Dosar nr.15522/301/2008
TENTATIVA LA TALHARIE . MODALITATE DE INDIVIDUALIZARE A EXECUTARII PEDEPSEI PRIN RETINEREA DE STARI DE ATENUARE A PEDEPSEI, DE CIRCUMSTANTE ATENUANTE SI PERSONALE
Prin sentinţa penală nr.340 din 18.06.2009 pronuntata in dosarul nr.15522/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului C M L la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art.20 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c şi alin.21 lit.b C.p cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c) C.p. şi art.76 alin.1 lit.b)
În baza art.71 alin.1 C.p. s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, b) C.p. pe durata executării pedepsei principale, avandu-se în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului aşa cum a a fost nuanţată în cauzele Sabou şi Pârcălab contra României, respectiv Hirst contra Marii Britanii.
În baza art. 88 alin.1 C.p. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 09.12.2008 la zi.
În temeiul art. 350 alin.1 C.p.p. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.118 alin.1 lit.b) C.p. s-a confiscat de la inculpat spray-ul de culoare neagră tip ” lacrimogen” utilizat de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
In baza art. 14 alin.3 lit.b) C.p.p. rap. la art. 346 alin.1 C.p.p. cu aplicarea art.998-999 C.civil s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P V L şi obligat inculpatul să-i plătească părţii civile suma de 100 lei RON cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 alin.1 C.p.p a fost obligat inculpatul să plătească la suma de 613 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotari astfel , instanta a retinut ca in data de 09.12.2008, în jurul orei 14.30, în timp ce se afla la intersecţia dintre Aleea Şcolarilor şi str. Laborator, inculpatul C M L a încercat să o deposedeze pe partea vătămată P V L de un telefon mobil marca Nokia, încercând să i-l smulgă din mână în timp ce o pulveriza pe faţă cu conţinutul unui spray, tip lacrimogen. Inculpatul nu a reuşit să sustragă telefonul mobil întrucât partea vătămată a opus rezistenţă, însă telefonul mobil s-a deteriorat ca urmare a acţiunii inculpatului. Săvârşirea faptei a fost observată de martorul S C, care îşi repara maşina în parcarea situată în apropiere de locul unde inculpatul a comis fapta. Ulterior, inculpatul a fugit, fiind prins imediat de organele de poliţie aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, alertate de ţipetele părţii vătămate, astfel cum rezulta din plângerea şi declaraţiile părţii vătămate P V L, procesul -verbal de depistare şi control corporal efectuat asupra inculpatului, , procesul – verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice privind telefonul pe care inculpatul a încercat să-l sustragă din mâna părţii vătămate ), declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorului S C, Aceasta s-a constituit partea civilă cu suma de 100 lei, reprezentând contravaloarea carcasei telefonului mobil deteriorat în urma faptei săvâşite de inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptă şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe, conform art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.p., deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale ( respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii vătămate, în principal, şi atingerea relaţiilor sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, viaţa, integritatea sau libertatea acesteia, în secundar) şi a urmărit producerea acestuia prin săvâşirea faptei, relevantă fiind declaraţia inculpatului, prin care a arătat că a încercat să sustragă telefonul părţii vătămate, folosind un spray paralizant, pentru că avea nevoie de bani în vederea procurării de droguri.
Sub aspectul laturii obiective, prin săvâşirea faptei de tâlhărie rămasă în faza de tentativă, s-a produs rezultatul socialmente periculos (respectiv atingerea relaţiilor sociale referitoare la posesia şi detenţia bunurilor, în principal, şi atingerea relaţiilor sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, viaţa, integritatea sau libertatea acesteia, în secundar), între fapta săvâşită şi urmarea imediată existând legătură de cauzalitate, cu menţiunea că în cazul de faţă, inculpatul nu a reuşit să ia din posesia legitimă a părţii vătămate telefonul mobil, fapta inculpatului rămânând în faza de tentativă.
În drept, s-a retinut ca fapta inculpatului C M L, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la tâlhărie prev. de art.20 C.p. rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c), alin.21 lit.b) C.p., cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c) C.p. şi art.76 alin.1 lit.b) C.p avand-se in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art.72 C.p., respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru fapta inculpatului, cu menţiunea că în cauză vor fi aplicate dispoziţiile art.21 alin.2 C.p. referitoare la pedeapsa aplicabilă faptelor rămase în faza de tentativă, pericolul social concret al faptei rezultând din modalitatea de săvârşire ( prin încercarea de deposedare a părţii vătămate de telefonul mobil în timpul zilei, într-un loc public, folosind un spray paralizant pentru a facilita deposedarea), împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, precum şi circumstanţele persoanale ale acestuia, faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat, deşi a mai fost cercetat pentru săvâşirea unei infracţiunii de furt calificat ( aspect care rezultă din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative), faptul că este consumator de droguri, inculpatul săvâşind fapta din dorinţa de a face bani pentru procurarea drogurilor, faptul că nu are o viaţă organizată şi un loc de muncă, în condiţiile în care a absolvit numai 9 clase, precum şi faptul că a fost lipsit de sprijinul şi ocrotirea părinţilor, acest lucru contribuind într-o oarecare măsură la dependenţa de droguri a inculpatului ( ce a determinat, ulterior, comiterea faptei din cauza pendinte de către inculpat la vârsta de 19 ani).
Instanţa a avut in vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvâşirea faptei în faţa instanţei, după ce a avut posibilitatea de a se trata în spitalul penitenciarului (inculpatul fiind bolnav de tuberculoză şi hepatită, beneficiind de ajutor medical specializat şi pentru vindecarea de dependenţa de droguri), motiv pentru care a reţinut în încadrarea juridică a faptei art.74 alin.1 lit.c) C.p., ca circumstanţă atenuantă judiciară, apreciind că declaraţiile iniţiale de recunoaştere parţială a faptei nu au avut ca scop inducerea în eroare a organelor judiciare, ci au avut la bază un context dificil pentru inculpat la momentul comiterii infracţiunii pentru care este judecat, datorat consumului de droguri şi confruntării cu organele judiciare în condiţiile săvârşirii unei fapte grave pentru care a şi fost arestat preventiv.
Pe latura civila in baza art. 14 alin.3 lit.b) C.p.p. rap. la art. 346 alin.1 C.p.p. cu aplicarea art.998-999 C.civil instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P. V. L. şi obligat inculpatul să-i plătească suma de 100 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 C.civil, prejudiciul material constand in rezultatul faptei ilicite a inculpatului, iar suma solicitata fiind mai mult decât rezonabilă faţă de gradul de deteriorare a telefonului mobil şi preţurile practicate pe piaţă pentru repararea acestuia.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, sentinţa penală nr.340 din 18.06.2009, dosarul nr.15522/301/2008
