Tâlhărie în forma agravantă.Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi.
Prin sentinţa penală nr.919/05.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus conf.20 rap.la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21 lit.a, b C.p., 75 lit.c C.p. condamnarea inculpatului ANC la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie în formă agravantă.
S-a făcut aplic.art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p.
S-a făcut aplic.art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p.
S-a făcut aplic.art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p.
Conf.art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21 lit.a, b C.p., 75 lit .c. C.p. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 8 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma agravantă.
Conf.art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. au fost contopite pedepsele aplicate, dând inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
Conf.art.112 lit.d, 116 C.p. privind măsurile de siguranţă s-a dispus interdicţia inculpatului de a se afla pe o perioadă de 5 ani pe raza teritorială a mun.Bucureşti.
Conf.art.118 lit.e C.p. a fost confiscată de la inculpat suma de 45 RON dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Conf.art.88 C.p.a fost dedusă prevenţia de la 23.09.2008 la zi.
Conf.art.350 C.p.p. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Conf.art.14, 346 C.p.p. a luat act că părţile vătămate DDA, şi BGA, nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa acestă soluţie ,instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.de mai sus a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul ANC, cercetat pentru săvârşirea infr.prev.de art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a, b C.p. şi art.26 rap.la art. 211 alin.1, 2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a, b C.p.cu aplic.art.33 lit.a C.p. şi art.75 lit.c C.p.
Prin actul de sesizare a instanţa s-a reţinut în esenţă că în ziua de 23.09.2008, în Parcul H, împreună cu minorul MP, unde, sub ameninţarea unui cuţit, au deposedat-o de suma de 45 de lei pe partea vătămată BG, respectiv au încercat să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată DD.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţilor vătămate, proces verbal de depistare, declaraţii inculpat, declaraţie făptuitor MP, proces verbal de cercetare la faţa locului, procese verbal de recunoaştere, planşe fotografice, declaraţii martori.
În cursul urmăririi penale faţă de inculpat s-au luat următoarele măsuri procesuale:
În faza de urmărire penală, faţă de inculpat a fost luată, de către organele de cercetare penală, măsura preventivă a reţinerii pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 23.09.2008, ora 17:00, până pe data de 24.09.2008 ora 17.00.
Prin încheierea nr., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis propunerea de arestare preventivă formulată de parchet şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 28 de zile, de la data de 24.09.2008 până la data de 22.10.2008, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă n.86/UP.
Conf. art.3001, 3002 C.p.p., starea de arest a inculpatului a fost verificată şi menţinută.
Conf.art.14, 320 C.p.p. instanţa a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la audierea inculpatului, precum şi a martorilor MLG, DGA, FMşi SRF.
Deoarece nu a putut fi identificat domiciliul actual al martorului PD, în vederea citării, s-a făcut aplicarea disp.art.327 alin.3 C.p.p. urmând a se avea în vedere declaraţia dată în cursul urmăririi penale. Procurorul şi inculpatul au precizat expres că le este cunoscut conţinutul declaraţiilor date de martori în cursul urmăririi penale, nu doresc să le pună întrebări în faţa instanţei, sunt de acord cu aplic.art.327 lin.3 C.p.p.
Analizând actele şi lucrările cauzei, faţă de ansamblul probator existent, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 23.09.2008, în jurul orei 16:00, inculpatul ANC s-a deplasat în Parcul H, fiind însoţit de făptuitorul MP, acesta din urmă având asupra sa un cuţit.
Ajunşi în parc, cei doi s-au apropriat de un grup de tineri şi i-au solicitat unuia dintre aceştia, respectiv părţii vătămate DD, suma de 10 lei, totodată făptuitorul MP ameninţându-l cu cuţitul pe care-l avea asupra sa, însă partea vătămată a refuzat să le dea vreo sumă de bani, pretextând că nu are.
În aceste omente, grupului de tineri i s-a alăturat şi partea vătămată BGA, care se întorcea de la pista de karturi. Dat fiind faptul că partea vătămată DD refuzase să dea curs solicitării, făptuitorul MP a îndreptat cuţitul către partea vătămată BG şi i-a solicitat pe un ton ridicat să îi dea suma de 10 lei. În momentul în care partea vătămată a scos din portmoneu suma solicitată, inculpatul i-a smuls din mână cei 10 lei, iar făptuitorul MP i-a luat restul banilor aflaţi în portmoneu, respectiv 35 de lei.
În continuare, cei doi s-au deplasat pe pista de carturi, pentru a cheltui banii însuşiţi.
În declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut săvârşirea tâlhăriei asupra părţii vătămate BG, negând tentativa de tâlhărie asupra părţii vătămate, pe care a recunoscut-o cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Săvârşirea celor două infracţiuni, astfel cum au fost expuse anterior, a fost confirmată în cursul urmăririi penale, atât de către făptuitorul MP(în vârstă de 15 ani), cât şi de martorii oculari MLG, DGA şi FM, aceştia făcând parte din grupul de tineri acostat de către inc.ANC şi făptuitorul MP şi declarând în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, că fapta a fost săvârşită în modul expus.
Dată fiind împrejrarea că făptuitorul MP are vârsta de 15 ani, motiv pentru care s-a impus expertizarea acestuia în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei discernământului la momentul comiterii faptelor, pentru a nu fi afectată celeritatea procesului penal, s-a dispus disjungerea şi trimiterea cauzei la Secţia 2 Poliţie în vederea continuării cercetărilor faţă de acesta.
În drept, fapta inculpatului ANC, care în ziua de 23.09.2008, în Parcul H, împreună cu minorul MP, unde, sub ameninţarea unui cuţit, au deposedat-o de suma de 45 de lei pe partea vătămată BG, respectiv au încercat să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată DD, întruneşte elementele constitutive ale infr.de tâlhărie, prev.de art. 211 alin.1, 2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a, b C.p. şi tentativă de tâlhărie, prev.de art.26 rap.la art. 211 alin.1, 2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a, b C.p.infracţiunile fiind săvârşite în concurs real, prev.de art.33 lit.a C.p. – autorii adresând ameninţări, în mod succesiv, fiecărei părţi vătămate, în vederea deposedării de bunuri personale.
În ceea ce priveşte reţinerea formei calificate a infracţiunii de tâlhărie se are în vedere că faptele au fost săvârşite într-un loc public, de către două persoane, folosinduse o armă (cuţit) – la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului, se vor reţine şi dispoziţiile art.2 ind.1 lit.b de la art.211 C.p., privind folosirea unei arme, circumstanţa reală răsfrângându-se asupra sa, dată fiind împrejurarea că a cunoscut faptul că MP poseda un cuţit, şi, totodată, a prevăzut folosirea acestuia – potrivit declaraţiilor date, cuţitul a fost achiziţionat în prezenţa sa, fiind purtat în permanenţă de către MP, de căre inculpatul nu s-a mai despărţit până la săvârşirea infracţiunilor.
De asemenea, în sarcina inculpatului (major) se va reţine circumstanţa agravantă prev.de art.75 lit.c C.p., săvârşind infracţiunea împreună cu un minor.
Deşi inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, fiind liberat condiţionat la data de 04.06.2008 se constată faptul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile prev.de art.37 lit.a C.p., infracţiunile pentru care a fost condamnat anterior fiind săvârşite în minoritate.
Infracţiunile săvârşite atrag răspunderea penală a inculpatului potrivit art.17 C.p.
În cazul fiecărei infracţiuni, la individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art.72 C.p.: circumstanţele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, urmarea produsă şi circumstanţele personal, sub aceste ultim aspect urmând a se reţine faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, dar dovedeşte consecvenţă infracţională, el fiind anterior condamnat pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie.
Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa apreciază că pentru fiecare infracţiune o pedeapsă orientată spre prima jumătate a intervalului prevăzut de lege, cu executare, în regim de detenţie, este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.
Conf.art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. infracţiunile fiind săvârşite în concurs real, instanţa va dispune contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că această condamnare atrage existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva Româniiei, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu şi-ar putea îndeplini fucţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.
În baza art.88 C.p., din pedeapsa rezultantă se vor deduce reţinerea şi arestul preventiv de la 23.09.2008 la zi.
În baza art.350 şi 160b C.p.p. constatând că subzistă temeiurile ce au dus la luarea măsurii preventive, instanţa va menţine starea de arest.
În baza art.116 din Codul penal, va interzice inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.
La luarea acestei măsuri, instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul nu are domiciliul în municipiul Bucureşti.
Astfel, măsura interzicerii de a se afla în anumite localităţi aduce atingere libertăţii de mişcare a persoanei şi din această cauză la luarea acestei măsuri instanţa de judecată trebuie să manifeste grija de a nu restrânge drepturile inculpatului mai mult decât este necesar.
Or, art.25 din Constituţia României consacră dreptul fiecărui cetăţean de a circula nestânjenit în ţară şi în străinătate şi de a-şi stabili reşedinţa sau domiciliul în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
Dreptul la libera circulaţie este prevăzut în „Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice”, ca un drept fundamental care asigură libertatea de mişcare a cetăţeanului. „Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice” stabileşte prin art.12 că libera circulaţie poate face obiectul unor restricţii dacă sunt: prevăzute de lege, necesare pentru protejarea siguranţei naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralei publice, compatibile cu celelalte drepturi recunoscute. Exercitarea acestui drept poate fi astfel condiţionată prin lege dacă această condiţionare se impune pentru evitarea unui pericol grav.
De asemenea, potrivit art.8 din C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Acestea fiind spuse, pe lângă îndeplinirea condiţiei referitoare la natura infracţiunii pentru care va fi condamnat inculpatul, instanţa apreciază că prezenţa infractorului în localitatea unde a săvârşit infracţiunea prezintă pericol grav pentru societate, pericol rezultând din numărul de infracţiuni comise (inculpatul fiind condamnat anterior de 2 ori pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie), gravitatea infracţiunilor comise, respectiv două tâlhării, în concurs, precum şi amploarea pe care a luat-o săvârşirea unor asemenea fapte în oraşele mari, aglomeraţia specifică de aici fiind de natură a asigura atât reuşita activităţii infracţionale/produsul infracţiunii, cât şi de a îngreuna activitatea organelor judiciare, de identificare şi prindere a făptuitorilor.
În aceste condiţii, instanţa apreciază că măsura de siguranţă luată, având drept consecinţă restrângerea dreptului inculpatului de a circula nestânjenit pe teritoriul statului şi de a-şi stabili reşedinţa sau domiciliul în orice localitate din ţară, este pe deplin justificată.
Conf.art.118 lit.e C.p. va confisca de la inculpat suma de 45 ron dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Sub aspectul laturii civile instanţa va reţine că părţile civile nu s-au constituit părţi civile deoarece prejudiciul a fost acoperit prin restituire.
Conf.art.191 C.p.p. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
