Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 300 din 11 februarie 1998 (dosar nr. 1880/1997)
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru ca un act administrativ să fie atacat la instanţa de contencios administrativ, este necesar ca acesta să producă în mod direct efecte juridice faţă de partea care îl contestă, vătămându-i un drept recunoscut de lege. Prin urmare, procedura instituită prin Legea contenciosului administrativ poate fi folosită numai atunci când este vorba de existenţa unui act administrativ prin care o persoană a fost vătămată într-un drept recunoscut de lege.
în cauză, reclamanta S.C. “Robercom” S.R.L. Roşiori de Vede a contestat un act conţinând opinia pârâtului – Ministerul Finanţelor – privind organul competent a-i soluţiona cererea referitoare la aplicarea normelor privind impozitul pe profit, opinie care nu i-au produs în mod direct nici o vătămare, aceasta neîntrunind condiţiile unui act administrativ.
în concepţia Legii nr. 29/1990, actul administrativ constituie o manifestare unilaterală de voinţă juridică provenind de la o autoritate administrativă, pe baza şi executarea legii şi care duce la crearea unei situaţii juridice noi. Or, adresa contestată de reclamantă conţine o simplă opinie, nu este un act de autoritate, nu reprezintă un act unilateral de voinţă şi nu creează o situaţie juridică nouă, nefiind obligatorie pentru nici o autoritate.
Aşa fiind, aspectele ce ţin de fondul litigiului, criticile formulate de recurenţi în legătură cu faptul dacă activitatea desfăşurată de reclamantă se încadrează sau nu în dispoziţiile art. 5 lit. a din Legea nr. 12/1991, sunt irelevan- te. In consecinţă, recursurile Ministerului Finanţelor şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Teleorman fiind fondate în sensul celor de mai sus, urmează a fi admise, a se casa sentinţa atacată şi, în fond, a se respinge acţiunea reclamantei S C. “Robercom” S.R.L. Roşiori de Vede.
