Fără a denumi în concret în vreun fel cererea, în expunerea motivelor de fapt şi de drept contestatorul critică modul de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite aducând, în mod explicit, critici şi argumente contrare celor reţinute de instanţă.
Verificările efectuate au evidenţiat împrejurarea că nu există nici o altă cale de atac declarată în cauză.
Curtea a apreciat că înscrisul depus de contestator este în fapt apelul declarat de această parte împotriva încheierii pronunţate de judecătorie.
-Noul Cod de procedură civilă: art. 22 alin. 1, art. 95 alin. 2.
Prin Sentinţa civilă nr. 841 din 12 iunie 2014, Judecătoria Topliţa a declinat competenţa de soluţionare a „cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea apelului” în favoarea Tribunalului Harghita.
Prin decizia civilă nr. 420 din 8 iulie 2014, Tribunalul Harghita a procedat la declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Topliţa constatând totodată intervenirea conflictului negativ de competenţă.
Sesizată astfel Curtea de Apel Tg. Mureş a înregistrat cauza pe rolul Secţiei a II-a civile.
Prin Încheierea nr. 39/CC din 20 august 2014, Secţia a II-a civilă a invocat din oficiu şi a admis excepţia necompetenţei Secţiei a II-a civilă şi a trimis cauza spre soluţionare Secţiei I civilă a aceleiaşi instanţe.
Astfel investită Curtea a reţinut următoarele:
Contestatorul N. M. a sesizat instanţa de fond cu o contestaţie la executare privind executarea silită începută împotriva sa de către DGRFP Braşov, cerere ce face obiectul dosarului nr. 2094/326/2013. La termenul de judecată din 21 mai 2014 a fost pusă în discuţia părţilor şi soluţionată cererea de suspendare a executării silite.
Prin aceeaşi încheiere această cerere a fost respinsă.
Prin înscrisul înregistrat sub nr. 1010/326/2014 contestatorul N. M. a investit instanţa de fond cu soluţionarea unei cereri prin raportare la care s-a invit prezentul conflict negativ de competenţă.
Pentru soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă instanţa trebuie să clarifice obiectul acestei cereri.
Instanţa de fond cât si instanţa de apel au apreciat „cererea” depusă contestator ca fiind o cerere de suspendare a executării silite adresată instanţei de control judiciar instanţă care, s-a presupus, că a fost investită cu judecarea apelului împotriva Încheierii pronunţate în 21 mai 2014.
Curtea nu a împărtăşit această calificare a obiectului „cererii” având în vedere următoarele argumente:
În aliniatul 1 al cererii contestatorul indică în ce calitate a iniţiat acest demers judiciar şi anume „ apelant”.
Fără a denumi în concret în vreun fel cererea, în expunerea motivelor de fapt şi de drept contestatorul critică modul de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite aducând, în mod explicit, critici şi argumente contrare celor reţinute de instanţă.
Verificările efectuate de Tribunal cât şi de Curte au evidenţiat împrejurarea că nu există nici o altă cale de atac declarată în cauză.
Având în vedere cele de mai sus Curtea a apreciat că înscrisul depus de contestator şi înregistrat sub nr. 1010/326/2014 este în fapt apelul declarat de această parte împotriva încheierii pronunţate de judecătoria Topliţa la data de 21 mai 2014 în dosar 2094/326/2013
Nu în ultimul rând, verificările efectuate în aplicaţia Ecris privitoare la susţinerile părţilor în dosarul 2094/326/2014 respectiv aspectele consemnate în încheierile de şedinţă întocmite pentru termenele de judecată din 09.07.2014 şi 10.09.2014 converg spre aceeaşi concluzie şi anume că prezenta „cerere” este în fapt apelul declarat de contestator împotriva Încheierii din 21 mai 2014 pronunţată în dosarul 2094/326/2013 al Judecătoriei Topliţa.
Văzând dispoziţiile art. 22 alin 4 NCPC precum şi dispoziţiile art. 95 alin 2 NCPC Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a prezentei cereri de apel în favoarea Tribunalului Harghita.
