Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin cererea de chemare în judecata înregistrata sub nr.7013/com/2006 pe rolul Tribunalului Constanta SC R.P.O. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta CN A.P.M. Constanta obligarea acesteia la plata sumei de 66.540,28 lei cu titlu de daune reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a platformei din zona danei 16 a portului Constanta. Instanta a constatat îndeplinite conditiile cerute de disp. art.591 alin.2 Cod de procedura civila, creditoarea îndeplinindu-si obligatia de plata a unei cautiuni în valoare de 33.270,14 lei.
Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs pârâta debitoare Compania Nationala „A.P.M.” SA Constanta care a criticat solutia instantei de fond ca fiind netemeinica.
A sustinut recurenta ca a fost nevoita sa amplaseze pe platforma proprietatea privata a intimatei reclamante un turn releu cu destinatia asigurarii unui sistem integrat de observare, supraveghere si control al traficului de nave la Marea Neagra. Daca pentru perioada 2000-2003 s-a reusit încheierea unui protocol în baza caruia recurenta avea permisiunea de a folosi platforma în litigiu, în prezent nu se poate ajunge la o întelegere între parti datorita pretului excesiv solicitat de intimata.
A aratat recurenta ca intimata a avut o pozitie diferita dupa ce i s-a solicitat predarea bunului, în sensul ca, daca pâna la momentul punerii în întârziere a cerut în mod constant eliberarea platformei, dupa acest moment a apelat la orice modalitate pentru a împiedica ridicarea bunului.
Cu privire la masura sechestrului, recurenta a sustinut ca, întrucât creanta invocata de reclamanta nu este exigibila, în cauza nu sunt îndeplinite conditiile instituirii sechestrului asigurator. A aratat recurenta ca este necesara dovedirea conditiilor prevazute de art.591 alin.3 Cod de procedura civila, iar ca urmare a instituirii sechestrului compania a suferit un prejudiciu în cuantum de 129.685 lei reprezentând contravaloarea contractului încheiat pentru dezmembrarea turnului releu ce face obiectul sechestrului.
În drept, recurenta a invocat disp. art.304/1 si 592 alin.2 Cod de procedura civila.
Intimata reclamanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, sustinând ca a facut dovada îndeplinirii conditiilor prevazute de art.591 alin.2 Cod de procedura civila.
Prin concluziile scrise recurenta a solicitat admiterea recursului precizând ca, de la ramânerea dosarului în pronuntare si pâna la data depunerii concluziilor, între parti a intervenit un protocol privind stingerea litigiului, prin care intimata s-a obligat sa ridice sechestrul.
Recurenta a depus la dosarul cauzei protocolul încheiat între parti la data de 16.02.2007 din care rezulta ca recurenta CN APM SA s-a obligat la plata sumelor de bani reprezentând chirie pentru folosirea platformei pe care se afla amplasat bunul supus sechestrului, iar intimata SC R.P.O. SA s-a obligat sa renunte la judecata în cauza înregistrata sub nr.7013/com/2006 la Tribunalul Constanta si sa ridice sechestrul asupra bunului prin orice forma legala, inclusiv în cadrul recursului declarat împotriva încheierii nr.7240/com/2.11.2006, numai cu conditia efectuarii platii sumelor în termenul convenit.
Având în vedere ca recurenta nu si-a exprimat pozitia în raport de acest înscris nou, depus dupa închiderea dezbaterilor, si nici nu s-a probat achitarea sumelor prevazute la pct.1 din protocol, Curtea apreciaza ca, în cauza, nu se poate retine o întelegere a partilor în sensul renuntarii intimatei reclamante la masura instituita, motiv pentru care urmeaza a analiza recursul pe fond.
Astfel, din înscrisurile depuse rezulta ca reclamanta a facut dovada ca a intentat actiune si ca a consemnat o cautiune reprezentând jumatate din valoarea reclamata, conform art.591 alin.2 Cod de procedura civila, fiind îndeplinite conditiile instituirii sechestrului asigurator asupra bunului – turn releu.
Nu se poate retine apararea recurentei potrivit careia reclamanta trebuia sa dovedeasca îndeplinirea conditiilor prevazute de art.591 alin.3. Dispozitiile invocate se refera la situatia în care, pentru a-si asigura o creanta neajunsa la termen, creditorul are posibilitatea instituirii unui sechestru asigurator, dar numai în anumite conditii, respectiv în cazurile în care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci când este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea.
În cauza nu este vorba de o creanta neexigibila deoarece actiunea de fond are ca obiect plata unei sume de bani reprezentând echivalentul lipsei de folosinta pentru un bun al reclamantei, pe o perioada de timp determinata, suma pe care reclamanta o considera datorata de catre pârâta în momentul introducerii actiunii. Reclamanta nu invoca o creanta pentru care s-a prevazut scadenta la un anumit termen, doar într-o atare situatie putându-se face aprecieri cu privire la exigibilitatea sau neexigibilitatea creantei, astfel ca ea nu este tinuta sa faca dovada conditiilor cerute de disp. art.591 alin.3 Cod de procedura civila.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, Curtea respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedura civila.
