Legea nr. 3/1950: art. 78;
H.C.M. nr. 1434/1956: art. 20 alin. 1;
Decizia Î.C.C.J. nr. 19/2011;
Decizia Î.C.C.J. nr. 18/2011.
Potrivit Deciziei nr. 18/2015 pronunţate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după 01.01.1954 şi până la 01.01.2001, perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă, perioada practicii în producţie.
Împrejurarea că nu s-au regăsit toate documentele justificative care să ateste achitarea lunar a contribuţiilor de asigurări sociale nu este de natură a determina respingerea cererii reclamantei, nefiindu-i imputabil faptul că autorităţile nu au fost în măsură să conserve în întregime arhivele salariale.
Împrejurarea că nu s-au regăsit toate documentele justificative care să ateste achitarea lunar a contribuţiilor de asigurări sociale nu este de natură a determina respingerea cererii reclamantei, nefiindu-i imputabil faptul că autorităţile nu au fost în măsură să conserve în întregime arhivele salariale.
Începând cu data de 01.01.1954, data intrării în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4161/1953, privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, regula contributivităţii, potrivit căreia perioadele contributive se includ în stagiile de cotizare, se aplică în privinţa ucenicilor cu plată, care au urmat cursurile unei şcoli profesionale, prin urmare pensionarul are dreptul la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare ca stagiu de cotizare, a perioadei de practică în producţie.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 763 din 24 iunie 2015, Tribunalul Mureş a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta G.R. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș şi a dispus obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, începând cu luna martie 2015, cu luarea în considerare a perioadei septembrie 1958 – iunie 1961, ca stagiu de cotizare, precum şi la plata diferenţei de pensie rezultate în urma recalculării pensiei, începând cu luna martie 2015.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că reclamanta a efectuat ucenicia în cadrul Scolii Profesionale de Ucenici IPROFIL Simo Geza Tg.-Mureş, în perioada 1958 – 1961, fiind parte a unui raport de muncă atipic şi beneficiind de drepturi băneşti pentru munca prestată.
Tribunalul a reţinut că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 78 din Legea nr. 3/1950, art. 20 alin. 1 din HCM nr. 1434/1956 raportat la art. 1 din HCM nr. 4161/1953.
Instanţa a făcut referire la Decizia nr. 19/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, sub aspectul necesităţii respectării principiului contributivităţii.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
În motivarea căii de atac promovate, pârâta a arătat că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că perioada uceniciei constituie vechime în muncă, confundând categoriile de ucenici care se instruiesc la locul de muncă cu cei care urmează cursurile unei şcoli profesionale de ucenici.
S-a mai arătat că din actele dosarului nu rezultă că reclamantei i s-ar fi reţinut efectiv contribuţiile de asigurări sociale.
În plus, apelanta a arătat că adeverinţa depusă la dosar este incompletă şi trebuie înlăturată în contextul în care nu există documente justificative pentru perioada confirmată ca vechime, din care să rezulte că s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că a dovedit cu înscrisurile depuse că a avut un contract de muncă şi că i s-a plătit salariu în perioada cât a urmat cursurile şcolii profesionale, iar adeverinţa depusă este valabilă.
Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a reţinut următoarele:
Prin dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 3/1950 privind Codul muncii, ucenicii au fost definiţi ca fiind cei care învaţă o meserie în şcoli profesionale şi ateliere, precum şi cei care îşi însuşesc individual o meserie, lucrând în producţie sub conducerea unor persoane calificate, iar prevederile cap. 14 din aceeaşi lege aveau ca obiect de reglementare asigurările sociale, stabilind – prin dispoziţiile art. 106 alin. 2, că plata cotizaţiilor de asigurare este în sarcina celor care angajează, acestea neputând fi reţinute din salariile angajaţilor.
În conformitate cu prevederile art. 133 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 3/1950, vechimea în muncă se considera neîntreruptă şi pe timpul cât angajatul urma o şcoală în vederea pregătirii profesionale, iar prevederile art. 81 alin. 1 din aceeaşi lege dispuneau în sensul că ucenicii nu vor putea fi întrebuinţaţi decât numai la munci care au directă legătură cu meseria pe care o învaţă.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.C.M. nr. 1036/1950, întreprinderile la care ucenicii făceau practica în producţie erau obligate să depună în contul şcolii profesionale respective contravaloarea muncii prestate de aceştia, calculată în raport de salariile tarifare ale muncitorilor, iar sumele astfel decontate de întreprinderi constituiau mijloace speciale extrabugetare, din care o cotă procentuală se achita lunar fiecărui ucenic, inclusiv în perioada vacanţelor şcolare.
Potrivit adeverinţei nr. 393 din 09.02.2015, eliberată de Liceul Teoretic „Ion Vlasiu”, în perioada septembrie 1958 – iunie 1961, reclamanta a urmat cursurile Şcolii profesionale de ucenici din Tg.-Mureş. În cuprinsul acesteia s-a arătat că practica în producţie s-a efectuat în timpul anului şcolar, 4 zile /săptămână.
Din coroborarea datelor cuprinse în această adeverinţă cu prevederile legale anterior evocate şi cu statele de plată depuse, Curtea a constatat că perioada în care reclamanta a efectuat practică în producţie din intervalul septembrie 1958 – iunie 1961, în care aceasta a urmat cursurile şcolii profesionale de ucenici trebuie considerată ca reprezentând vechime în muncă şi stagiu de cotizare valorificabil în procedura de revizuire a drepturilor de pensie, conform prevederilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 lit. a) şi art. 19 alin. 1 din aceeaşi lege, făcându-se dovada că pentru munca prestată în perioada uceniciei a beneficiat de salariu, iar angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale aferentă.
Totodată Curtea a menţionat că, potrivit Deciziei nr. 18/2015 pronunţate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după 01.01.1954 şi până la 01.01.2001, perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă, perioada practicii în producţie.
Este de precizat în acest context faptul că, începând cu data de 01.01.1954, data intrării în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4161/1953, privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, regula contributivităţii, potrivit căreia perioadele contributive se includ în stagiile de cotizare, se aplică în privinţa ucenicilor cu plată, care au urmat cursurile unei şcoli profesionale.
Din perspectiva celor anterior expuse şi a probatoriului administrat, prin raportare la Decizia nr. 18/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menţionată anterior, Curtea, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 din C. pr. civ. a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei G.R., începând cu luna martie 2015, cu luarea în considerare ca stagiu de cotizare, a perioadei de practică în producţie, din intervalul septembrie 1958 – iunie 1961, în care aceasta a urmat cursurile Şcolii profesionale de ucenici IPROFIL „23 august” Tg.-Mureş.
