Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Drept civil. Viol calificat. Minoritate. Măsuri educative. Asistarea zilnică. Schimbarea încadrării juridice. Legea penală mai favorabilă. Procedura simplificată. Răspunderea civilă delictuală. Prejudiciul material și moral.
Prejudiciul material şi moral rezultat din încălcarea libertăţii sexuale dă dreptul la reparaţie, care se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat, conform disp. art. art. 1381 C. civ.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul G şi înregistrat pe rolul acestei instanţe, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului: N D – M, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 şi 3 C.pen.-1969 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. – 1969.
Prin actul de sesizare, s-a reţinut că în data de 22.04.2012, inculpatul minor N D – M a pătruns în curtea locuinţei persoanei vătămate N P (care nu împlinise 14 ani) sub pretextul de a-i cere un raport sexual anal cu acesta, fiind surprins de bunica persoanei vătămate minore. Inculpatul şi persoana vătămată sunt consăteni şi prieteni, locuind în apropiere. Derularea activităţii infracţionale a fost astfel întreruptă, inculpatul, surprins fiind, îmbrâncind-o pe martora N I şi părăsind în fugă locuinţa şi curtea persoanei vătămate cu hainele şi încălţămintea în mână.
Persoana vătămată nu a suferit agresiuni fizice sau de altă natură sexuală, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 219/A1-D/24.04.2012, însă examinarea sa psihologică a pus în evidenţă manifestarea unor simptome de stres post-traumatic la nivelul reacţiilor somatice emoţionale şi socio- comportamentale.
D.G.A.S.P.C. G a efectuat o anchetă socială în ceea ce-l priveşte pe minorul – persoană vătămată N P, concluziile acesteia fiind în sensul că minorul beneficiază de suport material, moral şi afectiv – emoţional din partea familiei, fiind recomandată consilierea psihologică în cadrul şcolii.
Inculpatul- N D – M a fost supus unei expertizări medico – legale psihiatrice, care a relevat că acesta prezintă intelect de limită şi a concluzionat că discernământul asupra faptei a fost păstrat..
Pentru dovedirea situaţiei de fapt, au fost menţionate următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile reprezentantului legal al minorului – parte vătămată, declaraţiile părţii vătămate; declaraţii martori; raportul de constatare medico-legală; raport de evaluare psihologică a minorului – persoana vătămată; raport de expertiză medico – legală psihiatrică; declaraţiile inculpatului, cazier judiciar.
Persoana vătămată: N P, prin reprezentant legal- N G, asistat de apărător ales- av. T R, s-a constituit parte civilă cu suma de 22000 lei, din care 2000 lei reprezintă despăgubiri materiale, respectiv onorariu avocat, şi 20000 lei reprezintă daune morale
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa l-a întrebat pe inculpatul prezent, dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 C. pr.pen., iar în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat la luarea declaraţiei inculpatului în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, prin care arată că este de acord ca soluţionarea cauzei să se facă potrivit procedurii recunoaşterii de vinovăţie, în sensul că recunoaşte faptele aşa cum sunt reţinute în actul de sesizare şi îşi însuşeşte probele administrate în timpul urmăririi penale.
Fapta inculpatului minor N D – M care, la data de 22.04.2012, a încercat prin constrângere fizică, să întreţină un raport sexual anal cu persoana vătămată minoră N P, în vârstă de 13 ani şi 10 luni, activitatea infracţională fiind întreruptă prin intervenţia martorului N I, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. -1969 raportat la art. 197 alin. 1 şi 3 C. pen.- 1969, cu aplic art. 99 şi urm. C. pen.- 1969.
Având în vedere dispoziţiile art. 5 C.pen. care prevăd aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanţa urmează a face aplicarea acestor dispoziţii.
Noul Cod penal, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prevede numai sancţionarea măsurilor educative pentru infractorii minori, fiind eliminate în totalitate pedepsele pentru această categorie de persoane. De asemenea, noul Cod penal prevede posibilitatea aplicării în continuare numai a măsurilor educative, cu excluderea pedepselor, în situaţia în care inculpatul împlineşte vârsta de 18 ani după comiterea infracţiunii şi până la pronunţarea hotărârii. Instanţa constată că inculpatul N D – M va împlini vârsta de 18 ani la data de 7.12.2014, apreciind că noul Cod penal este legea penală mai favorabilă.
Drept consecinţă, în baza art. 386 C. pr. pen., instanţa va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N D-M, astfel: din tentativă la infracţiunea de viol calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 şi 3 C.pen.-1969 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. – 1969 în tentativă la infracţiunea de viol calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 218 alin. 1 şi 3 lit. lit. c C.pen., cu aplicarea art. 113 şi urm. C. pen.
Cu privire la persoana inculpatului minor, se reţin: vârsta acestuia (sub 18 ani la data săvârşirii infracţiunii de tentativă la viol calificat), gradul de dezvoltare psihică şi intelectuală incompletă; gradul minim de educaţie al inculpatului (şase clase), lipsa antecedentelor penale. Din raportul de expertiză medico – legală psihiatrică nr. 599/118/A1-P din 27.02.2013, reiese că inculpatul minor, N D-M, a comis fapta din prezenta cauză cu discernământ păstrat asupra faptei.
Conform referatului de evaluare nr. 5046/30.09.2014, întocmit de Serviciul de Probaţiune G, se constată că factorii care au condus la săvârşirea infracţiunii de către inculpatul minor, N D-M, sunt: gestionarea deficitară a unor emoţii şi impulsuri de moment, corelată cu informaţiile sumare privind comportamentul sexual, empatia redusă cu victimă, imaturitatea şi teribilismul specifice adolescenţei.
Serviciul de Probaţiune G a făcut propuneri privind măsura educativă considerată a fi potrivită pentru inculpatul N D-M, respectiv: asistenţă zilnică pe o durată de 3 luni.
Instanţa constată că, deşi pedeapsa prevăzută de lege în forma consumată a infracţiunii de viol calificat este de la 5 la 12 ani, având, astfel, facultatea să aplice o măsură educativă privativă de libertate, conform disp. art. 114 alin.2 C.pen., apreciază că, în prezenta cauză, raportat la forma tentată a infracţiunii, riscul mic-mediu de săvârşire a unor noi infracţiuni, atitudinea cooperantă a inculpatului, implicarea sa în diverse activităţi de responsabilizare, exemplul pozitiv al părinţilor şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului (comportamentul său pozitiv timp de 2 ani după săvârşirea infracţiunii), adecvată şi eficientă este luarea măsurii educative a asistării zilnice pe durata maximă de 6 luni sub coordonarea Serviciului de Probaţiune G, astfel încât minorul să conştientizeze în totalitate consecinţele legale şi sociale ale săvârşirii de noi infracţiuni.
Ȋn baza art. 114 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 113 şi urm. C. pen. şi art. 375 C. pr. pen., instanţa va dispune luarea faţă de inculpatul N D-M, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol calificat, a măsurii educative a asistării zilnice prevăzută de art. 120 C.pen., pe o durată de 6 luni sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Galaţi.
În baza art. 121 alin. 1 lit. a şi e C. pen., impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională şi să se prezinte la Serviciul de Probaţiune G la datele fixate de acesta.
Supravegherea executării măsurii educative şi a executării obligaţiilor este încredinţată Serviciului de probaţiune G.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.123 C.pen. care prevăd consecinţele nerespectării obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul executării măsurii educative a asistării zilnice.
Pe latură civilă, instanţa ia act că persoana vătămată: N P, prin reprezentant legal- N G, asistat de apărător ales- av. T R, s-a constituit parte civilă cu suma de 22000 lei, din care 2000 lei reprezintă despăgubiri materiale, respectiv onorariu avocat, şi 20000 lei reprezintă daune morale.
În privinţa întinderii reparaţiei, răspunderea delictuală a inculpatului este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului produs prin infracţiune, conform art. 1385 alin. 1 C. civ., însă în limitele în care partea civilă a exercitat acţiunea civilă în procesul penal.
Despăgubirea acordată părţii civile trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite partea civilă ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care aceasta le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului, conform art. 1385 alin. 3 C. civ.
Instanţa are în vedere că partea civilă a solicitat atât repararea prejudiciului material, în cuantum de 2000 lei, pentru care a depus înscris doveditor (chitanţă de achitare onorariu apărător ales), cât şi a celui nepatrimonial rezultat din încălcarea libertăţii sale sexuale.
Despăgubirea acordată în cazul principiului reparaţiei daunelor morale are rolul de a oferi victimei o compensare. Din probele administrate în cauză, rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de persoana vătămată, au existat şi prejudicii morale decurgând din trauma psihică suferită, sechele post-traumatice care afectează negativ participarea persoanei vătămate la viaţa şcolară, socială, de familie şi care s-au adăugat unor factori anteriori vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului, astfel cum rezultă din caracterizarea dnei psiholog D G.
Apreciind ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în privinţa părţii civile şi având în vedere ansamblul probatoriului administrat, instanţa urmează a admite în parte acţiunea civilă şi a-l obliga pe inculpatul minor: N D-M, în solidar cu părţile responsabile civilmente: N N şi N M, la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, şi la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de despăgubiri morale. Având în vedere că prin acordarea daunelor morale se urmăreşte a se da persoanei prejudiciate prin infracţiune o satisfacţie fără a uita că astfel de daune constituie concomitent o pedeapsă pentru autorul faptei ilicite cu scopul prevenirii eficiente a unor fapte similare în viitor, precum şi cuantumul daunelor morale reclamate, respectiv 20000 lei, instanţa apreciază că suma solicitată cu acest titlu de către partea civilă este foarte mare, urmând a respinge pretenţiile în cuantum de 15000 lei, ca fiind neîntemeiate.
În temeiul art. 274 alin. 1 şi 3 C. pr. pen., instanţa va obliga pe inculpatul minor ND-M, în solidar cu părţile responsabile civilmente: N N şi N M, la plata sumei de 1250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat pentru faza de judecată în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
