O cerere de revizuire a unei sentinţe dată de instanţa de administrativ este inadmisibilă în raport de prevederile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., dacă înscrisurile invocate nu sunt acte noi, nu au forţă probantă prin ele însele, nu au existat la data pronunţării hotărârii ce se cere a fi revizuită şi nu sunt determinante.
(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 609/1997)
Prin cererea înregistrată la data de 30.10.1997, Comisia pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Snagov, judeţul Ilfov a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 818/19.12.1995, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti – secţia contencios administrativ, chemându-1 în judecată pe intimatul B.I..
în motivarea cererii de revizuire se arată că terenurile pentru care se prevede punerea în posesie a intimatului aparţin domeniului public. Se mai precizează că se solicită revizuirea în baza noilor acte, în a căror posesie s-a intrat începând cu data de 7.10.1997, acte care dovedesc că terenul solicitat de intimat pentru reconstituirea dreptului său de proprietate de la bunicul său C.I. B. este domeniu public din anul 1938.
La termenul de judecată din 10.12.1997, reprezentantul reclamantei a arătat că temeiul juridic al cererii este art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., actele noi fiind actul de vânzare-cumpărare din 1938 şi planul întocmit de O.C.O.T. în 1997.
Instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire.
Revizuenta a pus concluzii de respingere a excepţiei, iar intimatul a solicitat admiterea excepţiei invocate de instanţă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa civilă nr. 818/19.12.1995, Tribunalul Municipiului Bucureşti – secţia contencios administrativ a admis acţiunea intentată de reclamantul B.I. împotriva pârâtei Comisia de aplicare a Legii fondului funciar de pe lângă Consiliul Local al comunei Snagov şi a obligat-o pe pârâtă să emită proces-verbal de punere în posesie pentru reclamant, conform hotărârii nr. 405/1995 emisă de Comisia Municipală Bucureşti şi SA.I.
Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă ca urmare a anulării recursului declarat de pârâtă, ca nemotivat, prin decizia civilă nr. 88 din 11.04.1996 dată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ.
La fila 5 din dosarul de faţă se află o copie de pe actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 37.074/1938 a Tribunalului Ilfov – Secţia Notariat, prin care C.I. B. a vândut Uzinelor Comunale Bucureşti din trupul moşiei sale situate In comuna Tâncăbeşti, judeţul Ilfov o suprafaţă de 5 ha teren viran, arătat în plan.
La filele 7-8 din acelaşi dosar se află un extras din planul cadastral al comunei Snagov, la 1.01.1990, plan întocmit la 27.10.1997 de P.F. din cadrul O.C.O.T. al Municipiului Bucureşti.
Instanţa apreciază că se impune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., în sensul că actele invocate de revizuentă nu pot fi considerate înscrisuri noi.
O condiţie pentru ca înscrisul să fie calificat astfel este aceea să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă (actul din 1938 nu îndeplineşte această condiţie).
O altă cerinţă impusă pentru admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de aceea că înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită (schiţa topo nu îndeplineşte această condiţie).
în plus, înscrisul trebuie să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată (condiţia nu este îndeplinită de ambele înscrisuri), având în vedere cuprinsul hotărârii nr. 405/1995 emisă de Comisia Municipală Bucureşti şi S.A.I. privind aplicarea Legii nr. 18/1991.