Tip: Sentinţă Penală
Nr./Dată :95 (03.06.2008)
Autor : Judecătoria Salonta
Domenii asociate : Penal JUDECĂTORIA SALONTA
SENTINŢA PENALĂ nr.95/03 iunie 2008
OBIECT : ucidere din culpă (art.178 C.p.) – al.1,2 Cod Penal
Prin sentinţa instanţei de fond – menţinută prin decizia instanţei de apel al Curţii de Apel Oradea – în baza art. 178 alin.1 şi 2 C.Pen. cu aplicarea art.74 lit.a, b şi c, art.76 lit.d C.Pen. a condamnat pe inculpatul V.D., de cetăţenie română, stagiul militat satisfăcut, conducător auto în cadrul SC D.C. SRL Oradea, căsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de :
– 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 C.Pen. a dispua suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 C.Pen..
În baza art.359 C.Pr.Pen. a atras atenţia inculpatului V.D. asupra prevederilor art.83 C.Pen.
În baza art. 71 alin.1 C.Pen. a dispus interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit.a teza a II-a C.Pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ) si lit. b C.Pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
În baza art. 71 alin.4 C.Pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a C.Pen. si lit. b C.Pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art.346 alin.1 C.pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL şi alături de asiguratorul BT AT SA, la plata sumei de 30.000 lei daune morale cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile B.I.; 20.000 lei daune morale părţii civile B.L.J. şi 20.000 lei daune morale părţii civile B.E..
A respins în rest pretenţiile.
S-a reţinut că din probele testimoniale administrate în cauză coroborate cu declaraţia inculpatului precum şi cu raportul de expertiză criminalistică nr.107 din 18 iunie 2007 rezultă că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Martorul B.M. (fila 92 dosar) a declarat că în momentul impactului nu a realizat ce s-a întâmplat, martorul B.G.V. (fila 91 dosar) a declarat că a văzut victima pe carosabil după ce maşina a oprit; amândoi martori au fost martori asistenţi în cauza penală.
Faţă de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză şi de împrejurarea că inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art.180 pct.7 şi art.158 lit.m din HG nr.85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 şi anume să acorde prioritate pietonilor angajaţi în traversare şi să reducă viteza la trecerile de pietoni semnalizate şi de art.48 alin.1 din OUG nr.195/2002 care prevede : „conducătorul auto trebuie să adapteze viteza în funcţie de condiţiile de drum, instanţa reţine vinovăţia inculpatului.
La momentul producerii evenimentului rutier autoturismul marca Ford Tranzit având nr. de înmatriculare BH-15-DRP era asigurat la B.T. A.T. SA cu poliţa nr.0634776.
Martorii propuşi de părţile civile şi audiaţi de instanţă au declarat că între victimă şi părţile civile existau relaţii de afecţiune, soţia supravieţuitoare şi copii fiind afectaţi de moartea victimei.
Aşadar acordarea unor daune morale apare ca justificată, dar nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu material.
În calitate de soţie supravieţuitoare partea civilă B.I. fiind, aşa după cum ea însăşi susţine, beneficiara unei pensii de urmaş.
La individualizarea pedepsei instanţa a ţinut cont de circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta şi de circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal şi a avut disponibilitatea achitării despăgubirilor civile.
Prin Decizia Penală nr.526/A/2008 Tribunalul Bihor a în baza art. 379 pct.1 lit.b C.p.p. a respins apelurile penale declarate de părţile civile B.I., B.L.J. şi B.E. şi în baza art. 379 pct.2 lit.a C.p.p. a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant V.D. împotriva sentinţei penale de fond, pe care o desfiinţează, în sensul că :
Reduce daunele morale acordate părţilor civile ,respectiv de la 30.000 lei la 15.000 lei în ce priveşte partea civilă B.I.; de la 20.000 lei la 10.000 lei în ce priveşte partea civilă B.L.J.; de la 20.000 lei la 10.000 lei în ce priveşte partea civilă B.E..
S-a reţinut, că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală sub aspectul reţinerii stării de fapt şi interpretării probelor administrate în cauză, ce constau în proces verbal de cercetare la faţa locului, acte medico legale, expertiză criminalistică, declaraţiile martorilor B.G. şi B.M., martori au fost audiaţi în faţa instanţei, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului. Materialul probator relevant demonstrează fără dubii că , la data de 30.11 2006 orele 07,30 inculpatul V.D. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare BH-15-DRP pe str. Oradiei din localitatea Salonta în direcţia de mers Salonta – Oradea , iar în zona trecerii pentru pietoni care precede intersecţia dintre str Oradiei şi str. Piaţa Târgului a lovit victima B.A. ce trecea strada pe marcajul pentru pietoni de la stânga la dreapta, faţă de direcţia de deplasare a autoturismului.
In ceea ce priveşte însă vinovăţia inculpatului instanţa de apel reţine că probatoriul administrat relevă şi o culpă concurenţă a victimei concluziile prezentate în expertiza criminalistică efectuată în faza de urmărire penală – la care instanţa de fond face parţial referire reţinând doar cele consemnate la pct. 3 teza I- atestând că victima la rândul său a avut o culpă şi că aceasta a constat în faptul că s-a angajat în traversarea drumului fără să se asigure. Această împrejurare privind conduita victimei – pieton de traversare a străzii cu obligaţia de a se asigura este prevăzută în modificarea adusă OUG 195/2002 prin OUG 63/intrat în vigoare la 06.09 2006 textul legal fiind art. 66 pct. 3 OUG 195/2002 rep., act normative anterior săvârşirii faptei. Totodată apreciem că se impune a se reţine că victima trecea strada pe marcajul pentru pietoni de la stânga la dreapta, faţă de direcţia de deplasare a autoturismului, ceea ce în realitate reclamă o atenţie mai sporită a acesteia şi apreciere asupra vitezei de deplasare a autovehicolului ce se apropia. Este totodată evidenta culpa inculpatului, expertiza efectuată atestând încălcarea dispoziţiilor art. 180 pct. 7 şi art. 158 lit.m din HG. Nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG. 195/2002 şi anume să acorde prioritate pietonilor angajaţi în traversare şi să reducă viteza la trecerile de pietoni semnalizate şi de art. 48 alin. 1 din OUG nr.195/2002 care prevede : “conducătorul auto trebuie să adapteze viteza în funcţie de condiţiile de drum”.
Faţă de această stare de fapt, a fost legală hotărârea instanţei de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracţiunea de ucidere din culpă, iar în ce priveşte pedeapsa închisorii aplicată inculpatului şi cuantumul acesteia, apreciază că au fost valorificate corect criteriile faptei, circumstanţele personale ale acestuia respective lipsa antecedentelor penale ale inculpatului cât şi vârsta tânără a acestuia., fiind fondată dispoziţia instanţei de fond privind aplicarea art.81 c.p.
In ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa de apel reţine culpa concurentă a victimei apreciind că se impune reducerea daunelor morale acordate.
Prin Decizia Penală nr.86/R/2009 Curtea de Apel Oradea în baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală a admis recursurile penale declarate de părţile civile B.I., B.L.J. şi B.E. împotriva deciziei penale nr.526/A din 27 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a casat-o şi a menţinut Sentinţa Penală nr.95 din 3 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Salonta.
S-a reţinut că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală sub aspectul reţinerii stării de fapt şi interpretării probelor administrate în cauză, ce constau în proces-verbal de cercetare la faţa locului, acte medico-legale, expertiză criminalistică, declaraţiile martorilor B.G. şi B.M., martori ce au fost audiaţi în faţa instanţei, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului. Materialul probator relevant demonstrează fără dubii că, la data de 30.11 2006 orele 07,30 inculpatul V.D. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare BH-15-DRP pe str. Oradiei din localitatea Salonta în direcţia de mers Salonta – Oradea, iar în zona trecerii pentru pietoni care precede intersecţia dintre str. Oradiei şi str.Piaţa Târgului a lovit victima B.A. ce trecea strada pe marcajul pentru pietoni de la stânga la dreapta, faţă de direcţia de deplasare a autoturismului.
In ceea ce priveşte însă vinovăţia inculpatului instanţa de apel a reţinut că probatoriul administrat relevă şi o culpă concurenţă a victimei concluziile prezentate în expertiza criminalistică efectuată în faza de urmărire penală – la care instanţa de fond face parţial referire reţinând doar cele consemnate la pct. 3 teza I – atestând că victima la rândul său a avut o culpă şi că aceasta a constat în faptul că s-a angajat în traversarea drumului fără să se asigure. Această împrejurare privind conduita victimei – pieton de traversare a străzii cu obligaţia de a se asigura este prevăzută în modificarea adusă OUG 195/2002 prin OUG 63 intrat în vigoare la 06.09 2006 textul legal fiind art.66 pct.3 OUG 195/2002 republicată, act normativ anterior săvârşirii faptei. Totodată apreciază că se impune a se reţine că victima trecea strada pe marcajul pentru pietoni de la stânga la dreapta, faţă de direcţia de deplasare a autoturismului, ceea ce în realitate reclamă o atenţie mai sporită a acesteia şi o apreciere asupra vitezei de deplasare a autovehicolului ce se apropia. Este totodată evidentă culpa inculpatului, expertiza efectuată atestând încălcarea dispoziţiilor art.180 pct.7 şi art. 158 lit.m din HG. Nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 şi anume să acorde prioritate pietonilor angajaţi în traversare şi să reducă viteza la trecerile de pietoni semnalizate şi de art.48 alin.1 din OUG nr.195/2002 care prevede “ conducătorul auto trebuie să adapteze viteza în funcţie de condiţiile de drum”.
Faţă de această stare de fapt, s-a apreciat ca legală hotărârea instanţei de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracţiunea de ucidere din culpă, iar în ce priveşte pedeapsa închisorii aplicată inculpatului şi cuantumul acesteia, s-a apreciat că au fost valorificate corect criteriile faptei, circumstanţele personale ale acestuia respectiv lipsa antecedentelor penale ale inculpatului cât şi vârsta tânără a acestuia. Faţă de aceste elemente, s-a apreciat că este fondată dispoziţia instanţei de fond privind aplicarea art.81 Cod penal.
In ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa de apel, reţinând culpa concurentă a victimei, a apreciat că se impune reducerea daunelor morale acordate după cum urmează : de la 30.000 lei la 15.000 lei în ce priveşte partea civilă B.I.; de la 20.000 lei la 10.000 lei în ce priveşte partea civilă B.L.J.; de la 20.000 lei la 10.000 lei în ce priveşte partea civilă B.E..
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs părţile civile B.I., B.L.J. şi B.E. solicitând instanţei casarea deciziei penale nr.256/A/2008 a Tribunalului Bihor sub aspectul laturii civile şi acordarea de daune în cuantumul solicitat instanţei de fond.
În motivele lor de recurs părţile civile arată că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că ar exista o culpă concurentă a victimei. În fapt arată recurenţii, vina producerii accidentului aparţine în exclusivitate inculpatului.
Curtea, examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385 ind.6 alin.1 şi art.385 ind.7 alin.1 Cod procedură penală, constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză.
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, raportul de expertiză criminalistică, la data şi ora producerii accidentului rutier partea carosabilă era uscată, vizibilitatea specifică traficului pe timp de zi. Conform aceleaşi expertize, accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, la aproximativ 2 metri de axa drumului.
Toate aceste aspecte, coroborate cu obligaţia inculpatului de a reduce viteza de deplasare a autovehicolului în apropierea porţiunii semnalizată cu semnul „trecere de pietoni”, duc la o singură concluzie : „vina producerii accidentului aparţine doar inculpatului, nefiind dovedită şi neexistând o culpă concurentă a victimei”.
Pentru aceste motive instanţa constată că o reducere a despăgubirilor aşa cum a procedat instanţa de apel este nefondată şi netemeinică.
