Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 183/R din 28 ianuarie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 2403/3.06.2009 a Judecătoriei Zalău a fost anulată ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâta SC S. SA privind obligarea pârâtei să-i predea în deplină proprietate suprafaţa de 0,755 ha teren ce face parte din CF nr. 1285 în Zalău, şi obligarea pârâtei la 10.000.000 lei/an despăgubiri constând din beneficiul nerealizat pentru terenul ocupat pe 3 ani anteriori.
Reclamantul a fost obligat la 8.000 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantului i s-a pus în vedere să achite diferenţa de taxă judiciară de timbru de 3732,1 lei şi diferenţa de timbru judiciar de 4 lei, sub sancţiunea anulării ca insuficient timbrată a cererii. Întrucât reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, acţiunea a fost anulată ca insuficient timbrată.
Prin decizia civilă nr. 83/16.10.2009 a Tribunalului Sălaj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.L., contra sentinţei civile nr. 2403 din 3 iunie 2009 a Judecătoriei Zalău, care a fost menţinută în totalitate.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că acţiunea a fost întemeiată pe disp. art. 480 C.civil, că din extrasul CF rezultă că dreptul de proprietate al reclamantului, în acest CF s-a intabulat în baza Legii nr. 18/1991 prin încheierea de carte funciară nr. 3186/2006, astfel că apartenenţa dreptului de proprietate al reclamantului a fost rezolvată în baza acestei legi.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Or, terenul revendicat de reclamant a făcut obiectul unei legi speciale de reparaţie, anume a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, act cu caracter reparatoriu, ce a fost adoptat şi a intrat în vigoare înainte de promovarea acţiunii în revendicare dedusă judecăţii în prezenta cauză.
În condiţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 actualizată, scutită de taxă de timbru – persoana îndreptăţită se poate prevala de acţiunea legii vechi (Codul civil), dar numai în cazul acţiunilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii.
În cazul în speţă acţiunea a fost promovată după aplicarea Legii nr. 10/2001, în anul 2006, astfel că aceasta nu intră sub incidenţa scutirii prevăzută de acest articol.
Art. 15 lit. r din legea nr. 146/1997 republicată, prevede că, cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente sunt scutite de taxa de timbru, însă în speţă nu suntem în situaţia unei cereri în restituire guvernată de o lege specială,ci în situaţia unei revendicări de drept comun supusă taxării cu taxa de timbru în funcţie de valoarea bunului revendicat.
Aceasta întrucât restituirea imobilului către proprietarul reclamant s-a făcut în temeiul Legii nr. 18/1991, lege specială în materie, iar art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidenţa prevederilor sale terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Neintrând sub incidenţa acestei legi nici datorită prev. art. 8 din Legea nr.10/2001 şi nici datorită prev. art. 46 din aceeaşi lege, acţiunea reclamantului este o acţiune în revendicare de drept comun, supusă timbrajului, astfel că refuzul acestuia de a achita taxa de timbru a fost considerată neîntemeiată şi în mod corect prima instanţă i-a anulat acţiunea ca fiind netimbrată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând casarea deciziei atacate, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurentul a arătat că cele două instanţe au făcut o aplicare greşită a disp. art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, care prevede scutirea de la plata taxei de timbru a tuturor cererilor introduse de către proprietari în vederea restituirii imobilelor preluate de stat în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989, precum şi a cererilor incidente, fără a face distincţie după cum acţiunea este introdusă în temeiul legilor speciale sau pe dreptul comun.
Textul art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 nu-şi găseşte aplicare în cazul oricăror acţiuni care au legătură cu imobilele naţionalizate, însă în măsura în care situaţia creată este consecinţa directă a preluării bunului de către stat, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru se impune. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere exclusiv restituirile guvernate de legi speciale, introducerea textului menţionat într-un alt act normativ nu şi-ar mai găsi justificare în condiţiile în care legile speciale prevăd ele însele asemenea scutiri. Pe de altă parte, prin măsurile instituite statul a urmărit să creeze un cadru legal care să dea eficacitate reparaţiilor pentru pierderea dreptului de proprietate în perioada comunistă, atât prin repararea faptică a prejudiciului suferit, cât şi prin uşurarea eforturilor materiale ale petenţilor.
Prin întâmpinarea depusă intimata SC S. SA Zalău s-a opus admiterii recursului, arătând că acţiunea promovată de reclamant nu se încadrează în disp. art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, pentru faptul că temeiul de drept al acestuia îl reprezintă disp. art. 480 C.civil, că nu este îndreptată împotriva Statului Român sau a unei entităţi căreia să i se impute preluarea abuzivă a terenului, că dispoziţiile deciziei nr. 309/6.04.2006 ale Curţii Constituţionale confirmă obligaţia reclamantului de plată a taxei judiciare de timbru.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3733/1993 a Judecătoriei Zalău, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5755 mp, în calitate de moştenitor după Abraham Maria. Urmare acestui fapt, pe numele reclamantului a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1106/3/2006, însă doar pentru suprafaţa de 5000 mp teren, asupra căruia reclamantul şi-a intabulat dreptul de proprietate.
Iniţial, dreptul de proprietate al reclamantului a fost intabulat pentru suprafaţa de 5800 mp, ulterior această suprafaţă fiind rectificată la suprafaţa de 5000 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 124 din 12.01.2009 reclamantului i se reconstituie dreptul de proprietate şi pentru suprafaţa de 0,755 ha teren pentru care este obligată Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sălaj să emită titlul de proprietate.
Cele două instanţe au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 şi, prin urmare, în mod greşit au anulat acţiunea ca netimbrată şi respins apelul ca nefondat. Au fost încălcate şi dispoziţiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, în conformitate cu care „cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente, sunt scutite de taxa judiciară de timbru”.
Acţiunea formulată de reclamant are ca obiect revendicarea suprafeţei de 0,755 ha teren, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, art. 480 C.civil, dar acest fapt nu atrage obligativitatea timbrării, întrucât nu numai acţiunile bazate pe Legea nr.10/2001 sunt scutite de taxa judiciară de timbru, ci orice acţiune în restituirea imobilelor preluate de stat.
Art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 nu face nici o distincţie în acest sens şi nici nu a fost modificată ulterior apariţiei Legii nr.10/2001, având forma actuală din anul 1998, când a fost modificată după apariţia Legii nr. 213/1998, care a deschis foştilor proprietari calea acţiunilor în revendicarea imobilelor preluate de stat.
Din cele reţinute rezultă că acţiunea reclamantului privind restituirea terenului, ca imobil preluat de stat fără drept şi ajuns în proprietatea societăţii comerciale pârâte şi capătul accesoriu privind daunele, sunt scutite de taxă judiciară de timbru, astfel că, în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată acţiunea reclamantului şi respins ca nefondat apelul fără a analiza temeinicia cererii reclamantului. Prin urmare, în baza art. 312 alin. 5 Cod proc.civ., curtea va casa decizia atacată şi rejudecând, în baza art. 297 alin. 1 Cod proc.civ., va admite apelul declarat de reclamantul M.L. împotriva sentinţei civile nr. 2403 din 03.06.2009 a Judecătoriei Zalău, pe care o va desfiinţa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Judecătoria Zalău.
