Recurs declarat de avocatul care si-a denuntat mandatul. Inadmisibilitatea recursului.
Decizia penala nr. 283/22 decembrie 2006.
Prin Sentinta penala nr. 1660 din 10 octombrie 2006, Judecatoria Tulcea, în baza art. 180 alin. 2 cod penal, a condamnat pe inculpata I.T. la o pedeapsa de 500 lei amenda penala, punându-i în vedere dispozitiile art. 631 cod penal, a admis în parte actiunea civila si a obligat inculpata la plata sumei de 300 lei, daune morale, la 29,50 lei daune materiale catre partea civila M.E; a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :
În data de 24 noiembrie 2005, în localitatea Murighiol, partea vatamata s-a întâlnit cu inculpata unde, pe fondul unui schimb de cuvinte necorespunzatoare din partea ambelor parti, inculpata a lovit-o pe partea vatamata cu un bat pâna când acesta a început sa se rupa. Aceasta situatie de fapt a rezultat din declaratia martorului S.P. coroborata cu a martorei I.M., cu declaratia partii vatamate, concluziile certificatului medico-legal si indirect cu declaratia inculpatei si a martorei C.M.,inculpata aratând ca doar a zgâriat-o pe partea vatamata, iar martora din urma confirmând o atitudine agresiva a inculpatei fata de partea vatamata în sensul ca partea vatamata a fost îmbrâncita.
Din certificatul medico-legal nr. 925 din 28 noiembrie 2005, a rezultat ca partea vatamata a suferit leziuni traumatice care puteau data din data de 24 noiembrie 2005 si care au necesitat pentru vindecare timp de 5 -. 6 zile de la data producerii.
În drept, fata de situatia astfel retinuta, s-a constatat ca fapta inculpatei de a lovi partea vatamata cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de îngrijiri medicale de 5 – 6 zile, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, lovire sau alte violente.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatei, instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal,, respectiv gradul de pericol social concret al faptei savârsite, care aduce atingere integritatii corporale si sanatatii persoanei, împrejurarile comiterii faptei, respectiv în conditiile în care ambele parti în prealabil si-au adresat cuvinte jignitoare, persoana inculpatei care nu avea antecedente penale.
Pe cale de consecinta, va fi condamnata inculpata la o pedeapsa de 500 RON amenda penala.
S-au pus în vedere inculpatei dispozitiile art. 631 Cod penal.
Relativ la actiunea civila formulata de partea vatamata M.E, instanta a admis-o în parte, dispunând ca, în baza art. 14 si art. 346 Cod proc. penala raportat la art. 998 si urmatoarele Cod civil, sa fi fost obligata inculpata la plata sumei de 300 RON, cu titlu de daune morale si la plata sumei de 29,50 RON daune materiale catre partea civila.
Astfel, au fost avute în vedere suferintele fizice cauzate partii civile în urma loviturilor aplicate apreciindu-se ca suma cuvenita cu titlu de daune morale nu se justifica, iar relativ la daunele materiale în cuantum de 29,5 RON, acestea erau reprezentate de contravalorea achitata pentru eliberarea certificatului medico-legal (fila 26).
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat recurs avocat C.C. pentru inculpata, sustinând ca i-a fost încalcat dreptul la aparare.
Partea vatamata, prin avocat, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, fiind declarat de avocat C.C. în numele inculpatei, în conditiile în care acest avocat îsi denuntase unilateral mandatul în fata instantei de fond.
Examinând cauza, din perspectiva inadmisibilitatii recursului, invocata de intimata parte vatamata, tribunalul constata ca, potrivit art. 3852 raportat la art. 362 alin. 2 Cod proc. pen., recursul poate fi declarat si de catre aparatorul persoanelor prev. la alin. 1 al art. 362 lit. b – f (inculpat, parteraa vatamata, etc.)
În speta, doamna avocat C.C., la termenul de judecata din 5 septembrie 2006 si-a denuntat unilateral mandatul, situatie ce a fost adusa la cunostinta inculpatei printr-o adresa, acesteia facându-i-se cunoscut ca are posibilitatea sa-si angajeze un alt aparator.
La urmatorul termen, acelasi avocat, fara a prezenta o noua împuternicire avocatiala, a solicitat un nou teren de judecata. În mod corect instanta de fond a respins aceasta cerere de amânare, în absenta unei noi delegatii, constatând ca mandatul anterior încetase ca urmare a denuntarii unilaterale.
Acelasi aparator al inculpatei a perseverat si a formulat recurs împotriva hotarârii judecatoresti, desi mandatul initial încetase în conditiile aratate.
Tribunalul constata ca recursul este formulat de o persoana care nu are calitate de avocat al inculpatei, dispozitiile art. 362, alin. 2 Cod proc.pen. nefiind incidente în speta.
În aceste conditii, avocatul nu avea dreptul sa exercite drepturile procesuale ale inculpatei, deci nici dreptul de a formula recurs în numele acesteia, recursul astfel formulat fiind inadmisibil.
Asa fiind, în conformitatea cu disp. art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod proc. pen., urmeaza a respinge recursul ca inadmisibil si a mentine sentinta penala atacata ca temeinica si legala.
