Reclamantul a solicitat instanţei stabilirea liniei de hotar între proprietăţile vecine, precum şi să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul pe care îl ocupă abuziv.
Instanţa de fond a admis cererea şi a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăţi conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, pe aliniamentul prevăzut în schiţa de plan.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de reclamant şi tribunalul a anulat apelul acestuia pentru netimbrare.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei date de instanţa de apel, susţinând că eronat i-a fost anulat apelul ca netimbrat, de vreme ce formulase o cerere pentru lipsă de apărare iar instanţa i-a respins-o nejustificat, astfel că nu a putut achita taxa de timbru datorată, invocând şi motive privind fondul pricinii, anume că prima instanţă nu a analizat întreg ansamblul probator, iar expertiza efectuată în cauză este necorespunzătoare.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia civilă nr.1617 din 11 septembrie 2003, a respins ca nefondat recursul, reţinând că de la data de 5 mai 2003 când reclamantul a declarat apelul şi până la 2 iunie 2003 când s-a soluţionat calea de atac, reclamantul avea timp suficient să-şi angajeze apărător, dar şi să-şi timbreze legal apelul.
S-a mai reţinut că apelul fiind anulat ca netimbrat, întrucât reclamantul deşi citat cu menţiunea de a-şi timbra calea de atac, nu s-a conformat respectivei cerinţe legale, tribunalul nu a cercetat cauza în fond, ci s-a mărginit să facă verificări limitate la acest aspect. Că aşa fiind, criticile referitoare la fondul litigiului nu pot fi
examinate în recurs, întrucât instanţa de apel nu le-a analizat din vina recurentului, care nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra apelul.
