş împreună.
S-au plimbat cu autoturismul proprietate personală marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare … al inculpatului M.I., autoturism condus de acesta.
În jurul orelor 2100, inculpaţii au ajuns la restaurantul ,,Familial” din cartierul Alexandru cel Bun, unde au rămas doar inculpaţii G.C.-M., M.I. şi S.A.-A., în timp ce inculpatul V.M.-B. s-a întâlnit pe Aleea Muşatini cu prietena sa, C.C..
După circa 30-40 minute, V.M.-B. s-a întors la restaurantul „Familial”, plecând împreună cu ceilalţi inculpaţi la plimbare prin oraş.
În jurul orelor 0230, inculpaţii au ajuns în zona b-dului Tudor Vladimirescu, iar în maşină M.I. le-a propus celorlalţi să comită o infracţiune, folosind expresia ,,sa dăm o cioată’’, expresie utilizată de aceştia în momentul în care doreau să deposedeze persoane de bunuri.
La un moment dat, inculpaţii au observat două persoane de sex feminin aflate într-o stare vizibilă de ebrietate, luând pe loc hotărârea de a le deposeda de bunuri, prin exercitarea de acte de violenţă în acest sens.
Acţionând conform rezoluţiei infracţionale adoptate, din maşină a coborât S.A.-A., iar în acelaşi moment şi inculpatul M.I., îndreptându-se înspre cele două fete.
La momentul la care au coborât din autoturism, inculpata S.A.-A. avea în mâneca gecii o cheie tubulară luată din portiera maşinii, iar inculpatul M.I. avea un cuţit cu lamă de aproximativ 10 cm, cu mâner negru din plastic.
În maşină au rămas inculpaţii G.C.-M. şi V.M.-B., cel din urmă trecând la volan, având cunoştinţă despre ce avea de făcut pentru a-i ajuta pe cei doi. Inculpata S.A.-A. a mers la partea vătămată, T.E.-I. şi a tras de geantă, dar nu a reuşit să o smulgă, partea vătămată opunând rezistenţă, moment în care inculpata a cerut ajutorul inculpatului G.C.-M.
Pentru a reuşi să sustragă geanta, S.A.-A. a îmbrâncit partea vătămată, însă aceasta a opus rezistenţă, lucru care a dus la căderea atât a inculpatei cât şi a părţii vătămate.
În acelaşi timp, M.I. i-a pus cuţitul la gât martorei P.C.-I., spunându-i să nu ţipe.
Totodată, S.A.-A. a lovit-o pe partea vătămată cu cheia tubulară în zona capului. Geanta părţii vătămate a căzut la sol, baierele acesteia rupându-se în momentul în care S. A.-A. trăgea cu putere de ea.
Văzând că prietena sa, S.A.-A. era căzută la pământ peste partea vătămată, inculpatul G.C.-M. a coborât din maşină şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu piciorul în zona capului, reuşind astfel să o scape pe prietena sa.
Cei trei au urcat în maşină la strigătele inculpatului V.M.-B., care i-a avertizat că este o maşină de poliţie parcată în zonă, moment în care S.A.-A. s-a urcat în maşină pe scaunul şoferului, iar G. C.-M. şi M. I. pe bancheta din spate.
Înainte de a urca în maşină, inculpatul M.I. a luat geanta ce aparţinea părţii vătămate şi care a căzut în momentul în care aceasta era agresată.
V.M.-B. a condus maşina oprind după scurt timp, la volan trecând M.I.
În timp ce se aflau în maşină, inculpaţii au controlat geanta sustrasă, găsind în interior cosmetice, un parfum ,,Ball Room Beauty’’ de la Avon şi un telefon mobil marca Blackberry 8520 cu carcasă de culoare neagră. Telefonul mobil a fost examinat de către inculpatul V.M.-B., care s-a oferit să-l valorifice a doua zi, la o cunoştinţă. M.I. a condus maşina până în zona Podul de Piatră, în faţa spălătoriei auto ,,K9”, unde V.M-B. a aruncat geanta sustrasă.
Audiaţi fiind în cursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei.
În cursul judecăţii, inculpaţii G.C.-M., S.A.-A. şi V. M.-B. şi-au menţinut declaraţiile date iniţial şi au recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu, în timp ce inculpatul şi-a schimbat declaraţiile. Ele a precizat faptul că nu dorea să facă această faptă , expresia „să dăm o cioată” pe care a folosit-o a preluată fără a şti ce înseamnă. În timp ce conducea maşina a văzut două tinere care păreau că se află în stare de ebrietate şi dorind să facă o glumă a coborât geamul de la maşină şi a spus „ce faci, iepuraş?”. Nu a înţeles exact ce i s-a răspuns, însă a avut impresia că a fost înjurat de tată. S-a enervat, a oprit maşina şi a vrut să le sperie. A vrut să facă doar o glumă, întrucât avea bani în portofel, telefon şi maşină personală. A coborât din maşină, având în mână un cuţit cu lama de aproximativ 10 cm, pe care i l-a pus la gât martorei P.C.I., cu lama ţinută invers, fără să spună celorlalţi inculpaţi ce vrea să facă. Apoi inculpata S.A.-A., din proprie iniţiativă, s-a dat jos din maşină, cu o cheie tubulară pentru roţi şi s-a dus la cealaltă victimă. Nu a văzut ce s-a întâmplat între cele două, doar că la un moment dat s-au luat la bătaie, erau căzute jos, a coborât G. care a tras-o pe S.A.-A. de pe victimă, iar pe aceasta din urmă a împins-o cu piciorul. Inculpatul s-a speriat când a văzut geanta victimei lângă maşină, a luat-o în ideea de a nu lăsa urme şi a pus-o în maşină. În geantă au găsit un telefon, un parfum şi nişte cosmetice. Parfumul a rămas în maşină, iar telefonul a fost luat de V. pentru a-l valorifica.
Declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei nu sunt sincere şi nu se coroborează cu probele administrate în cauză, astfel încât vor fi înlăturate.
În primul rând, inculpatul nu justifică în mod logic schimbarea declaraţiilor iniţiale. Precizează inculpatul că a considerat că în comparaţie cu procurorul el nu are credibilitate.
În al doilea rând, probele administrate, respectiv declaraţiile părţii vătămate, ale celorlalţi inculpaţi şi ale martorei sunt cele care arată cu certitudine modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.
Astfel, potrivit declaraţiei părţii vătămate T.E.I., în data de 06.04.2013, a plecat din clubul BILLA 8, în jurul orei 02,30, însoţită fiind de prietena ei, martora P.C., după ce în prealabil ambele consumaseră băuturi alcoolice.
În timp ce se îndreptau înspre căminul unde locuiau (T. 13, din complexul Tudor Vladimirescu), în dreptul căminului T22 a observat un autoturism care a trecut prin dreptul lor şi s-a oprit în apropiere. Din autoturism a coborât inculpata S.A.-A. şi inculpatul G.C.-C., iar inculpata s-a îndreptat înspre partea vătămată şi a început să tragă de geanta pe care aceasta o avea în mână, însă partea vătămată nu a dat drumul genţii, motiv pentru care inculpata S.A.-A. a cerut ajutorul inculpatului G.C.-C., iar acesta a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul în zona capului, aceasta căzând şi pierzându-şi cunoştinţa pentru câteva momente. A simţit însă, la un moment dat, cum era în continuare lovită, dar nu a putut observa cine o lovea.
Aceeaşi modalitate de derulare a evenimentelor a fost expusă, în linii mari şi de către martora P. C.-I. care a precizat însă că, datorită stării de ebrietate în care se afla, precum şi a stării de şoc prin care a trecut, nu a putut observa toate detaliile legate de modul în care au acţionat agresorii.
A reţinut însă că din autoturism au coborât inculpaţii S.A.-A. şi G.C.-C., ultimul prinzând-o pe mână şi de păr pe martoră, pentru ca aceasta să nu poată interveni în timp ce inculpata încerca să sustragă geanta părţii vătămate, precizând însă că l-a observat cu certitudine pe inculpatul G.C.-C. la momentul la care acesta i-a aplicat o lovitură cu piciorul în cap părţii vătămate, fapt ce a provocat căderea acesteia pe asfalt.
Martora a refuzat să fie confruntată cu inculpaţii, întrucât comiterea faptei i-a indus o stare puternică de panică.
Relevantă sub aspectul succesiunii evenimentelor este declaraţia dată de inculpata S.A.-A., ce a fost avută în vedere în măsura în care s-a coroborat cu declaraţiile date de ceilalţi trei inculpaţi.
Astfel, aceasta a arătat că în timp ce circula cu autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare …, a observat două tinere aflate în stare vizibilă de ebrietate, ce se îndreptau spre căminul T 22 din cartierul studenţesc Tudor Vladimirescu, iar unul dintre inculpaţi a spus „Hai să dăm o cioată”, precizând că acest lucru însemna în limbajul lor „să tâlhărească”. Toţi au fost de acord şi au hotărât să urmărească tinerele şi să le deposedeze prin violenţă sau ameninţare de bunurile aflate asupra lor, stabilind în consecinţă să coboare din autoturism şi să le ameninţe cu o cheie tubulară şi un cuţit, timp în care inculpatul V.B. să treacă la volan, să îi aştepte şi să le asigure scăparea. Inculpata a mai precizat că luase din maşină o cheie tubulară de 10-15 cm, iar inculpatul M.I. un cuţit cu o lamă de aproximativ 10 cm, cu mâner negru din plastic.
Aceleaşi aspecte sunt surprinse şi de declaraţia dată de inculpatul V.M., care a menţionat că la momentul în care inculpatul M.I. le-a propus celorlalţi trei inculpaţi „să dăm o cioată”, aceştia au înţeles că li se propune să fure un obiect, să tâlhărească o persoană şi au început să râdă, consimţind acest lucru. Acelaşi inculpat a menţionat că a văzut-o pe inculpata S.A. cum, în momentul în care se deplasa înspre partea vătămată, îşi îndesa în mâneca de la geacă un obiect, despre care a aflat ulterior că era cheia tubulară de la roţile maşinii. De asemenea, acesta a arătat că după momentul sustragerii genţii părţii vătămate, în timp ce se aflau în autoturism şi examinau bunurile sustrase, inculpata S.A. a afirmat că fata de la care luase geanta era rezistentă, din moment ce a suportat lovitura cu cheia tubulară pe care, în momentul în care a intrat în autoturism, a scos-o din mâneca dreaptă a gecii şi a băgat-o sub scaunul şoferului şi că au bătut-o degeaba pe partea vătămată, întrucât nu reuşiseră să sustragă suficiente bunuri.
Inculpatul G.C.-M. a susţinut că I.M. a oprit maşina în spatele celor două persoane şi a spus „Hai să le ardem”. Din maşină au coborât I. şi A., care s-au dus la cele două fete şi a văzut că I. avea în mână un cuţit ce îl luase din buzunarul portierei stânga faţă. Una dintre fete era blondă, iar cealaltă brunetă, iar I. s-a dus la fata blondă şi i-a pus cuţitul la gât. A. s-a dus la cea de-a doua fată, brunetă, şi a început să tragă de poşeta acesteia, au început să se îmbrâncească şi au căzut amândouă pe trotuar. M.I. a lovit-o cu pumnul în faţă pe fata brunetă, abandonând-o pe fata blondă care ţipa: „Lăsaţi-o în pace!” G. a coborât din maşină şi a văzut geanta pe trotuar. I.M. a luat geanta de jos şi a urcat în maşină pe bancheta din spate.
2. A doua zi, la data de 07.04.2013 inculpaţii s-au întâlnit în jurul orelor 1300 şi au mers în zona Rond 28 , cartier Alexandru cel Bun, la o casă de amanet, unde învinuitul V.M.-B. a vândut telefonul mobil unei cunoştinţe în schimbul sumei de 50 lei, bani cheltuiţi în interes personal de inculpaţi.
În ziua respectivă, inculpaţii s-au plimbat prin oraş până în jurul orelor 0000, când au ajuns în zona Copou.
La un moment dat, G.C.-M. a coborât din maşină cu V.M.-B. pentru a cumpăra ţigări de la un magazin din apropierea căminelor C9-C10.
În acel moment, în maşină au rămas inculpaţii S.A.-A. şi M. I., care au observat-o pe partea vătămată S.M. A.-D., ce se deplasa singură pe trotuar.
Aceştia au luat hotărârea de a o deposeda pe aceasta de geanta pe care o purta, motiv pentru care M.I. a parcat maşina în apropierea căminului C10, făcându-i în acelaşi timp semn lui V.M.-B. să treacă la volan.
Astfel, V.M.-B. a trecut la volan, încercând să-i blocheze calea părţii vătămate, pe scaunul din dreapta trecând G.C.-M..
Inculpata S.A.-A. s-a apropiat de partea vătămată, S.M. A.-D. încercând să o deposedeze prin smulgere de geantă, iar pentru a asigura reuşita acţiunii de sustragere, inculpatul M.I. a lovit partea vătămată cu un baston de cauciuc în zona capului.
Având cheia tubulară asupra ei, S.A.-A. a lovit-o şi ea pe partea vătămată cu aceasta în zona capului, căzând amândouă într-un şanţ din apropiere, geanta părţii vătămate fiind prinsă sub corpul acesteia. La acel moment, partea vătămată a început să strige după ajutor, încercând, în acelaşi timp, să o ţină pe inculpata S.A.-A., pentru ca aceasta să nu fugă.
Văzând acesta, inculpatul M.I. s-a apropiat de partea vătămată şi a continuat să o lovească pentru a-i asigura scăparea prietenei sale.
Din maşină a coborât şi inculpatul G.C.-M., care a intervenit pentru a asigura scăparea inculpatei S.A.-A., lovind partea vătămată cu piciorul în zona corpului.
V.M.-B. se afla la volanul maşinii şi la un moment dat a strigat către prietenii săi că înspre ei se îndreptau mai mulţi studenţi şi că luminile camerelor de la căminele studenţeşti aflate în apropiere se aprindeau, moment în care inculpaţii s-au urcat în maşină, plecând imediat de la faţa locului.
În sprijinul părţii vătămate, au intervenit mai multe persoane din căminele apropiate, care au observat cele întâmplate şi autoturismul care plecase de la faţa locului.
Inculpaţii nu au reuşit să-i smulgă părţii vătămate nici un bun, întrucât geanta acesteia era postată sub corpul ei, în momentul în care căzuse în şanţ.
Şi cu privire la această faptă inculpatul M.I. şi-a schimbat declaraţiile anterioare, prin care recunoscuse comiterea ei în modalitatea descrisă mai sus. Astfel, în faţa instanţei inculpatul a arătat că inculpaţii G. şi V. au coborât din maşină pentru a-şi cumpăra ţigări, inculpatul rămânând cu S.A.-A.. A văzut-o pe partea vătămată care se deplasa singură, prin faţa căminelor, pe trotuar. Nu ţine minte dacă a purtat vreo discuţie cu S. şi nu a discutat despre comiterea vreunei tâlhării. Au oprit maşina, împreună cu S. s-a dat jos din maşină şi au urmărit victima, inculpatul având un baston de cauciuc iar inculpata cheia tubulară pentru roţi. Au intrat după victimă în curtea căminului iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu bastonul de cauciuc în cap. victima nu a căzut, ci a început să ţipe, moment în care inculpatul a intrat în stare de şoc. S. a lovit-o cu cheia tubulară în cap, inculpatul s-a speriat şi nu mai poate da detalii. La un moment dat cele două au căzut în şanţ. În timp ce urmăreau victima, din urmă veneau ceilalţi doi inculpaţi, iar înainte de a lovi victima i-a făcut semn lui V. să aducă maşina. G. s-a dus să o salveze pe concubina lui (inculpata S.) iar inculpatul s-a urcat în maşină, pe bancheta din spate. A strigat la G. şi S. să urce în maşină, apoi a strigat şi V. Nu a adus în maşină nici un bun sustras de la victimă. Nu a lovit victima când aceasta era căzută.
Nici în acest caz, inculpatul nu justifică în mod logic schimbarea declaraţiilor iniţiale. Precizează inculpatul că a considerat că în comparaţie cu procurorul el nu are credibilitate.
În al doilea rând, probele administrate, respectiv declaraţiile părţii vătămate, ale celorlalţi inculpaţi şi ale martorilor sunt cele care arată cu certitudine modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.
Relevante sunt declaraţiile detaliate ale părţii ce se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză şi corespunde versiunii concordante expuse de cei patru inculpaţi.
Astfel, partea vătămată a arătat că în noaptea de 07/08.04.2013 a plecat din căminul C 4, situat în cartierul studenţesc Târguşor în jurul orei 23,50, îndreptându-se spre căminul C9, unde era cazată în timpul anului şcolar, cămin situat e strada Petre Andrei nr. 7. Pe traseu a avut senzaţia că este urmărită de un autoturism, observând la un moment dat cum din acesta a coborât o fată, motiv pentru care a scos dintr-un buzunar la gecii o lamă tip bisturiu, pe care a început să o ţină în mâna dreaptă.
Observând cum autoturismul, ce părea a parcurge un traseu sinuos a început să meargă când în faţă, când în spate, partea vătămată a evitat să-l ocolească pe acesta prin spate şi a încercat să parcurgă un traseu oblic înspre căminul său, respectiv a părăsit strada şi a început să meargă pe aleea despărţitoare dintre două cămine studenţeşti. A auzit un zgomot de portieră închisă, după care a simţit o lovitură puternică în spatele capului şi a căzut pe rigola de scurgere a apei, cu faţa în jos, moment la care a auzit o voce bărbătească care striga „sari pe ea!”. La acel moment persoana, recunoscută ulterior ca fiind inculpata S.A., a sărit pe partea vătămată în partea stângă, trăgând cu putere de geanta acesteia şi, concomitent, trăgând-o de păr pe aceasta, spunându-i „Taci tu!”.
Trasă fiind în această manieră de inculpată, partea vătămată şi-a modificat poziţia, ajungând cu faţa în sus, pe cealaltă parte a rigolei, iar la acel moment l-a observat pe inculpatul G.C.-M., care a început să o lovească cu pumnii în zona capului de mai multe ori.
În timp ce inculpata S.A. a încercat în continuare să-i smulgă geanta şi o trăgea puternic de păr, partea vătămată a început să ţipe după ajutor şi l-a lovit pe inculpatul G.C.-M. cu lama pe care o avea în pumn, iar în acelaşi timp o ţinea pe inculpata S.A., încercând să o imobilizeze.
Văzând acest lucru, pentru a asigura scăparea inculpatei S.A., inculpatul G.C.-M. i-a aplicat părţii vătămate încă două lovituri cu pumnul în zona feţei, reuşind să o desprindă pe inculpată şi să fugă ambii spre autoturism.
Din examinarea coroborată a declaraţiilor celor patru inculpaţi rezultă, sub aspectul contribuţiei concrete a fiecăruia dintre aceştia următoarele:
Iniţiativa acţiunii infracţionale a aparţinut inculpaţilor M.I. şi S.A., care au observat-o pe partea vătămată la momentul la care ieşea din cămin, având în mână un telefon mobil şi o geantă, ambii luând hotărârea să o urmărească pe aceasta pentru a-i lua geanta, le-au făcut semn celorlalţi inculpaţi, care au înţeles scopul pentru care trebuia să se urce în autoturism. Inculpatul V.B. a pus autoturismul în mişcare şi a făcut mai multe mişcări stânga-dreapta, pentru a o deruta pe partea vătămată şi pentru a-i tăia calea, iar la momentul la care a observat că, urmare a strigătelor părţii vătămate, luminile de la camerele căminelor se aprindeau, a strigat către inculpaţi „Hai că vine garda!”. Inculpatul M.I. a lovit partea vătămată în zona capului de două ori, cu un baston de cauciuc pe care-l luase în prealabil din autoturism, apoi i-a pus piedică acesteia, fapt ce a provocat căderea acesteia în rigolă, după care s-a dus înapoi în autoturism. Inculpata S.A. a sărit pe partea vătămată, căzând împreună cu aceasta în rigolă, atras-o de păr, a tras puternic de geanta acesteia pe care nu a reuşit să o sustragă întrucât era prinsă sub corpul părţii vătămate şi i-a aplicat acesteia o lovitură cu cheia tubulară în zona capului. Inculpatul G.C.-M. a intervenit pentru a asigura scăparea inculpatei S.A., lovind partea vătămată cu pumnul, de două ori în zona capului, după care, lovit fiind de partea vătămată şi pentru că nu reuşea să o desprindă pe inculpată, i-a mai aplicat acesteia încă două lovituri cu pumnul.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 3614 din data de 11.04.2013 eliberat de IML Iaşi, rezultă că partea vătămată a fost internată în perioada 08-09.04.21013 cu diagnosticul de „traumatism cranio-cerebral, hematom periorbitar drept, contuzie cervicală, excoriaţii, contuzie genunchi drept”, iar la momentul examinării aceasta prezenta hematom epicranian, excoriaţii, echimoză, hemoragie conjunctivală, vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.
În drept, faptele inculpatului M.I. care, la datele de 06.04.2013 şi 07.04.2013, împreună cu inculpaţii G.C.-M., S.A.-A., cu ajutorul inculpatului V.M.-B., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, noaptea, în public, prin exercitarea de acte de violenţă în mod conjugat (aplicarea de lovituri cu pumnii, cu picioarele, cu o cheie tubulară, cu un baston de cauciuc şi prin folosirea unui cuţit) au deposedat, respectiv au încercat să deposedeze, în cazul celui de-al doilea act material, două părţi vătămate de sex feminin de bunurile pe care acestea le aveau asupra lor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „tâlhărie” prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a, b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale de autorat).
La termenul de judecată din data de 27.08.2013 apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanţei, în sensul reţinerii doar a infracţiunii de furt calificat, motivând că în ceea ce priveşte fapta petrecută în cartierul Tudor Vladimirescu inculpatul nu a folosit acte de violenţă împotriva părţii vătămate iar martora a fost doar ţinută şi nu a formulat plângere pentru infracţiunea de ameninţare.
Instanţa va respinge solicitarea apărătorului inculpatului pentru următoarele considerente:
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii este reprezentat de două acţiuni: o acţiune principală, îndreptată împotriva patrimoniului părţilor vătămate, de luare a genţii părţii vătămate, în condiţiile prevăzute de art. 208 Cod penal, ¬respectiv fără consimţământul persoanei în a cărei proprietate se afla acest bun, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept şi o acţiune secundară, îndreptată împotriva integrităţii fizice a persoanei vătămate, constând în deposedarea acesteia, într-o manieră violentă, respectiv prin exercitarea, atât de inculpat, cât şi de alte două persoane, de acte de violenţă fizică, pentru a putea intra în posesia bunurilor pe care partea vătămată le avea asupra sa, acte de violenţă ce s-au exercitat în mod conjugat pentru realizarea scopului principal urmărit – însuşirea pe nedrept a unor bunuri.
În ceea ce priveşte exercitarea agresiunilor, este neîndoielnic faptul că atât inculpatul, cât şi alţi doi inculpaţi au săvârşit acte de violenţă fizică atât împotriva părţilor vătămate (inculpatul a lovit-o personal pe partea vătămată S.M. A.-D.) cât şi, în primul caz, împotriva martorei care o însoţea pe partea vătămată, care a fost cel puţin ameninţată cu un cuţit de către inculpat. Pentru fapta de ameninţare care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii complexe de tâlhărie nu este necesară o plângere penală distinctă, iar pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie este suficient ca inculpatul să aibă cunoştinţă şi să profite de actele de violenţă îndreptate împotriva părţii vătămate de altă persoană, condiţie îndeplinită întrucât inculpatul a observat violenţele exercitate împotriva părţii vătămate de către ceilalţi doi inculpaţi şi a sustras geanta căzută tocmai datorită acestor violenţe.
Infracţiunea s-a consumat în momentul apropriaţiunii genţii primei părţi vătămate de către inculpat prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a persoanei vătămate, prin exercitarea acţiunilor violente menţionate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă (art.19 alin.1 lit. a Cod penal), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părţilor civile şi urmărind producerea lui prin sustragerea prin violenţă a bunurilor, fără a avea consimţământul persoanelor care le deţineau.
Vor fi reţinute formele agravate a acestei infracţiuni, formă reglementată de dispoziţiile art. 211 alin. 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a şi b Cod penal, în considerarea împrejurării că ambele acte materiale au fost comise în timpul nopţii, mai exact la intervale orare (ora 03,00, respectiv ora 00,00) în care străzile erau foarte puţin circulate, împrejurări de natură să confere condiţii favorabile sustragerii de bunuri şi să întârzie intervenţia altor persoane sau a autorităţilor în sprijinul părţilor vătămate, sporind astfel vulnerabilitatea acestora, aspecte pe care inculpaţii au mizat la momentul conceperii activităţii infracţionale; tâlhăriile au fost comise „într-un loc public”, prin raportare la dispoziţiile art. 152 alin. 1 lit. a Cod penal, în conformitate cu care fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, reţinându-se că infracţiunea imputată inculpatului a fost comisă în stradă, (în cazul ambelor acte materiale); infracţiunea a fost comisă de patru persoane împreună, aspect ce a rezultat din expunerea situaţiei de fapt, circumstanţă în care fapta comisă are un caracter şi mai grav, întrucât prin acţionarea în mod conjugat a patru persoane (trei în calitate de autori şi unul în calitate de complice concomitent), creşte îndrăzneala şi gradul de reuşită al acţiunii întreprinse, fiind practic anihilate posibilităţile de rezistenţă a părţilor vătămate, aspecte pe care inculpaţii au mizat, de asemenea şi inculpatul a comis infracţiunea imputată (în cazul ambelor acte materiale) având asupra sa o armă, respectiv un cuţit şi un baston de cauciuc pe care le-a folosit în cadrul violenţelor exercitate asupra martorei şi părţii vătămate, fiind aplicabile în consecinţă dispoziţiile art. 151 alin. 2 Cod penal. De asemenea, inculpatul a cunoscut şi faptul să inculpata S.A.-A. avea asupra o cheie tubulară, pe care intenţiona să o folosească tot în scopul agresării părţilor vătămate, circumstanţa agravantă fiind aplicabilă în condiţiile art. 28 alin. 2 Cod penal.
Se va reţine forma continuată a infracţiunii, având în vedere intervalul de timp scurs între actele materiale de sustragere (de doar o zi), precum şi modul similar în care inculpaţii au conceput şi realizat activitatea infracţională, aspecte ce demonstrează existenţa unei rezoluţii infracţionale suficient de determinate şi anterioară ambelor acte de sustragere.
La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, faţă de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, instanţa va avea în vedere pe de o parte dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat caracterizat de împrejurările şi modalitatea săvârşirii,astfel cum au fost expuse mai sus, iar pe de altă parte persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea procesuală oscilantă a acestuia în sensul recunoaşterii faptelor în cursul urmăririi penale şi a negării contribuţiei sale la comiterea acestora în cursul judecăţii.
Se va mai avea în vedere referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi dar şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2946/01.08.2013 al IML Iaşi din care rezultă că inculpatul nu prezintă tulburări psihice iar faptele au fost comise cu discernământ.
Faţă de cele mai sus arătate, instanţa consideră că reeducarea, reinserţia socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia potrivit naturii ei, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, motivat de natura infracţiunii comise, care îl face incompatibil cu exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 Cod penal.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit şi Sabou şi Pârcălab contra României, instanţa nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a–c Cod penal în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conţinutul său concret, în funcţie de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal.
Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menţine starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa are în vedere că, la momentul pronunţării faţă de inculpată a unei hotărâri (chiar nedefinitive) de condamnare, în care a apreciat că singura modalitate de executare posibilă cea în regim de detenţie, necesitatea menţinerii sau nu a arestării preventive, în conformitate cu dispoziţiile art. 350 Cod procedură penală, se apreciază pe alte temeiuri decât verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanţa este obligată să le facă în cursul judecăţii, în conformitate cu prevederile art. 3002 şi art. 160b Cod procedură penală.
În acest sens, instanţa reţine că potrivit deciziei nr. 178 din 20.01.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, „pronunţarea cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive prin hotărârea primei instanţe, în condiţiile art. 350 C. proc. pen., este un accesoriu al soluţiei pe care prima instanţă o pronunţă cu privire la fondul cauzei, depinde de această soluţie şi, prin urmare, nu reclamă o dezbatere separată asupra menţinerii măsurii arestării preventive”, decizie ce este conformă jurisprudenţei CEDO, legalitatea privării de libertate a unei persoane după pronunţarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, în ceea ce o priveşte, urmând a fi examinată în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenţie.
Curtea a statuat că persoana arestată preventiv în cauză, din momentul condamnării sale în primă instanţă, are calitatea de „condamnat”, privarea sa de libertate ulterior acestui moment intrând sub incidenţa literei „a” şi trebuind să îndeplinească condiţiile textului menţionat, chiar dacă împotriva hotărârii de condamnare se exercită căi de atac şi chiar dacă legea internă îl consideră un arestat preventiv.
Sintetizând, în condiţiile în care instanţa nu numai că a apreciat existenţa vinovăţiei inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar şi că este necesar ca aceasta să execute pedeapsa în regim de detenţie, se impune ca arestarea preventivă a acesteia să fie menţinută, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 Cod penal, va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din prezenta cauză penală, de la 11.04.2013 la zi.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul M.I. a unui baston de cauciuc de culoare neagră de lungime de aproximativ 40 cm., diametru de 1 cm., prevăzut cu mâner şi un cuţit de bucătărie cu lamă zimţată, cu lungimea de aproximativ 10 cm., mâner din plastic curbat de culoare neagră, ambele ridicate de organele de poliţie conform procesului verbal din data de 11.04.2013 întocmit de Poliţia Municipiului Iaşi, Biroul de Investigaţii Criminale.
În privinţa laturii civile a cauzei, s-a constatat că T.E.-I. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cursul urmăririi penale, prejudiciul fiind restituit în echivalent bănesc.
În cursul judecăţii, inculpaţii au achiesat la pretenţiile părţilor civile, în conformitate cu art. 161 alin. 2 Cod procedură penală.
Inculpata S.A.-A. a precizat că este singura care a achitat partea sa de prejudiciu părţilor vătămate constituite părţi civile.
În conformitate cu art. 161 alin. 3 Cod procedură penală, în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Or, în prezenta cauză, toţi inculpaţii au achiesat la pretenţiile părţilor civile, astfel cum acestea au fost formulate.
În conformitate cu art. 1357 şi următoarele din Codul civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să-l repare”.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe fapta licită, prejudiciul material sau moral, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs, precum şi existenţa vinovăţiei persoanei care a cauzat acel prejudiciu, chiar sub forma celei mai simple culpe.
De asemenea, potrivit art. 1382 Cod civil, cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă, sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.
În conformitate cu art. 1369 Cod civil, cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îi pricinuiască răspunde solidar cu autorul faptei.
Având în vedere aceste texte de lege, instanţa urmează a obliga în solidar inculpaţii la plata despăgubirilor civile la care au achiesat, indiferent dacă au plătit sau nu o parte din prejudiciu şi indiferent de forma de participaţie, autorat sau complicitate.
În cazul inculpatei care a plătit o parte din prejudiciu sunt incidente dispoziţiile art. 1383 Cod civil, în sensul că plata efectuată are efect doar în raporturile dintre debitori (inculpaţi), nu şi în raporturile dintre creditori (părţile civile) şi debitori (inculpaţi).
