Asistenta juridica obligatorie. Lipsa inculpatului aflat în stare de
libertate. Omisiunea desemnarii unui aparator din oficiu.
Conform art.171 alin.3 Cod penal, asistenta jridica este obligatorie în
cursul judecatii si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea
savârsita, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Chiar în conditiile în care
inculpatul lipseste de la judecata, instanta este obligata sa desemneze un
aparator din oficiu pentru inculpat.
Sanctiunea încalcarii normelor referitoare la asistenta juridica
obligatorie este nulitatea absoluta a hotarârii pronuntate, conformart.197
alin.2 din Codul de procedura penala.
(decizia penala nr.181/R/05.02.2003-CAB-Sectia I Penala)
Prin sentinta penala nr.1152/03.07.2002 a Judecatoriei Buftea,
inculpatul S.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art.71,64
Cod penal,pentru savârsirea infractiunii prev.de art.215/1 alin.1 Cod penal, cu
aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 siart.37 lit.b Cod
penal, inculpatul a mai fost condamnat la 1 an închisoare, cu aplicarea
art.71,64 Cod penal.
S-a facut aplicarea art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal,, inculpatul urmând
sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a dedus retinerea si s-a admis actiunea partii civile S.C. D S.R.L.,
inculpatul fiind obligat la despagubiri civile.
În esenta, instanta a retinut ca, inculpatul în calitate de agent comercial,
a delapidat prin eliberarea chitantelor catre societatile comerciale unde livra
marfa, suma de 40 milioane lei.
Împotriva sentintei a declarat apel inculpatul, criticând solutia pentru
nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr.1685/A/16.10.2002 a Tribunalului Bucuresti –
Sectia a II-a Penala, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei penale a formulat recurs inculpatul, aratând ca este
nevinovat.
Curtea, examinând cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, prin
prisma criticilor din recurs formulate de inculpat si în raport de motivul de
casare prev.de art.385/9 pct.17/1 C.p.p., si art.385/9 pct.6 C.p.p. a considerat
recursul inculpatului fondat.
Astfel,prin prisma motivului de casare prev.de art.385/9 pct.6 C.p.p.,
Curtea a constatat ca judecarea apelului s-a facut în lipsa desemnarii unui
aparator, în raport de dispozitiile art.171 al.3 C.p.p.
Instanta, având în vedere ca pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea prev.de art.215/1 alin.1 Cod penal este închisoarea de la 1 la 15
ani, era obligata sa desemneze un aparator din oficiu, chiar daca inculpatul a
lipsit de la judecata.
Neprocedând în acest mod, decizia din apel este lovita de nulitate
absoluta, în raport de dispozitiile art.197 C.p.p., astfel încât, a admis recursul
inculpatului, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul
Bucuresti.
2
