Drept procesual civil. Judecata. Înfăţişări şi dezbateri. Reclamant aflat în stare de deţinere. Neaducerea la cunoştinţă de către instanţă a dreptului de asistenţă judiciară. Încălcarea dreptului de acces la justiţie.
C.proc.civ., art.129 alin. 2
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 6 parag. 1
Potrivit art. 129 alin. 2 C.proc.civ. „judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces (…)”, iar conform art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa (…)”.
Astfel, în situaţia în care unui reclamant, aflat în stare de deţinere şi lipsit de mijloace financiare, nu i s-a adus la cunoştinţă de către instanţă dreptul său la asistenţă judiciară, anularea acţiunii sale pentru neplata unor taxe judiciare modice constituie o împiedicare de exercitare a dreptului de acces la justiţie.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 1253 din 27 noiembrie 2007
Prin Decizia civilă nr. 662 din 12 septembrie 2007, Tribunalul Timiş a anulat apelul declarat de reclamantul S.D.P. împotriva Sentinţei civile nr. 399 din 28 februarie 2007 a Judecătoriei Lugoj.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut că prima instanţă a anulat acţiunea formulată de reclamant, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de acesta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 112 C.proc.civ., că nu a fost timbrată şi că reclamantei i s-a pus în vedere să precizeze obiectul cererii, să indice domiciliile părţilor şi să depună acte de stare civilă, sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 C.proc.civ.
Tribunalul a mai avut în vedere că, în apel, reclamantul a fost citat cu menţiunea de a timbra apelul pentru termenul de judecată din 2 mai 2007, când i s-a mai acordat un termen de judecată pentru a-şi îndeplini această obligaţie.
Că, la termenul de judecată din 13.06.2007 a fost lipsă de procedură cu reclamantul şi cauza a fost amânată din nou pentru data de 12.09.2007, termen la care reclamantul s-a prezentat însă fără a-şi îndeplini obligaţia de timbrare a apelului, astfel încât tribunalul a apreciat că în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ. şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 se impune anularea apelului ca nemotivat.
Împotriva acestei decizii, reclamantul S.D.P. a declarat recurs cerând casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că este deţinut în Penitenciarul Timişoara, că nu are sprijin financiar şi nu poate plăti taxele, solicitând ca acestea să fie suportate de stat.
Curtea, în temeiul art. 75 alin. 2 C.proc.civ., a admis cererea de scutire a reclamantului recurent de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate în recurs, respectiv de 4 lei şi 0,15 lei, iar în temeiul art. 306 alin. 2 C.proc.civ., a pus în discuţie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ. raportat la art. 105 alin. 2 şi art. 74 şi art. 75 C.proc.civ.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului şi casarea celor două hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, având în vedere că este deţinut în penitenciar şi a fost lipsit de posibilitatea de a-şi exercita drepturile în legătură cu moştenirea după părinţii săi.
Prin Decizia civilă nr. 1253 din 27 noiembrie 2007, Curtea a admis recursul declarat de reclamant, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că prin acţiunea introductivă reclamantul a arătat că este deţinut în Penitenciarul Timişoara, iar cauza s-a soluţionat de prima instanţă la primul termen de judecată, în lipsa părţilor.
Astfel, a constatat că, în condiţiile art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. se impunea suspendarea cauzei, iar nu judecarea acesteia şi sancţionarea reclamantului cu anularea acţiunii ca netimbrată.
Curtea a apreciat că Tribunalul era obligat să constate acest mod defectuos de a proceda al primei instanţe, având în vedere că dreptul de acces la justiţie al reclamantului a fost nesocotit, cu toate că acest drept este garantat potrivit art. 21 din Constituţia României şi art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, Curtea a avut în vedere că Tribunalul a constatat că reclamantul este deţinut şi, cu toate că taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar datorate în apel sunt modice, respectiv de 4 şi 0,15 lei, nu i-a adus la cunoştinţă reclamantului că are dreptul procesual de a cere scutirea de la plata taxelor judiciare şi asistenţă judiciară gratuită, deşi, potrivit art. 129 din Codul de procedură civilă, judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor în proces.
Or, dimpotrivă, Tribunalul s-a limitat să amâne cauza pentru trei termene de judecată şi să pună în vedere reclamantului să timbreze apelul, limitând în acest mod exercitarea dreptului de acces la justiţie al reclamantului.
Astfel, Curtea a constatat că, în aplicarea art. 6 parag. 1 din Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiţie nu poate fi îngrădit prin impunerea unor obligaţii imposibil de executat, între care şi plata taxelor judiciare.
În consecinţă, a conchis că, în speţă, aceste taxe au un cuantum modic, aşa încât neplata lor nu trebuia sancţionată de aşa manieră încât reclamantul să fie împiedicat să-şi exercite dreptul de acces la justiţie şi să obţină pe această cale drepturile sale succesorale.
