Lipsa legăturii cu activităţile presupuse de obiectul de activitate. Nedeductibilitatea TVA
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal,
decizia nr.1360 din 19 mai 2010
Prin sentinţa civilă nr. 4.564 din 14 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins acţiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta S.C. I. S.R.L. Baia Mare, împotriva deciziei nr. 104/14.05.2009 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice
Maramureş în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că prin decizia nr. 104/14.05.2009 s-a admis în parte contestaţia reclamantei S.C. I. S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. 103/05.02.2009, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală pentru rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugată, pentru suma de 664 lei şi s-a respins pentru suma de 4601 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar.
Reclamanta a susţinut că deductibilitatea taxei pe valoare adăugată aferentă achiziţiilor de instalaţii sanitare, cabina de duş cu hidromasaj, materiale de construcţii, a două televizoare Panasonic şi uşi de lemn de interior făcute la imobilul situat în Baia Mare, se justifică prin contractul de închiriere încheiat pentru acest spaţiu şi înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare sub nr. 27777/21.07.2008 cu act adiţional şi prin faptul că toate aceste bunuri au fost făcute pentru a asigura un spaţiu adecvat şi condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii societăţii.
A mai precizat tribunalul că reclamanta S.C. I. S.R.L. îşi are însă sediul social în Baia Mare, la o altă adresă şi desfăşoară o activitate de realizare a soft-ului la comandă, aşa după cum figurează în obiectul său de activitate. În raport de acest obiect de activitate, tribunalul a arătat că este greu de înţeles cum îmbunătăţirile aduse unui spaţiu, care nu figurează nici măcar ca punct de lucru al societăţii, ar putea fi destinate utilizării în folosul unor operaţiuni taxabile.
Mai mult, în luna noiembrie 2008 când au fost efectuate achiziţiile în discuţie, contractul de închiriere intervenit între societate şi proprietarul spaţiului care este unul şi acelaşi cu asociatul şi administratorul societăţii S.C. I. S.R.L. ajunsese la termen, iar actul adiţional încheiat nu a fost înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispoziţiile art. 299 – 316 Cod.pr.civ, a declarat recurs reclamanta S.C. I. S.R.L. BAIA MARE, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că prin actiunea formulată a cerut anularea actului de control taxe si impozite, respectiv deciziei nr. 104 din 14 mai 2009, prin care intimata a refuzat restituirea sumei de 4.601 lei reprezentând T.V.A. aferent bunurilor achizitionate de societate si care se afla în proprietatea si patrimoniul acesteia. În argumentare, reclamanta arată că a făcut dovada că este înregistrată ca persoană impozabila în scopuri de T.V.A. si desfăşoară activităţi de IT, respectiv cod CAEN – 6201 Activitati de realizare a sort-ului la comandă, are un punct de lucru unde-si desfăşoară activitatea, într-un spatiu închiriat, folosit în exclusivitate de societate pentru desfăşurarea de activităţi productive, iar pentru amenajarea si dotarea acestuia a achizitionat mai multe bunuri printre care si corpuri de iluminat electric, diverse obiecte sanitare, usi pentru compartimentare, etc., bunuri care sunt în proprietatea si patrimoniul societăţii, contribuind astfel la realizarea obiectului principal de activitate.
Cu toate acestea, a relevat reclamanta, instanta de fond a respins actiunea sa, deoarece a considerat achizitionarea bunurilor mai sus mentionate ca fiind cheltuieli în favoarea asociaţilor, deşi achizitionarea acestora este o investitie necesară în scopul realizării obiectului principal de activitate, astfel că în conformitate cu dispozitiile art. 145 alin. (2 ) si art. 147 Cod fiscal, este o operatiune taxabilă care permite exercitarea dreptului de deducere, mai ales ca societatea are un punct de lucru în acel spatiu pe care l-a pus în functiune si-l foloseste în exclusivitate pentru realizarea obiectului principal de activitate.
Pârâta Directia Generală a Finantelor Publice a Judeţului Maramureş, în temeiul art. 115 şi art. 308 C.pr.civ., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, mentinerea sentintei recurate ca temeinică si legală, implicit mentinerea deciziei nr. 104/14.05.2009 emisă de Biroul de Solutionare a Contestatiilor din cadrul D.G.F.P. Maramures, a deciziei de impunere nr. 103/05.02.2009 emisă în baza raportului de inspectie-fiscală pentru rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, si a actelor care au stat la baza emiterii acestora.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a actelor ataşate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 4.564 din 14 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins acţiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta S.C. I. S.R.L. Baia Mare, împotriva deciziei nr. 104/14.05.2009 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş. În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că prin decizia nr. 104/14.05.2009 s-a
admis în parte contestaţia reclamantei S.C. I. S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. 103/05.02.2009, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală pentru rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugată, pentru suma de 664 lei şi s-a respins pentru suma de 4601 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar.
Reclamanta a susţinut că deductibilitatea taxei pe valoare adăugată aferentă achiziţiilor de instalaţii sanitare, cabina de duş cu hidromasaj, materiale de construcţii, a două televizoare Panasonic şi uşi de lemn de interior făcute la imobilul situat în Baia Mare, Bd. I. nr. 154, se justifică prin contractul de închiriere încheiat pentru acest spaţiu şi înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare sub nr. 27777/21.07.2008 cu act adiţional şi prin faptul că toate aceste bunuri au fost făcute pentru a asigura un spaţiu adecvat şi condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii societăţii.
A mai precizat tribunalul că reclamanta S.C. I. S.R.L. îşi are însă sediul social în Baia Mare, Bd. U. şi desfăşoară o activitate de realizare a soft-ului la comandă, aşa după cum figurează în obiectul său de activitate. În raport de acest obiect de activitate, tribunalul a arătat că este greu de înţeles cum îmbunătăţirile aduse unui spaţiu, care nu figurează nici măcar ca punct de lucru al societăţii, ar putea fi destinate utilizării în folosul unor operaţiuni taxabile.
Curtea apreciaza că instanta de fond a retinut în mod corect starea de fapt si de drept existentă şi a motivat hotărârea tinand seama de probele administrate în cauză. Astfel, din analiza facturilor rezultă că reclamanta a dedus în luna noiembrie 2008 din 9 facturi fiscale în sumă de 4.601 lei, aferentă achizitiilor de instalatii sanitare, cabină de dus cu hidromasaj, materiale de constructie, doua televizoare Panasonic cu plasma, sapte usi de lemn de interior si accesorii si instalatii de iluminat, în vederea dotării imobilului situat în Baia Mare, bdul lndependentei, nr. 154.
În legătură cu susţinerile reclamantei cum că deductibilitatea aferentă acestor achizitii se justifică prin contractul de închiriere, înregistrat la Administratia Finantelor Publice Baia Mare sub nr. 27777/21.07.2008 si prin actul aditional la acest contract, precum si faptul că bunurile care fac obiectul facturilor fiscale mentionate în raportul de inspectie fiscala partială au fost achizitionate pentru asigurarea dotărilor necesare desfăşurării activităţii în acest imobil, potrivit certificatului de înregistrare fiscală emis de Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul Maramures contestatoarea are sediul social în Baia Mare, b-dul U., de la data înfiinţării, respectiv 17.04.1997. De asemenea, potrivit actului constitutiv al S.C. I. S.R.L. -reactualizat la data de 07.05.2004, sediul social figurează tot la adresa din Baia Mare, b-dul U., aceeasi adresa fiind înscrisă si în facturile fiscale în speţă, iar ultima actualizare la Oficiul Registrului Comertului datează din data de 12 noiembrie 2008, data la care s-a deschis punct de lucru la imobilul situat în Baia Mare, bdul I..
Potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru facturile mentionate S.C. I. S.R.L. nu are drept legal de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 4.601 lei întrucât lucrările de investitii nu sunt aferente patrimoniului societăţii, aşa cum impun şi prev. de art. 21 alin.(3) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi au fost efectuate în parte şi anterior deschiderii punctului de lucru – fila 43 dosar fond.
Luând în considerare prevederile legale citate si având în vedere documentele existente la dosarul contestatiei din care rezultă că reclamanta nu a avut în luna noiembrie 2008 când a efectuat achizitiile în speţă, sediul social în Baia Mare, b-dul I., prin urmare achizitiile de bunuri nu au fost destinate utilizării în folosul unor operaţiuni taxabile, nefiind utilizate pentru nevoile firmei, motiv pentru care societatea nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în suma de 4.601 lei. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 21 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,care precizează care sunt cheltuieli nedeductibile, respectiv cheltuielile făcute în favoarea actionarilor sau asociatilor, altele decât cele generate de plăti pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la pretul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii.
Având în vedere documentele depuse la dosarul contestatiei, din care rezulta că administratorul S.C. I. S.R.L., este si proprietarul imobilului situat în Baia Mare, b-dul I., Curtea deduce că dotarea, repararea si modernizarea imobilului s-a făcut în favoarea acestuia si nu în folosul societăţii – (exemplificativă fiind dotarea imobilului unde urma a se deschide un punct de lucru cu cabina de duş cu hidromasaj – obiectul principal de activitate al societăţii recurente fiind „activităţi de realizare a softului la comandă”).
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că investiţiile efectuate nu au legătură cu activitatea societăţii, nu sunt aferente patrimoniului acesteia şi nu pot fi considerate bunuri destinate realizării de operaţiuni taxabile, astfel că reclamanta nu este îndreptăţită să-şi deducă TVA-ul în sumă de 4.601 lei. Prin urmare, tribunalul a apreciat ca fiind corectă interpretarea dată de pârâtă acestor sume, ca fiind făcute în favoarea asociaţilor şi fiind nedeductibile, potrivit art. 21 alin. 4 lit. e din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi legală şi temeinică decizia emisă de aceasta.
In consecinţă curtea nu va reţine susţinerile recurentei conform cărora aceasta desfăşoară activităţi de IT, respectiv cod CAEN – 6201 Activitati de realizare a sort-ului la comandă, are un punct de lucru unde-si desfăşoară activitatea, într-un spatiu închiriat, folosit în exclusivitate de societate pentru desfăşurarea de activităţi productive, iar pentru amenajarea si dotarea acestuia a achizitionat mai multe bunuri – iar achizitionarea acestora este o investitie necesară în scopul realizării obiectului principal de activitate. (Judecător Gabriel-Adrian Năsui)
