Tâlhărie. Stabilirea modalităţii de executare a pedepsei. Criterii de evaluare.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportarea inculpatului.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportarea inculpatului.
Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Secţia penală – Decizia penală nr. 528/05 septembrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 265/2009, Judecătoria Petroşani a condamnat pe inculpatul T.A. la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped., de art. 211 al.1 şi 2 lit. c Cod penal aplicarea art. 74 lit. a şi c rap. la art. 76 lit.b Cod penal .
În baza art. 350 Cod procedură penală a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 11.02.2009 şi până la 27.04.2009.
A interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza 2 în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil a obligat pe inculpatul T.A. să plătească părţii civile suma de 51 lei reprezentând despăgubiri civile .
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 10.02.2009, inculpatul T.A. a urmărit partea vătămată până într-un loc izolat, unde a ajuns-o din urmă, a lovit-o din spate peste mâna stângă (în care ţinea poşeta) şi i-a sustras acesteia poşeta, după care a fugit.
La strigătele de ajutor ale părţii vătămate, a ieşit din curtea unei case martorul B.M.S., care a alergat în direcţia indicată de partea vătămată şi care l-a observat pe inculpat când a aruncat poşeta părţii vătămate în râul Jiu. Martorul l-a prins pe inculpat şi l-a imobilizat, acesta din urmă fiind condus la sediul poliţiei.
S-a reţinut că urmare agresării sale, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, a declarat apel inculpatul T.A.,vizând netemeinicia sentinţei atacate sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate, în sensul suspendării condiţionate a executării acesteia potrivit disp. art. 81 Cod penal.
Tribunalul Hunedoara – Secţia penală prin sentinţa penală nr.212/9 din 16 iulie 2009 a admis apelul inculpatului, în baza art.379 alin.2 lit.a Cod procedură penală a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi în consecinţă:
În temeiul art.81,82 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, apreciindu-se că pedeapsa aplicată poate să îşi atingă scopul şi fără privare de libertate, avându-se în vedere că inculpatul nu are antecedente penale şi prezintă afecţiuni medicale care-l încadrează într-un grad de handicap neuropsihic.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe de fond, apreciind că apelul a fost greşit admis, raportat la dispoziţiile art. 72 Cod penal.
Recursul parchetului este fondat.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sub acest aspect prima instanţă a efectuat o justă individualizarea a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prev. în art.72 Cod penal.
Ori în speţa de faţă inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată o perioadă relativ îndelungată (inclusiv intrând într-un magazin în care partea vătămată a pătruns pe drumul spre casă aşa cum a reţinut chiar instanţa de apel în considerentele hotărârii atacate) până când aceasta a ajuns într-un loc izolat, după care a lovit-o din spate, a fugit de la locul faptei, abandonând poşeta după ce a sustras o parte dintre bunurile considerate valoroase.
Faţă de modalitatea de săvârşire a faptei, instanţa de apel cu o prea mare uşurinţă, analizând prevederile art.72 Cod penal a dispus ca executarea pedepsei aplicate să fie suspendată în condiţiile art.81, 82 Cod penal.
Chiar dacă inculpatul posedă un certificat de handicap care îi reduce capacitatea de muncă cu 20 %, s-a apreciat că acesta nu constituie un temei care să conducă la stabilirea modalităţii de executare atâta timp cât nu este dovedit că scopul punitiv şi preventiv poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis, a fost casată decizia atacată şi menţinută hotărârea primei instanţe.
