La data de 17 noiembrie 1999 s-a publicat în Monitorul Oficial al României Ordonanţa de Urgenţă nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şl completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea Judecătorească.
Această ordonanţă a Intrat în vigoare – cu excepţia prevederilor art. I pct. 6 – pe data publicării sale în Monitorul Oficial.
în art. IV s-au prevăzut o serie de dispoziţii referitoare la competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect litigii sau conflicte de muncă, în diferitele faze procesuale.
Astfel, în alin. 3 al art. IV s-a prevăzut că “recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secţiile care judecă conflicte de muncă şl litigii de muncă din cadru tribunalelor”.
Acest articol cuprinde, aşadar, o normă derogatorie de la dispoziţia de drept comun din art. 3 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit căreia recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apei se judecă de către curţile de apel.
Pentru aceste considerente şi având în vedere caracterul imperativ al dispoziţiilor legale privitoare la competenţă, Curtea de Apel Bucureşti şl-a declinat competenţa judecării recursurilor – declarate sau aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 179/1999 – în favoarea tribunalelor.
Prin sentinţa civilă nr. 2.251 din 14.04.1999, Judecătoria Tumu Măgurele a admis acţiunea reclamantului C.l. împotriva pârâtei S.C. «E» – S.A. şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.326.960 lei, despăgubiri, decurgând din contractul colectiv de muncă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. «E» – S.A., iar prin decizia civilă nr. 1.851 din 23.09.1999, Tribunalul Teleorman a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
în şedinţa publică din 20.12.1999, instanţa de recurs a invocat excepţia de ordine publică a necompetenţei Curţii de Apel de soluţionare a cererii de recurs, în raport de dispoziţiile art. 159 alin. 2 Cod procedură civilă, raportate la dispoziţiile art. IV alin. 3 din O.G. nr. 179/1999, de modificare a Legii de organizare judecătorească nr. 92/1992.
Potrivit art. IV alin. 3 din O.G. nr. 179/1999: «recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secţiile care judecă conflictele de muncă şi litigii de muncă din cadrul tribunalelor».
Dispoziţiile O.G. nr. 179/1999 au intrat în vigoare – cu excepţia prevăzută de pct. 6 art. I – la data publicării Ordonanţei în Monitorul Oficial, respectiv la 17 noiembrie 1999.
Cum normele care reglemenetază competenţa materială a instanţelor judecătoreşti au caracter imperativ, iar prin Ordonanaţa Guvernului 1999, art. IV, alin. 3 a fost schimbată competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea litigiilor de muncă, Curtea a declinat competenţa judecării recursului, aflat în curs de judecată la data intrării în vigoare a ordonanţei, în favoarea Tribunalului Teleorman.(Judecator Octavia Spineanu-Matei)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 3210/1999)
