2.CONTENCIOS ADMINISTRATIV – FISCAL. DREPT DE DEDUCERE A T.V.A. CONDIŢII DE ACORDARE.
art. 29 lit. “b” din Legea 345/2002
art. 21 al. 4 lit. “f” din H.G. nr. 44/2003
Pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A., persoana impozabilă trebuie să justifice operaţiunea economică cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A
Curtea de Apel Bacău Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 9/11 noiembrie 2007
Soluţia instanţei de fond, care a apreciat că reclamanta este îndreptăţită la deducerea T.V.A. este greşită, întrucât se întemeiază pe concluziile expertului tehnic, fără a avea în vedere dispoziţiile legale aplicabile.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei, constatând că aceasta nu răspunde pentru documentele contabile primite de la terţi, neavând posibilitatea reală şi nici obligaţia legală de a verifica dacă facturile ce însoţeau materialele aprovizionate au fost procurate legal de furnizorii respectivi.
S-au reţinut, ca argumente legale, prevederile art. 21 al. 4 lit. “f” din H.G. nr. 44/2003 şi ale art. 11 al. 1 din Legea 82/1991 republicată, iar ca probă, expertiza contabilă efectuată în cauză.
Instanţa de recurs a apreciat că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), bazându-se pe expertiza efectuată în cauză şi fără a avea în vedere dispoziţiile art. 24 (1) din Legea 345/2002 şi art. 145 (3) din Legea 571/2003.
Potrivit acestor dispoziţii legale, pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A., persoana impozabilă trebuie să justifice operaţiunea economică “cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A”.
Art. 29 lit. “b” din Legea 345/2002 (în vigoare la data emiterii facturilor în discuţie) prevede că “persoanele impozabile plătitoare de T.V.A. sunt obligate să solicite de la furnizori facturi fiscale ori documente legal întocmite şi să verifice întocmirea corectă a acestora”.
Ori, în speţă, societatea nu a respectat aceste dispoziţii legale, întrucât, aşa cum a constatat organul fiscal, un număr de 30 de facturi fiscale (pe baza cărora intimata – reclamantă s-a aprovizionat cu materiale), nu aparţin societăţilor emitente.
Alte facturi nu au înscrise menţiuni precum T.V.A. deductibilă şi identitatea delegatului.
Întrucât societatea nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a verifica facturile furnizorilor şi calitatea acestora de plătitori de T.V.A, instanţa a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
