Patrunderea inculpatului pe timp de noapte, în locuinta partii vatamate, în scop de furt si violentarea fizica a acesteia, pentru a-si asigura scaparea, constituie infractiunea de tentativa la tâlharie în forma prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. b si alin. 21 lit. c Cod penal, iar nu tentativa la tâlharie cu consecinte deosebit de grave, prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.3 Cod penal.
Prin sentinta penala nr. 189 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul G.M.G. la 4 ani închisoare, pentru infractiunea prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.3 Cod penal. S-a retinut ca, în noaptea de 22 aprilie 2003, inculpatul a patruns în locuinta partii vatamate G.M., cu intentia de a sustrage bunuri, iar când a intrat în casa a fost surprins de aceasta si, pentru a-si asigura scaparea a lovit-o cu pumnii peste fata, încercând sa o imobilizeze prin legarea mâinilor la spate.
Partea vatamata a reusit sa iasa din casa, moment în care inculpatul a parasit locul faptei în fuga, fara sa mai sustraga bunuri.
Apelul inculpatului, cu privire la gresita încadrare juridica a faptei, este întemeiat.
În mod corect, aceasta fapta, fiind comisa în timpul noptii, într-o locuinta, trebuie încadrata ca infractiune prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. b si alin.21 lit. c Cod penal, iar nu în prevederile art. 211 alin.3 lit. c Cod penal, încadrare care, ca atare, nici nu exista.
În legislatia penala în vigoare este reglementata forma agravanta a infractiunii de tâlharie care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei, ceea ce nu este cazul în dosarul de fata.
