Vătămare corporală gravă. Tentativă de omor. Încadrare juridică.
Art.182 Cod penal
Art.20 raportat la art. 174 din Codul penal
Fapta inculpatului de a trage cu o puşcă cu aer
comprimat asupra părţii vătămate, cauzându-i leziuni care au
necesitat, pentru vindecare, circa 30 zile de îngrijiri medicale,
leziuni care i-au pus viaţa în pericol, întruneşte elementele
constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de
art.20 raportat la art.174 Cod penal, iar nu pe cele ale infracţiunii de
vătămare corporală gravă, întrucât, prin modul de săvârşire a
faptei, inculpatul a urmărit sau acceptat posibilitatea decesului
victimei.
(Decizia penală
nr.331/R/03.06.2008)
Prin sentinţa penală nr.403 din 11.10.2007 pronunţată de
Judecătoria Horezu în dosarul nr.111/241/2005, în baza art. 182 al. 2
Cod penal, a fost condamnat inculpatul U.C., la pedeapsa închisorii de 3
ani.
S-au aplicat disp. art. 57 şi 71 Cod penal, în privinţa
executării pedepsei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, la data
de 29.06.2005, inculpatul U.C. a tras cu o puşcă cu aer comprimat, asupra
părţii vătămate C.N., cauzându-i leziuni ce au necesitat circa 30 de zile de
îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viaţa în pericol.
Împotriva sentinţei penale, în termen legal au formulat apel
inculpatul şi partea vătămată.
Apelantul-inculpat a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii
şi netemeiniciei. S-a susţinut de acesta că prima instanţă nu a reţinut în
favoarea lui circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art.73 lit.b Cod
penal, respectiv scuza provocării întrucât partea vătămată a fost aceea
care în ziua de 29 iunie 2005 i-a adus insulte, ameninţări, i-a distrus un
gard ce marca hotarul dintre proprietăţile lor şi a pătruns în domiciliul
său prin violenţă.
Apelantul – partea vătămată a criticat sentinţa sub aspectul
soluţionării laturii penale, respectiv al individualizării pedepsei. S-a
susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este blândă, solicitându-se
condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de tentativă de omor şi
„arestarea imediată” a acestuia.
Prin decizia penală nr.34/A din 20 februarie 2008, Tribunalul
Vâlcea a admis apelul declarat de inculpatul U.C., a desfiinţat în parte
sentinţa în sensul că, în baza art.81 cod penal, a dispus suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, aplicând dispoziţiile art.82, 83 Cod
penal. În baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, a respins ca
nefondat apelul părţii vătămate.
În privinţa apelului formulat de partea vătămată s-a apreciat
că acesta este nefondat sub toate aspectele.
În cauză nu poate fi vorba de comiterea infracţiunii de
tentativă de omor întrucât din modul în care a acţionat inculpatul,
obiectul pe care l-a folosit pentru comiterea infracţiunii nu era în măsură
să producă moartea părţii vătămate, acesta având intenţia doar de a–i
produce vătămări, având în vedere distanţa de la care a tras şi felul de
armă folosită, care nu erau în măsură să producă moartea.
Nu se pot reţine nici infracţiunile de violare de domiciliu şi
distrugere întrucât conflictul între cei doi şi starea tensionată mai veche
se datorează unui drum de trecere pe care îl folosesc cei doi, neexistând
dovezi că inculpatul a pătruns în domiciliul părţii vătămate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal
partea vătămată C.N.
Partea vătămată a criticat decizia pentru nelegalitate şi
netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei săvârşite de
inculpat şi solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de
tentativă de omor.
Deşi proiectilul nu a lezat vital organele interne ale victimei,
acest fapt se putea întâmpla, dat fiind puterea penetrată şi zona corpului
în care partea vătămată a fost lovită.
Arma folosită de inculpat funcţionează pe principiul aerului
comprimat, cu alice de plumb, fără pulbere explozivă şi face parte din
categoria armelor neletale, însă argumentul nu este pertinent în ceea ce
priveşte calificarea juridică a faptei. În acest sens trebuie să se aibă în
vedere cu prioritate celelalte aspecte menţionate mai sus, respectiv
distanţa mică de la care a avut loc tragerea şi mai ales zona vitală a
corpului în care inculpatul a fost lovit.
Recurenta parte vătămată a susţinut că inculpatul a acţionat
cu intenţia indirectă de a ucide, iar rezultatul periculos al faptei nu s-a
produs din motive independente de voinţa lui.
Prin decizia penală nr.331/R/03.06.2008, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti, a fost admis recursul declarat de partea vătămată
C.N., împotriva deciziei penale nr.34/A din data de 20 februarie 2008,
pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.111/241/2005.
pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.111/241/2005.
A fost casată în parte sentinţa penală nr.403 din 11 octombrie
2007, pronunţată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr.111/241/2005 şi
în totalitate decizia penală nr. 34/A din data de 20 februarie 2008,
În baza art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată
încadrarea juridică dată faptei, din infracţiunea prev. de art.182 alin.2 Cod
penal în infracţiunea prev. de art.20 Cod penal, rap. la art.174 Cod penal
cu aplic. art.74, 76 Cod penal.
cu aplic. art.74, 76 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul U.Gr.C., la 3 ani închisoare şi 2
ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) şi b) Cod penal pentru
săvârşirea infracţiunii prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 Cod penal
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că, deşi proiectilul nu a
lezat vital organele interne ale victimei, acest fapt se putea întâmpla dat
fiind puterea penetrată şi zona corpului în care partea vătămată a fost
lovită.
Întradevăr, arma folosită de inculpat funcţionează pe
principiul aerului comprimat, cu alice de plumb, fără pulbere explozivă şi
face parte din categoria armelor neletale, însă argumentul nu este
pertinent în ceea ce priveşte calificarea juridică a faptei. În acest sens
trebuie să se aibă în vedere, cu prioritate, celelalte aspecte menţionate
mai sus, respectiv distanţa mică de la care a avut loc tragerea şi mai ales
zona vitală a corpului în care partea vătămată a fost lovită.
În raport cu aceste elemente nu mai prezintă relevanţă
caracterul neletal al armei folosite, deoarece rezultatul periculos, respectiv
eventuala moartea a victimei se putea produce, chiar şi în condiţiile în
care inculpatul folosea o armă neletală, dar victima este lovită într-o zonă
vitală a corpului, prin tragere directă, de la o distanţă mică, aşa cum s-a
întâmplat în această cauză.
În mod constant jurisprudenţa în materie a stabilit că
încadrarea juridică a unei fapte în infracţiunea de omor se realizează şi în
funcţie de împrejurările în care victima a fost lovită şi mai ales zona
corpului în care i s-a aplicat lovitura.
Inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, iar
rezultatul periculos al faptei nu s-a produs din motive independente de
voinţa lui.
În consecinţă, în mod greşit primele instanţe au calificat fapta în
infracţiunea prevăzută de art.182 Cod penal.
