Dosar nr. 1247/189/2006 (Numar in format vechi 3717/2006)
JUDECATORIA BARLAD
Sentinta penala Nr. 2071
din 24 Noiembrie 2006
Ucidere din culpa. prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal. Fapta conducatorului auto de a accidenta victima in conditiile dezechilibrarii victimei, aflate in stare avansata de ebrietate, in timp ce isi repara bicicleta, pe carosabil, pe timp de noapte, concomitent cu manevra inculpatului de efectuare a namanevrei de depasire in mod legal. Fapta prezinta pericol social , aceasta este prevazuta si incriminata de legea penala , insa pentru a stabili daca faptuitorul a savarsit sau nu fapta cu vinovatie , sub forma culpei , este necesar a analiza toti factorii si toate imprejurarile care au precedat si existat in momentul savarsirii faptei, si astfel a se stabili daca inculpatul , fie a prevazut rezultatul faptei sale, dar nu la acceptat, socotind fara temei ca el nu se va produce ; fie nu a prevazut rezultatul faptei sale. Daca victima nu s-ar fi dezechilibrat , actiunea inculpatului – efectuarea manevrei de depasire – nu ar fi putut determina singura , in nici un fel producerea rezultatului vatamator inculpatul nu avea posibilitatea reala de a prevedea interventia imprejurarii ce a dus la producerea rezultatului vatamator si in consecinta a dispus achitare In temeiul art.11 pct.2 lit.a si art.10, lit. e Cod pr.penala , rap. la art. 47 Cod penal .
La data de 23.06.2006 , prin rechizitoriul din dosarul nr.664/P/2005, Parchetul de pe langa Judecatoria Barlad, a dispus trimiterea in judecata , a inculpatului GF , pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa , prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal.
In actul de sesizare al instantei se retine faptul ca inculpatul GF , in data de 06.06.2003 , conducand autoturismul Dacia 1310, inmatriculat sub nr, a lovit pe partea vatamata FS , care in urma incidentului a decedat.
In actul de inculpare , se retine ca GF este culpabil de decesul lui FS pentru ca :
– a condus autoturismul avind o alcolemie de 0,85g.%o si ca legea rutiera interzice ca, conducatorii auto sa conduca autovehicule avind alcool in singe.
– a incalcat prev.art.46 al.2 din OUG 195/2002, care arata ca »deplasarea vehiculului al carui conducator a semnalizat intentia si s-a incadrat corespunzator parasirii sensului de mers spre stinga.
– a incalcat prev. art.151 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002- care prevede ca vehiculul sa pastreze in timpul depasirii o distanta laterala suficienta fata de vehiculul depasit.
– a incalcat prev. art.155 din acelasi regulament, in care se arata « limita maxima de viteza in localitati este de 50 km./h.
In cursul urmaririi penale inculpatul a avut o atitudine sincera, recunoscand savarsirea faptei pentru care au fost trimis in judecata, pozitie pe care si-au mentinut-o si in cursul procesului penal, propunandu-si in aparare , proba cu acte si martori , admisa de instanta .
Din analiza actelor si probelor existente la dosar ,instanta retine urmatoarele :
Inculpatul GF este proprietarul autoturismului Dacia 1310, inmatriculat sub nr..
In ziua de 06.06.2003, inculpatul s-a intalnit la domiciliul sau cu niste prieteni si a a consumat bauturi alcoolice in intervalul orar 19,30-21,30.
Inculpatul a srevit pe invitati cu sandwichuri cu sama , cascaval si muschi , din probatoriul administrat neputandu-se stabili daca acesta a consumat si el astfel de produse , si in ce cantitate.
In jurul orei 23,00 , inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului sau, circulind pe str. Republicii din mun. Birlad , si , in zona IRB- din sens opus circulau autoturisme care l-au atentionat cu schimbarea fazelor de lumina , iar din spate, circula un alt autoturism, care a ramas neidentificat, care il deranja pe inculpat.
Pentru a pune capat acestui lucuru, inculpatul , a schimbat pozitia oglinzii retroizoare , dupa care in fata sa , la circa 10 metri fata , inculpatul a vazut pe carosabil o persoana in pozitia ghemuit linga o bicicleta, stationata pe carosabil la o distanta de aproximativ 3,9 m de bordura din dreapta , pozitionat cu spatele catre carosabil , bicicleta pe care acesta o repara .
In acel moment inculpatul a semnalizat intrarea in depasire si a efectuat manevra de depasire , insa , in momentul in care inculpatul a ajuns cu partea fata a autoturismului in dreptul vatamatului , acesta s-a dezechilibrat , pe spate , catre axul drumului , patrunzand pe o traiectorie de intersectare cu autoturismul , si a fost lovit la cap , cu partea lateral dreapta a partii din fata a autoturismului , in zona farului .
Portiunea de drum pe care s-a produs incidentul , are o latime de 14 m , cu cate 2 benzi de drum in ambele sensuri , si care la data respectiva nu beneficia de nici un fel de marcaje longitudinale de delimitare a benzilor sau a sensurilor de deplasare.
Bicicleta victimei nu era echipata corespunzator circulatiei pe timp de noapte.
Victima, in persoana lui FS a fost transportata la Spitalul de Adulti Bilad, unde a decedat.
Accidentul a avut loc in jurul orei 23,00. la ora 23,30 , si s-au recoltat probe bilogice conducatorului auto GF.
Din buletinul de analiza aflat in dosar , rezulta ca la prima proba, inculpatul avea o alcoolemie de 0,85 g.%o, iar la a doua proba -0,65 g.%o.
Partea vatamata FS in momentul accidentului avea o alcoolemie de 1,45g%o.
Victima FS era casatorit, avind 2 copii minori : sotia si cei doi copii fiind citati in instanta ca succesoari ai vatamatului , acestia neconstituindu-se parte civila impotriva inculpatului.
In cauza , in cursul urmaririi penale , au fost efectuate , la solicitarea organelor judiciare 3 expertize criminalistice , concluziile acestora fiind insa inlaturate in mod eronat de catre procuror , pe motiv ca nu s-ar concorda cu restul probelor si regulamentul privind regimul circulatiei rutiere , precum si pentru faptul ca aceste expertize ar fi procauza , fara a se motiva si indica in concret care sunt contradictiile / neconcordantele dintre concluziile rapoartelor de expertiza si reglementarile din regimul circulatiei rutiere , si nici de ce aceste probe sunt considerate procauza , in conditiile in care ele au fost efectuate la solicitarea expresa a organelor judiciare , in cursul urmaririi penale, cu obiective de expertiza stabilite de organul judiciar , si de catre experti autorizati de Ministerul Justitiei , si care-si desfasoara activitatea in cadrul Institutului National de Expertiza Criminalistica .
Concluziile celor 3 rapoarte de expertiza medico legala , sunt unitare , pentru toate acele obiective comune , care se regasesc in fiecare dintre aceste expertize ;
Astfel , in ceea ce priveste dinamica producerii accidentului , in toate cele 3 expertixe expertii au stabilit aceasi situatie de ansamblu , si care a fost retinuta de instanta in situatia de fapt prezentata mai sus.
Dinamica producerii accidentului retinuta de experti se coroboreaza cu toate celelalte probe din dosar.
Astfel din declaratiile inculpatului , constatarile la fata locului facute de organele de politie ( pe care de altfel expertii le-au si avut in vedere la efectuarea expertizei ), plansele fotografice , constatarile medico legale rezulta fara tagada ca inculpatul se deplasa cu autoturismul , ca se afla in depasirea vatamatului , ca acesta se afla stationat pe partea carosabila , si se afla in pozitia ghemuit langa bicicleta , si ca inculpatul a lovit cu partea frontala fata a autoturismului – lateral dreapta , in zona farului – , pe vatamat , in zona capului , stabilindu-se ca moartea vatmatului s-a datorat comei cerebrale produse ca urmare a politraumatismului cranian si toracico- abdominal.
In ceea ce priveste dinamica producerii accidentului , din probatoriul administrat , nu se retine nici o situatie sau imprejurare care sa vina in contradictie cu concluziile expertilor.
In ceea ce priveste viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat , in timpul incidentului , concluziile expertilor sunt unitare , in sensul , ca nu poate fi stabilita cu certitudine valoarea vitezei de deplasare , expertii facand o aproximare a acestei viteze de deplasare , a carei valoare variaza , de la cca. 43 km/h in prima expertiza , cca. 49 km/h in a doua expertiza si de cca. 54 km/h in ultima expertiza.
Dat fiind faptul ca nu s-a putut stabili de catre experti , cu certitudine , o valoarea a vitezei de deplasare a autovehiculului inculpatului in momentul incidentului , nici instanta nu poate retine in concret vreuna dintre aceste valori , ca fiind cea reala si deasupra oricarei urma de indoiala , asa cum s-a retinut in rechizitoriu de catre procuror , fara a se arata care au fost elemntele care au condus la o asemenea concluzie certa si de ce au fost inlaturate valorile deterninate in celelate expertize , cu atat mai mult cu cat si valoarea retinuta in rechizitoriu , este una probabila , asa cum au apreciat expertii , si care este foarte apropiata atat de limita vitezei legale – 50km/h – cat si de valorile stabilite de ceilalti experti .
Exista asadar o stare de dubiu in ceea ce priveste valoarea vitezei de deplasare a autovehiculului inculpatului , in momentul incidentului , si care profita inculpatului.
In ceea ce priveste modul de lovire a victimei si locul producerii accidentului , concluziile experilor sunt de asemeni unitare ( in ultima expertixa nu a existat un astfel de obiectiv ptr, experti ) si se coroboreaza cu restul probelor administrate in dosar , stabilindu-se ca impactul s-a produs la cca. 3,9 m fata de marginea din dreapta a drumului , si ca starea de pericol s-a declansat in momentul in care victima s-a dezichilibrat , a cazut pe spate si a patruns pe o traiectorie de intersectare cu autovehiculul condus de inculpat , fiind lovita de partea laterala fata a autovehiculului , acrosata si antrenata in directia de deplasare a acestuia.
Este de retinut faptul asa cum rezulta si din plansa fotografica in care sunt prezentate avariile autovehiculului ( fila 13 si 63 ) ca nu a fost o lovire in plin a vatamatului ci acesta a lovit partea exterioara , laterat dreapta fata a autovehiculului ce trecea prin dreptul sau.
S-a stabilit de catre experti , ca in momentul incidentului , intre autoturism si bicicleta a existat un spatiu de ocolire/depasire de cca. 90 cm.
Nu exista in dosar alte probe din care sa rezulte vreo contradictie cu concluziile expertilor aratate mai sus , din dinamica accidentului , urmele de avarii ale vehiculului , leziunile si cauzele decesului vatamatului constatate de experti , rezultand fara urma de tagada , ca vatamatul era in pozitia ghemuit , langa bicicleta sa , asa cum a declarat si inculpatul , si ca acesta s-a dezichilibrat pe spate , si in cadere a atins/ a fost atins de catre partea lateral dreapta – fata a autovehiculului.
In ceea ce priveste posibilitatea ca inculpatul sa fi putut evita producerea incidentului , concluziile expertizelor sunt de asemenea unitare , stabilind fara echivoc , ca inculpatul nu putea evita accidentul , in conditiile unei conduite normale la volan , prin respectarea normelor rutiere si a practicii in circulatia rutiera.
In acest sens primul raport de expertiza concluzioneaza ca accidentul nu s-ar mai fi produs daca inculpatul ar fi oprit autovehicolul in spatele bicicletei , mentionandu-se ca acest lucru nu era dictat de conjuctura traficului sau de declansarea unui pericol iminent .
Aceste imprejurari de evitare a incidentului sunt asadar , pe de o parte neconforme atat cu practica in circulatia rutiera si cu dispozitiile legale , care nu prevad obligatia de a opri autovehiculul atunci cand in fata este o bicicleta , cu atat mai mult cu cat acesta nu este in deplasare ci in stationare , ci se prevede asigurarea prealabila si efectuarea depasirii acesteia , la o distanta suficienta fata de vehiculul depasit , iar pe de alta parte , aceste imprejurari de evitare sunt anterioare interventiei factorului determinant in producerea incidentului – dezechilibrarea vatamatului , care nu se declansase in momentul in care inculpatul a intrat in depasire.
Ori in momentul dapasirii , asa cum s-a stabilit de catre experti , intre autoturism si bicicleta a existat un spatiu de ocolire/depasire de cca. 90 cm, iar intrebarea care se pune este daca aceasta este suficienta fata de vehiculul depasit , asa cum prevede dispozitia legala.
In al doilea raport de expertiza , se retine fara echivoc , ca in conditiile determinate , inculpatul nu ar fi putut evita producerea incidentului , si ca acest lucru s-ar fi putut produce doar daca anterior , inculpatul ar fi avut o viteza de cca. 27 km/h si ar fi frant si oprit autoturismul pana la nivelul unde se afala victima , ori daca ar fi circulat in apropierea axului imaginar al drumului , cu o viteza de aproximativ 39 km/h , imprejurari care insa nu intra in a fi percepute ca fiind in normalitatea lucrurilor si pe care inculpatul sa le fi ignorat sau incalcat.
In cea de a treia expertiza , expertii nu pronunta o concluzie ferma in ceea ce priveste posibilitatea evitarii sau nu de catre inculpat a incidentului , aratand ca este posibil , dar nu cert , ca acest lucru sa se fi putut intampla daca inculpatul s-ar fi deplasat cat mai aproape de mediana drumului , dar ca acest lucru nu ar fi fost ceva normal si care chiar contravine normelor rutiere , care prevad obligatia de a circula cat mai aproape de marginea laterala a drmului , in sensul de mers.
Se observa asadar ca in toate concluziile expertizelor , retinandu-se concursul dintre conditiile concrete ale incidentului , reglementarile legale si practica in regimul circulatiei , avandu-se in vedere toate elementele de normalitate pe care atat inculpatul cat si orice alt conducator auto le-ar fi putut avea si prevedea in acel moment , nu ar fi putut evita incidentul , si ca imprjurarile in care acest lucru ar fi fost posibil nu intra in normalitatea practicii in regimul circulatiei.
In cele 3 rapoarte de expertiza s-a mai stabilit ( nu au fost obiective comune in toate expertizele ) ca inculpatul a condus in mod regulamentar autoturismul , ca bicicleta victimei nu era echipata corespunzator si ca acest incident nu s-ar fi produs , daca , vatamatul pe langa starea avansata de ebrietate in care se afla , nu s-ar fi aflat stationat in mijlocul sensului de mers si s-ar fi aflat la marginea drumului.
Deasemeni s-a stabilit in prima expertiza ca viteza de deplasare a autoturismului nu are nici o legatura de cauzalitate cu producerea accidentului.
Constatand ca concluziile celor 3 expertize efectuate in cauza sunt in deplina concordanta atat intre ele cat si cu celelalte probe administrate in cauza , precum si faptul ca aceste expertize nu sunt procauza , asa cum s-a retinut in rechizitoriu , instanta va retine concluziile acestora in solutionarea cauzei.
Potrivit art. 178 alin. 3 Cod penal – Cand uciderea din culpa a unei persoane este savarsita de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani.
In momentul incidentului , in jurul orei 23.00 inculpatul avea in sange o alcolemie peste limita legala , fapt ce rezulta din buletinul de analiza a alcolemiei – 0,85 gr%o , si expertiza medico – legala efectuata in recalcularea alcoolemiei – cca. 1 gr%o .
In retinerea acestei stari a inculpatului instanta are in vedere faptul ca cu ocazia expertizarii ,expertii au aratat ca valoarea de 1 g%o , nu poate fi retinuta daca din probele admisitrate in dosar rezulta cu certitudine ca inculpatul ar fi consumat diverse alimente, ei facand si un calcul separat pentru situatia in care acest lucru este retinut de instanta , din probatoriu , avand in vedere situatia in care inculpatul ar fi consumat bauturi alcoolice pe stomacul plin.
Aceasta situatie nu poate fi retinuta de instanta , intrucat din probatoriu reiese faptul ca inculpatul a servit ultima masa in jurul orelor 15.00 , si ca la domiciliul sau in prezenta celor 2 prieteni ai sai s-a servit o sticla de 700 ml. de vodca impreuna cu cateva gustari , vatamatul consumand aproximativ 200 ml /vodca, fara a se putea stabili cantitatea de alimente consumata , insa retinand doar cantitatea de alimente oferita spre consum ( aperitive – asa cum declara martorii ), si avand in vedere un consum al acestora de catre toti cei prezenti , nu ar fi fost posibil ca inculpatul sa fie in situatia probabila avuta in vedere de experti – aceea de a fi avut stomacul plin – cand a consumat bauturile alcoolice, ci dimpotriva rezulta ca consumul de alimente – aperitive – s-a realizat pe parcursul cat acestia au consumat alcool.
Potrivit art. 19 alin. 1 Cod penal – Vinovatie exista cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa.
Potrivit art. 19 alin. 2 lit . Cod penal – Fapta este savarsita din culpa cand infractorul , fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce ( lit. a ) ; fie nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada ( lit. b ) .
Este evident , din probatoriul administrat , ca s-a savarsit o fapta , care prezinta pericol social , ca aceasta este prevazuta si incriminata de legea penala , insa pentru a stabili daca faptuitorul a savarsit sau nu fapta cu vinovatie , sub forma culpei , este necesar a analiza toti factorii si toate imprejurarile care au precedat si existat in momentul savarsirii faptei, si astfel a se stabili daca inculpatul
fie a prevazut rezultatul faptei sale, dar nu la acceptat, socotind fara temei ca el nu se va produce ; fie nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada .
Din probatoriul administrat se retine ca GF :
– a condus autoturismul avind o alcolemie peste limita legala – de 1,00 g.%o si ca legea rutiera interzice ca, conducatorii auto sa conduca autovehicule avind alcool in singe.
– se deplasa cu o viteza in jurul limitei maxime prev. de lege ( 50 km/h) – respectiv intre intre 43 – 54 km/h.
– a efectuat manevra de depasire a victimei , prin dreapta , in momentul dapasirii , asa cum s-a stabilit de catre experti , intre autoturism si bicicleta a existat un spatiu de ocolire/depasire de cca. 90 cm.
In ceea ce o priveste pe victima , se pot retine urmatoarele :
– in momentul incidentului victima avea in sange o alcolemie de 1,45g.%o.
– bicicleta nu era echipata corespunzator pentru circulatia pe drumurile publice pe timp de noapte.
– victima nu mergea pe bicicleta sau pe langa aceasta , ci era stationat , aflandu-se in mijlocul sensului de mers pe care se deplasa si inculpatul – la aproximativ 3,9 m distanta de marginea laterala dreapta a drumului .
In analizarea acestor factori si imprejurari instanta va avea in vedere ca atat vatamatul cat si inculpatul erau participanti in trafic , cu drepturi si obligatii in ceea ce priveste regimul circulatiei rutiere .
Din dinamica producerii accidentului , asa cum a fost ea stabilita de experti pe baza intregului material probator din dosar , rezulta ca starea de pericol s-a declansat in momentul dezechilibrarii victimei , cand aceasta a patruns pe o traiectorie de intersectare cu autovehiculul , si ca aceasta imprejurare – dezechilibrarea victimei – a fost cea care a dus la producerea rezultatului vatamator – lovirea victimei si ulterior decesul acesteia.
Potrivit art. 47 Cod penal – Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.
Pentru a ne afla prezenta cazului fortuit ca si cauza care inlatura caracterul penal al faptei este insa necesar :
– ca actiunea faptuitorului sa fi produs un rezultat vatamator datorita intrarii in concurs cu o energie straina de constiinta si vointa sa.
– imprejurarea care a dus la producerea rezultatului sa fi fost imprevizibila.
In prezenta cauza , actiunea faptuitorului consta in efectuarea, cu autoturismul , a manevrei de depasire a victimei , acest lucru efectuandu-l regulamentar , intre autoturism si victima existand un spatiu de aproximativ 90 cm. in momentul depasirii , spatiu suficient , pentru efectuarea depasirii in conditii de sigranta rutiera , in conditii normale .
Dezechilibrarea victimei , in momentul in care autoturismul a trecut prin dreptul sau , a fost imprejurarea care a intrat in concurs cu actiunea faptuitorului , si a dus la producerea rezultatului vatamator.
Asa cum s-a stabilit prin expertizele efectuate in cauza , daca victima nu s-ar fi dezechilibrat , actiunea inculpatului – efectuarea manevrei de depasire – nu ar fi putut determina singura , in nici un fel producerea rezultatului vatamator .
Este necesar a se stabili daca faptuitorul ar fi putut sa prevada interventia imprejurarii care , intrand in concurs cu actiunea sa , a produs rezultatul vatamator.
Din probatoriul administrat si dinamica producerii incidentului , instanta apreciaza ca inculpatul Ghenghea Florin nu avea posibilitatea reala de a prevedea interventia imprejurarii ce a dus la producerea rezultatului vatamator , pentru urmatoarele aspecte :
– inculpatul nu a cunoscut si nu a putut sa-si dea seama ca victima este in stare avansata de ebrietate, stare ce a determinat pierderea echilibrului de catre aceasta , si astfel sa prevada ca fiind posibila o dezechilibrare a victimei.
Victima era in pozitia ghemuit , langa bicicleta , dand aparenta efectuarii unor lucrari de reparatii la bicicleta , fara a exista in activitatea sa , vreun aspect care sa-l fac pe inculpat a banui ceva necorespunzator , fapt ce l-a pus pe inculpat in imposibilitatea de a observa/ de a –si da seama ca victima este intr-o stare avansata de ebrietate si ca exista pericolul ca aceasta sa se dezechilibreze din acea pozitie.
Daca victima s-ar fi aflat pe bicicleta , ori in picioare , pe langa bicicleta , si din modul sau de deplasare , ar fi fost evident ca aceasta se afla in stare de ebrietate , atunci , fara indoiala ca inculpatul , ar fi trebuit , macar sa prevada ca actiunile victimei ar fi neasteptate , si s-ar impune masuri suplimentare in comportamentul sau.
– momentul in care s-a declansat imprejurarea care , in concurs cu actiunea inculpatului , a condus la producerea rezultatului vatamator , nu a putut fi observat de catre inculpat.
Incidentul a avut timp pe timp de noapte , cand conditiile de vizibilitate sunt mult diminuate , campul vizual al unui conducator auto , in trafic , fiind cel realizat cu ajutorul mijloacelor de iluminare din dotarea autovehiculului .
Avand in vedere pozitia victimei – ghemuit (inainte de a se dezichilibra) – , leziunile suferite in urma incidentului – traumatism cranio celebral – si avariile autoturismului , rezulta fara urma de tagada , ca victima s-a dezechilibrat in mometul imediat antrior celui in care partea frontala a autoturismului codus de inculpat a ajuns in dreptul sau , acesta aflandu-se insa , in lateral , la o distanta de 90 cm.
Dat fiind momentul declansarii dezechilibrarii victimei – ca si imprejurare ce a intervenit in actiunea inculpatului ( manvra de depasire) – , pe de o parte , victima iesise din “ bataia “ farurilor si campul vizual al inculpatului , aflandu-se , cel putin intr-o zona de penumbra , fara a se putea aprecia cat de perceptibila vizual era conducatorului auto , iar pe de alta parte , timpul efectiv al succederii faptelor , nu putea permite o actiune reala de evitare , expertii stabilind , tot ca o posibilitate si nu o certitudune , ca inculpatul nu l-ar fi lovit pe vatamat , doar daca ar fi circulat cat mai aproape de axul drumului , care trebuie insa mentionat ca nu era trasat ( lipseau marcajele longitudinale intre benzi si sensurile de mers ) , fapt ce deasemeni , l-au pus pe inculpat in imposibilitatea .
Este de retinut faptul ca din materialul probator nu a rezultat daca inculpatul a vazut cand victima s-a dezechilibrat si s-a declansat cadrea acesteia , si daca da , daca inculpatul a avut vreo reactie , daca a incercat sa evite , ori daca actiunea acestuia de franare a fost anterioara sau ulterioara lovirii victimei , in sensul ca inculpatul a franat , ca reactie , pentru evitarea accidentului , ori pentru ca a simtit impactul cu victima.
Imprejurarea care , in concurs cu actiunea inculpatului , a condus la producerea rezultatului vatamator , a fost asadar imprevizibila , si in conditii de fapt similare , nici o alta persoana , nu ar fi putut sa prevada imprejurarea care , declansand energia straina , se va inscrie in antecedenta cauzala a rezultatului – respectiv faptul ca victima , se afala in stare avansata de ebrietate , si ca datorita acesteia se va dezechilibra , conducand astfel la producerea incidentului
Situatia de fapt prezentata mai sus a fost retinuta de instanta asa cum ea rezulta din raportul constatator al decesului , rapoartele de expertiza medico legale , criminalistica , plansele fotografice , procesele verbale de cercetare la fata locului , de reconstituire , declaratiile martorilor coroborate cu declaratiile inculpatului.
Fata de situatia de fapt retinuta si textele de lege indicate , retinand faptul ca inculpatul GF, in data de 06.06.2003 , conducand autoturismul Dacia 1310, inmatriculat sub nr., a observat pe pe partea vatamata FS , in mijlocul sensului de mers, in pozitia ghemuit , langa bicicleta sa , dand aparenta ca o repara , a efectuat manevra de depasire a victimei , , la o distanta suficienta – cca. 90 cm. – , in conditiile unui trafic normal , si , in momentul in care partea fata a autoturismului a ajuns in dreptul victimei , aceasta s-a dezechilibrat , pe spate , catre axul drumului , patrunzand pe o traiectorie de intersectare cu autoturismul , si a lovit pe victima la cap , cu partea lateral dreapta a partii din fata a autoturismului , in zona farului , care in urma incidentului a decedat, instanta apreciaza ca rezultatul vatamator este determinat de interventia unei imprejurari pe care inculpatul nu o putea prevedea , si in temeiul art.11 pct.2 lit.a si art.10, lit. e Cod pr.penala , rap. la art. 47 Cod penal , va achita pe inculpat cu privire la savarsirea infractiunii de ucidere din culpa , prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal, impotriva partii vatamate FS.
1
