Obligaţia desfiinţării lucrărilor realizate fără autorizaţie de construire. Irelevanţa diligenţelor întreprinsă în lipsa autorizaţiei.
Legea nr.50/1991 – art.26 alin.1, art.28 alin.3 şi art.30 alin.1.
Dovada diligenţelor efectuate pentru intrarea în legalitate şi conformarea la măsurile impuse prin procesul – verbal de contravenţie este irelevantă întrucât dispoziţiile art.28 alin.3 din Legea nr.50/1990 prevăd măsuri de desfiinţare a construcţiilor, chiar şi în situaţia în care la expirarea termenului pentru intrarea în legalitate, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.
(C.A.B. S.IV Civ. – dec.civ.nr.1313/18.09.2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 7.05.2007, reclamantul Primarul sectorului 2 Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul B.M., solicitând instanţei să-l oblige pe acesta din urmă să desfiinţeze lucrările efectuate fără autorizaţie de construire la imobilul situat în Bucureşti, str. Despot Vodă nr. 4, sector 2, pentru care a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal de contravenţie nr.238 seria 000941 din data de 20.09.2005.
Prin sentinţa civilă nr.4811/11.06.2007, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că deşi pârâtul nu a depus autorizaţia de construire,a făcut dovada diligenţelor efectuate pentru intrarea în legalitate, ceea ce dovedeşte intenţia acestuia de a se conforma măsurii complementare dispuse prin procesul-verbal de contravenţie.
A apreciat instanţa de fond, că soluţia obligării pârâtului la desfiinţarea lucrărilor şi readucerea imobilului la starea iniţială, ar fi excesivă prin raportare la conduita pârâtului.
Împotriva sentinţei, a declarat apel reclamantul Primarul sectorului 2 Bucureşti, care a arătat că în mod greşit a fost respinsă acţiunea, în considerarea conduitei pârâtului, deoarece acesta avea obligaţia să efectueze lucrările numai după obţinerea autorizaţiei de construire.
Prin decizia civilă nr.360 A/13.03.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, a admis apelul astfel declarat, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să desfiinţeze lucrările nelegal realizate, astfel cum sunt identificate în procesul verbal de contravenţie seria nr.238 seria 000941 din data de 20.09.2005, în termen de 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a hotărî în acest fel, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 26 alin. 1, art. 28 alin. 3 şi art. 30 alin.1 din Legea nr. 50/1991, care aplicate situaţiei de fapt necontestate, au condus instanţa de apel, la concluzia că, deşi intimatul pârât a făcut demersuri în vederea eliberării autorizaţiei de construire, acestea nu s-au finalizat prin eliberarea autorizaţiei, astfel că potrivit legii, se impune măsura desfiinţării construcţiilor.
Împotriva deciziei, a declarat recurs pârâtul, care consideră că instanţa de apel nu a ţinut cont de diligenţele pe care le-a depus pentru obţinerea autorizaţiei şi a interpretat greşit nerespectarea termenului impus pentru intrarea în legalitate, ignorând faptul că reclamanta este cea care a împiedicat eliberarea autorizaţiei, cu motivaţia că terenul pe care este edificată construcţia, este grevat de sarcini.
În drept, recurentul nu a indicat nici un motiv de nelegalitate, însă potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv interpretarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor Legii nr.50/1991.
Analizând decizia recurată, în limita criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat, tribunalul analizând şi aplicând dispoziţiile legale incidente în litera şi spiritul lor.
Cum săvârşirea contravenţiei reţinută în procesul-verbal nr. 238 seria 000941 din data de 20.09.2005 este necontestată, devine aplicabil art. 32 din Legea nr. 50/1991 care prevede că în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional nu s-au conformat celor dispuse prin procesul-verbal de constatare, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune desfiinţarea lucrărilor.
Acest text se coroborează cu dispoziţiile art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, care prevăd aceeaşi măsură a desfiinţării construcţiilor, şi în situaţia în care, la expirarea termenului pentru intrarea în legalitate, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.
Termenul acordat pârâtului, a fost 19.12.2005, însă nici până la judecarea recursului, acesta nu a fost în măsură să depună autorizaţia, prevăzută de legea specială, respectiv de Legea nr.50/1991.
Întrucât legea nu dă loc la interpretări, în ceea ce priveşte posibilitatea instanţei, sesizată cu judecarea unei astfel de cereri, de a lua în calcul buna credinţă a părţilor, Curtea constată că tribunalul a dispus în limitele impuse de lege, astfel cum au fost circumstanţiate anterior, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
2
