Asupra conflictului negativ de competenţă ;
Constată că, prin sentinţa civilă nr. 2435/2014, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Covasna – complet asigurări sociale.
Tribunalul Covasna prin sentinţa civilă nr. 101/12 februarie 2015 a invocat decizia nr. 10/20 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a declinat competenţa materială în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe sesizând şi Curtea de Apel Braşov cu prezentul conflictul negativ de competenţă.
Curtea de apel constată că este competentă să soluţioneze conflictul conform art. 135 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.136 alin. 2 Cod procedură civilă.
Obiectul dosarului civil nr. 4225/305/2014 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe îl constituie contestaţia formulată de contestatorul F.L. împotriva deciziei de impunere nr. 64/20 august 2014 emisă de A.J.O.F.M. S.G..
Decizia de impunere vizează recuperarea sumei totale de 1808,93 lei de la contestator cu titlu de indemnizaţie de şomaj încasată necuvenit pentru intervalul 15.11.2013 – 18.03.2014 (1751 lei) şi taxe poştale de 17,51 lei şi dobândă de 40,42 lei.
Decizia este titlu executoriu conform art. 47 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 şi are ca temei art. 41 litera b din Legea nr. 76/2002 reţinându-se că în mod nelegal contestatorul a realizat venituri din activităţi comerciale, cumulându-le cu indemnizaţia de şomaj ceea ce nu este permis.
Considerentele pentru care Tribunalul Covasna – complet specializat de asigurări sociale – a calificat cererea contestatorului F.L. ca fiind contestaţie la executare pe calea dreptului comun şi a declinat competenţa materială de soluţionare a acesteia în favoarea Judecătoriei Sf. Gheorghe sunt corecte deoarece se bazează pe interpretarea corectă a deciziei nr. 10/20.10.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei în temeiul art. 520 Cod procedură civilă.
Deşi aparent, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată nu ar fi aplicabilă cauzei prin conţinutul dispozitivului, din studiul considerentelor acesteia rezultă că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a putea „dezlega” chestiunea de drept cu care a fost investită – aplicarea art. 47 alin. 2 din Legea nr. 76/2001 raportat la art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958 (art. 2517 Cod civil) sau la art.131 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 – a calificat natura juridică a contestaţiei împotriva deciziei de imputare sumă nedatorată emisă tot de A.J.O.F.M..
Chiar dacă în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie decizia de imputare emisă de A.J.O.F.M. viza sume cu titlu de „primă instalare” cuvenită în baza Legii nr. 76/2002 iar în prezentul dosar, decizia de imputare emisă de A.J.O.F.M. vizează sume cu titlu de „indemnizaţie de şomaj” nedatorată, caracterul deciziei de impunere este acelaşi, respectiv reprezintă titlu executoriu conform art. 47 din Legea nr. 76/2002 şi modalitatea juridică prin care A.J.O.F.M. recuperează sumele încasate necuvenit.
Aşadar dezlegările oferite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele deciziei cu privire la legea aplicabilă acestui gen de contestaţiei la executare, sunt incidente şi în prezenta cauză raportat la obiectul contestaţiei formulate.
Prin urmare, Judecătoria Sfântu Gheorghe a fost sesizată cu o contestaţie la executare în temeiul art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă pentru că Legea nr. 76/2002, ca lege specială nu conţine soluţie procedurală specială de soluţionare a acestui gen de contestaţie împotriva deciziei de recuperare sume nedatorate de A.J.O.F.M.
Art. 119 alin. 1 din Legea nr. 76/2001 face trimitere la dispoziţiile dreptului comun, iar potrivit dreptului comun, art. 712 alin. 2, art. 713 alin.1 şi art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă cererea dedusă judecăţii reprezintă o contestaţie la executare a cărei competenţă de soluţionare revine judecătoriei în raza căreia îşi are sediul A.J.O.F.M.
Este adevărat că potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 conflictele individuale şi colective de muncă precum şi asigurările sociale sunt soluţionate de tribunale în primă instanţă, însă în cauză nu este sesizată instanţa cu un litigiu de asigurări sociale în temeiul acestei legi şi nici cu un litigiu privitor la stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj conform art. 119 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 pentru a fi aplicabile dispoziţiile procedurale prevăzute conflictelor de drepturi.
Sistemul de asigurări sociale este unul complex şi el acoperă atât pensiile publice, dar şi alocaţiile de stat pentru copii, situaţiile de incapacitate temporară de muncă, riscurile de accidente de muncă şi boli profesionale şi alte servicii de asistenţă socială, indemnizaţiile de şomaj şi stimulentele acordate angajaţilor pentru crearea de locuri de muncă; or, fiecare dintre aceste forme de asistenţă socială este guvernată de actele normative adoptate pentru acel segment de relaţii sociale (domeniul propriu de reglementare), iar din perspectiva speţei deduse judecăţii, pensiile publice sunt guvernate de prevederile Legii nr. 263/2010 cu modificările şi completările ulterioare, în timp ce sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă de cele ale Legii nr.76/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Ca atare, soluţionarea litigiilor generate de aplicarea lor se supune regulilor propriului act normativ, cu excepţia situaţiilor în care, în cuprinsul lui, nu se face trimitere la normele dintr-o altă reglementare.
Prin urmare, raportat la obiectul contestaţiei, Curtea constată că Judecătoria Sf. Gheorghe este competentă material să soluţioneze cauza în primă instanţă drept pentru care va trimite cauza acestei instanţe.
Conflict negativ de competenţă. Contestaţie împotriva deciziei de impunere emisa de A.J.O.F.M.
– art.47 alin.2 din Legea nr.76/2001
