Contestaţia în anulare. Citarea recurentului – administrator statutar al societăţii debitoare la adresa menţionată în registrul comerţului. Societăţi comercialeContestaţie în anulare


În motivarea contestaţiei în anulare contestatorul susţine că nu a fost citat la adresa domiciliului său actual.

Prin decizia 194/08.02.2011 s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare reţinând:

Contestatorul a fost administratorul statutar al S.C. A. C. S.R.L., societate înmatriculată în sub nr. J04/261/2002. Din extrasul emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, rezultă că administratorul statutar, contestatorul din cauză, a solicitat menţionarea domiciliului său în Bacău, str. Nicolae Bălcescu, nr. ….

Atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de recurs pârâtul-contestator a fost citat la adresa menţionată în Registrul Comerţului, respectiv Bacău, str. Nicolae Bălcescu, ….

Într-adevăr, aşa cum rezultă din cartea de identitate seria XC Nr. … rezultă că începând din 9.07.2009 contestatorul are domiciliul în sat Cîrligi, comuna Filipeşti, judeţul Bacău.

Prin sentinţa comercială nr. 334 din 12 septembrie 2009, s-a dispus deschiderea procedurii împotriva debitoarei S.C. A. C. S.R.L. la care contestatorul avea funcţia de administrator.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 cererea de înmatriculare a unei va cuprinde, după caz, datele conţinute în mod obligatoriu în actul său constitutiv, iar potrivit art. 7 lit. e din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societăţii cu răspundere limitată cuprinde asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, datele lor de identificare.

Potrivit art. 81 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990, datele de identificare prevăzute de art. 7 lit. e cuprind numele, prenumele, codul numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia.

Potrivit art. 21 lit. h din Legea nr. 26/1990 în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate, comerciantul având obligaţia, potrivit art. 22 din Legea nr. 26/1990, de a solicita înregistrarea în Registrul Comerţului a menţiunilor, prevăzute de art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare.

Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate rezultă că pârâtul-contestator avea obligaţia ca în termen de 15 zile de la data de 9.07.2009, să solicite Oficiului Registrului Comerţului înregistrarea schimbării datelor sale de identificare, respectiv a domiciliului, obligaţia pe care însă, nu şi-a îndeplinit-o.

Cum registrul comerţului este mijlocul prin care sunt aduse la cunoştinţă terţilor înmatriculările şi menţiunile la care legea obligă orice comerciant, acestea devenind opozabile după efectuarea lor în registru (art. 4 alin.1, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 26/1990), persoana care are obligaţia de a cerere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate. Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul-recurent ar fi cunoscut domiciliul care nu a fost înregistrat potrivit legii în registrul comerţului, citarea acestuia în cauza în care s-a pronunţat hotărârea contestată s-a realizat în condiţiile legii.

Pe de altă parte, contestatorului îi revenea obligaţia de a solicita până la 28.07.2009 înregistrarea modificării datelor sale de identificare, obligaţia pe care în mod culpabil nu a executat-o. Potrivit art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă, nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.