Legea 85/2006 art.132 alin.2,
Procedura insolventei se finalizeaza prin sentinta de închidere a procedurii.
Este cunoscut ca închiderea procedurii poate fi pronuntata de judecatorul sindic, conform legii insolventei, în 5 situatii diferite:
-insuficienta fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor administrative ale procedurii;
-executarea cu succes a planului de reorganizare;
-terminarea lichidarii si a tuturor distributiilor în caz de faliment;
-acoperirea întregii mase credale, chiar înaintea finalizarii lichidarii;
-neînregistrarea nici unei creante la masa credala, dupa deschiderea procedurii la cererea debitorului (în acest caz, închizând procedura, judecatorul sindic revoca hotarârea de deschidere a procedurii).
În cazul în care activele sau fondurile debitorului nu exista sau sunt insuficiente pentru acoperirea „cheltuielilor administrative” – este vorba, în realitate, de cheltuielile procedurii – procedura insolventei se poate închide în orice stadiu, chiar daca, fie nu s-a trecut la faliment înca, fie s-au efectuat unele vânzari si distributii de fonduri, dar cheltuielile de procedura ulterioare efectuarii distributiilor nu mai pot fi acoperite din fondurile debitorului.
Contestarea hotarârii de închidere a procedurii este posibila numai pe calea recursului prevazut de art.12 din legea insolventei, recursul putând fi introdus de orice persoana interesata, cu exceptia cazului în care procedura s-a închis în urma unei proceduri contencioase, când recursul poate fi formulat doar de partile sau intervenientii în interes propriu în aceasta procedura.
Potrivit disp.art.132 al.2 din Legea nr.85/2006, procedura de faliment va fi închisa atunci când judecatorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si când fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul sindic va pronunta o sentinta închizând procedura.
Închiderea procedurii antreneaza, de regula, disparitia personalitatii juridice a debitorului.
La data de 27.06.2008, lichidatorul judiciar R.N. SPRL Tulcea, desemnat pentru debitoarea SC P.Sf.Gh. SA, jud.Tulcea, a solicitat închiderea procedurii de insolventa, în conformitate cu art.132 al.2 din Legea nr.85/2006.
Prin sentinta civila nr.1723/COM/29.07.2008, pronuntata de Tribunalul Tulcea, s-a admis cererea si s-a dispus închiderea procedurii falimentului cât si radierea debitoarei din evidentele O.R.C. Tulcea.
S-a avut în vedere ca, potrivit disp.art.132 al.2 din Legea nr.85/2006, procedura de faliment va fi închisa atunci când judecatorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si când fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul sindic va pronunta o sentinta închizând procedura.
Instanta de fond a concluzionat ca sunt îndeplinite conditiile legale asupra cererii cu care a fost sesizata.
Împotriva acestei hotarâri, în termen a declarat recurs A.V.A.S., solicitând admiterea lui, casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural îndeplinit.
Se arata ca atât cererea de închidere a procedurii cât si hotarârea prin care s-a aprobat raportul final se impunea sa fie publicate în Buletinul Procedurilor de Insolventa.
Aceasta cerere, ca orice act procedural, se impunea sa fie comunicate creditorilor care, la rândul lor aveau dreptul de a-si formula aparari.
Mai mult, nu au fost respectate nici dispozitiile art.129 din Legea nr.85/2006, în sensul ca legiuitorul a introdus obligatia imperativa a judecatorului sindic de a convoca adunarea creditorilor la un termen de maxim 30 de zile de la afisarea raportului final si a comunicarii acestor documente catre creditori.
Recurenta considera nelegala dispunerea de catre judecatorul sindic a închiderii procedurii insolventei, atât timp cât nu a fost pronuntata o hotarâre definitiva si irevocabila în recursul declarat de A.V.A.S., iar instanta de judecata nu s-a pronuntat la solicitarea ei de autorizare a Comitetului Creditorilor în vederea introducerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a fostilor membri ai organelor de conducere.
De asemenea, raportul final nu constituie o sinteza a procedurii ci, lapidar, o parte din aspecte.
In aceste conditii, judecatorul sindic poate ordona administrarea probelor, chiar daca partile se împotrivesc, respectiv efectuarea unei expertize contabile care sa stabileasca cauzele si împrejurarile care au determinat ajungerea societatii în stare de insolventa.
Recursul este nefondat, apreciaza Curtea, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
In conformitate cu art.132 al.2 din Legea nr.85/2006, procedura de faliment va fi închisa atunci când judecatorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si când fondurile nereclamate au fost depuse la banca.
In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul sindic va pronunta o sentinta închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând si radierea acestora.
Prin încheierea din 04.04.2008, judecatorul sindic, conform art.129 al.2 din lege, a respins obiectiunile formulate de creditorul A.V.A.S. si a aprobat raportul final al lichidatorului.
Creditorul a motivat ca, întrucât în contul creantei nu au fost efectuate încasari, iar aceste creante nu au fost recuperate în cursul procedurii de insolventa, fiind, astfel, prejudiciati, se impunea continuarea procedurii si convocarea de catre lichidatorul judiciar a comitetului creditorilor în vederea analizarii oportunitatii introducerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale împotriva fostilor membri ai organelor de conducere ai debitoarei.
De asemenea, creditorul a invocat faptul ca nu i s-a comunicat raportul final si ca lichidatorul nu a întreprins toate masurile în vederea identificarii persoanelor vinovate de aducerea debitoarei în stare de insolventa.
Judecatorul sindic a retinut ca lichidatorul judiciar si-a îndeplinit atributiile specifice în ceea ce priveste convocarea adunarii comitetului creditorilor, la data de 26.03.2008, notificarea fiind publicata în buletinul de insolventa la data de 07.03.2008.
Insa, nici un creditor nu s-a prezentat la data fixata, iar din înscrisurile existente la dosar rezulta ca lichidatorul a comunicat tuturor creditorilor raportul final si l-a publicat în Buletinul procedurilor de insolventa nr.1338/21.02.2008, conform art.7 al.1 din lege.
La data de 09.04.2008, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, fara ca ulterior sa se primeasca obiectiuni sau contestatii de la creditori, comitetul creditorilor, debitori sau alte persoane fizice sau juridice ce ar avea interes în cauza.
Asa fiind, la 27.06.2008, a fost formulata o noua cerere, admisa de instanta de fond.
Criticile formulate de catre recurent au fost analizate de catre instanta de fond, o parte si prin încheierea din 4.06.2008, astfel solutia preconizata de casare cu trimitere pentru nesolutionare a fondului apare ca nejustificata.
Pe de alta parte, judecatorul sindic nu poate dispune ordonarea unor probe încalcând principiul disponibilitatii partilor în procesul civil.
Asa fiind, apreciaza instanta de control ca, toate criticile formulate sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în conf.cu disp.art.312 al.1 Cod procedura civila, recursul a fost respins, ca nefondat.
