SENTINTA CIVILA NR.809/CA
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra exceptiei de nelegalitate invocata de contestatoarea COMPANIA NATIONALA A URANIULUI cu privire la hotararile Consiliului Local al comunei F. nr. 35/2005, nr.17/2001 si nr. 21/2000, in contradictoriu cu intimata PRIMARIA COMUNEI F. – DIRECTIA IMPOZITE – TAXE LOCALE, avand ca obiect ” exceptie nelegalitate act administrativ”.
La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care;
Dezbaterile in litigiul comercial de fata au avut loc in sedinta publica din de 26 noiembrie 2008 , cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta, pentru a se depune concluzii scrise la dosar, a amanat pronuntarea pentru data de 3 decembrie 2008, iar apoi din lipsa de timp pentru deliberare pentru data de 10 decembrie 2008.
T R I B U N A L U L
Constata ca, prin incheierea de sedinta din data de 9 iulie 2008 a Judecatoriei B. pronuntata in dosarul nr. 20/197/2007 s-a dispus sesizarea instantei de contencios administrativ cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a H.C.L nr. 21/2000 , nr. 17/2001 si 35/2005 ale Consiliului Local al Comunei F., invocata de contestatoarea COMPANIA NATIONALA A URANIULUI in conditiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
In motivarea exceptiei contestatoarea arata ca prin H.C.L. nr. 35/2005, nr. 21/2000 si nr. 17/2001 se incalca principiul fortei juridice a Legii nr. 571/2003, respectiv Legea nr. 27/1994 norme cu forta juridica superioara si in egala masura aceleasi hotarari adauga/ modifica dispozitiile Legii nr. 350/2001.
In ce priveste H.C.L. nr. 35/2005 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pe anul 2006 se arata ca art. 1 stabileste rangul IV zona B pentru satul F. si rangul V zona B pentru satul R. – R..
Or, raportat la art. 2 si 3 din legea nr. 351/2001 rezulta ca intimata in mod nelegal a stabilit rangul localitatilor intrucat nu avea competente, iar incadrarea acestor localitati intr-un anumit rang este stabilita prin lege.
Schimbarea rangului localitatii este tot atributul legiuitorului urmare a propunerii consiliului local.
In ce priveste stabilirea zonei Codul fiscal prevede in mod expres ca aceasta se stabileste de consiliul local insa numai in functie de pozitia terenului fata de centrul localitatii, de retelele edilitare, precum si alte elemente specifice fiecarei unitati administrativ –teritoriale, conform documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar edilitar sau altor evidente agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.
In speta nu este posibil ca intreaga localitate F. sa fie incadrata in zona B, intrucat aceasta zona impune indeplinirea unor conditii de catre localitatile incadrate in aceasta categorie, mai ales in situatia in care aceasta localitate cuprinde elemente de natura a afecta valoarea terenului, respectiv zona de teren cu destinatie speciala sau zone de protectie in cuprinsul carora sunt interzise oricare alte activitati in afara celor pentru care au fost declarate astfel.
De altfel si incadrarea terenului apartinand societatii sau aflat in administrarea acesteia in categoria terenurilor intravilane, este nelegala si de natura a adauga la legea nr.350/2001.
Potrivit anexei 2 din Legea nr. 350/2001 prin teritoriu intravilan se intelege totalitatea suprafetelor construite si amenajate ale localitatilor ce compun unitatea administrativ teritoriala de baza, delimitata prin P.U.G aprobate si in cadrul carora se poate autoriza executia de constructii si amenajari.
Raportat la specificul zonei in care este amplasata Uzina ”R” in jurul careia a fost afectata o zona de protectie ”teren cu destinatie speciala” – TDS si care are un obiect specific de activitate este evident ca in aceasta zona nu se poate autoriza executia de constructii si amenajari in aceasta zona.
Prin urmare, incadrarea terenului in intravilan este neconforma cu Legea nr. 350/2001.
Potrivit art. 3 din H.C.L. nr. 35/2005 se hotaraste o majorare a taxelor si impozitelor pentru anul2006.
Art. 287 ” din Codul fiscal dau posibilitatea consiliului local de a modifica anual impozitele si taxele locale, dar numai in functie de conditiile specifice zonei si numai ulterior momentului stabilirii nivelului initial al taxelor si impozitelor.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 571/2003, hotararile ( de majorare) adoptate au la baza nivelurile impozabile si Taxele fiscale stabilite in suma fixa conform prevederilor Codului fiscal, precum si impozitele si taxele locale determinate pe baza de cota procentuala potrivit dispozitiilor acesteia, iar hotararea de majorare se aplica numai pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat.
Pe cale de consecinta rezulta ca cele doua hotarari de stabilite si majorare sunt distincte si se impun a fi luate separat.
Art. 6 din H.C.L. nr. 35/2005 este nelegal fata de dispozitiile art. 257 Cod fiscal si H.G nr. 797/2005.
Prin art. 6 s-a stabilit ca impozitul pe terenurile aflate in administrarea persoanelor juridice, indiferent de rangul localitatii, categoria de folosinta si zona unde este situat terenul este de 509 lei/ha.
Sub acest aspect hotararea este nelegala intrucat potrivit art. 257 Cod fiscal sunt scutite de la plata impozitului anumite categorii de terenuri si ” orice terenuri ocupate de iazuri, balti, cele folosite ca zone de protectie definite in lege”, astfel cum sunt cele apartinand societatii sau aflate in administrarea acesteia.
De asemenea H.G nr. 797/2007 stabileste cuantumul impozitului la 509 lei/ha numai pentru terenurile amplasate in intravilan – terenuri cu constructii situate in zona B, rangul IV al localitatii.
H.C.L. nr.35/2005 a fost emisa la data de 30 decembrie 2005 in conditiile in care cele 45 zile lucratoare prevazute expres de Codul fiscal se implineau la data de 12 octombrie 2005.
II. Motivele de nelegalitate privind H.C.L. nr. 17/2001 sunt ca potrivit art. 49 din Legea nr. 27/1994 hotararea de modificare trebuie adoptata pana la data de 31 octombrie a fiecarui an si se aplica pentru anul urmator. Or, asa cum se poate observa hotararea a fost luata la 28 decembrie 2001 cu doua luni peste termenul instituit.
In hotarare nu se mentioneaza la ce nivel al taxelor si impozitelor se aplica procentul de 40 %.
III. H.C.L. nr. 21/2000 incalca prevederile art. 14 alin.1 din Legea nr. 27/1994 care stabileste pentru comunele, satele – resedinte de comune, satele componente ale comunelor si cele apartinand oraselor si Municipiilor aflate in zona B a localitatii, un impozit de 50 lei/mde teren, consiliul stabilind prin anexa 1 la hotarare un impozit pe teren, categoria B de 75 lei/m.
Si cu privire la aceasta hotarare nu s-a respectat termenul fiind luata in sedinta din 29 decembrie 2000.
Intimatii Primaria Comunei F. – Directia Impozite a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiei de nelegalitate, avand in vedere ca fiecare din hotararile adoptate de catre consiliul local privind cota de impozitare a avut la baza dispozitiile legale in vigoare la data emiterii acestora si niciuna din aceste hotarari nu a fost contestata de Institutia Prefectului in contencios administrativ.
Se arata in aparare ca societatea contestatoare nu a procedat la reevaluarea cladirilor in ultimii 3 ani anterior anului fiscal de suferinta, astfel ca prin adresa nr. 3455/2006 a comunicat acesteia necesitatea depunerii documentelor justificative privind terenurile detinute de aceasta din care sa reiasa incadrarea acestora pe categorii de folosinta si depunerea declaratiei rectificative privind cladirile fata de reevaluarea acestora in ultimii 3 ani anterior anului de referinta, conform HCL nr.35/2005 urmand a se achita conform art. 253 alin.6 Cod fiscal un impozit de 10 % din valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea contestatoarei.
Dupa comunicarea valorilor de catre contestatoare, prin adresa nr. 3273/26 octombrie 2006 s-a comunicat acesteia obligatia de plata a sumei de 1.122.870,86 lei, diferenta datorata la impozit pe cladiri pe anul 2006.
Contestatoarea a achitat de buna voie aceste sume anterior si acestea au fost repartizate bugetului de stat.
Debitul privind impozitele datorate a fost calculat conform declaratiei de impunere inregistrata la institutia intimata chiar de catre contestatoare, astfel ca s-a procedat la calculul impozitului pe cladiri conform mentiunilor facute de catre aceasta privind identificarea imobilelor constructii si valorilor acestor imobile, precum si a terenurilor, declaratii depuse la dosar chiar de catre contestatoare care vin in sprijinul celor invocate prin intampinare.
Conform declaratiei de impunere nr. 421/30 ianuarie 2006 s-a stabilit de plata suma de 153.118,75 lei reprezentand cota de 1,20 % aplicata la valoarea de inventar inregistrata in contabilitatea contestatoarei si comunicata, iar conform HCL nr. 35/2005, suma stabilita a fost comunicata contestatoarei cu adresa nr. 421/1 martie 2006.
Hotararea a avut la baza dispozitiile art. 253 Cod fiscal, care prevad la punctul 2 ca se stabileste cota de impozitare de catre consiliile locale si poate fi cuprinsa intre 0,25 % si 1,5 %, iar Consiliul Local F. a hotarat stabilirea procentului de 1 % aplicabil valorii de inventar a cladirilor cu care este inscrisa in contabilitatea proprietarului si aplicarea procentului de majorare de 20 % conform dispozitiilor art. 287 Cod fiscal, avand in vedere faptul ca imobilele nu faceau parte din categoria exceptiilor prevazute de art. 263 Cod fiscal.
Tot conform art. 253 pct. 6 Cod fiscal, in cazul in care nu a fost reevaluata cladirea in ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de catre consiliul local intre 5 % si 10 % si se aplica la valoarea de inventar inregistrata in contabilitate, valoarea de inventar ce a fost comunicata chiar de catre contestatoare.
La termenul de judecata din data de 12 noiembrie 2008 intimata a depus nota de sedinta prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii invocarii exceptiei de nelegalitate a actelor administrativ H.C.L. nr. 21/2000, nr.17/2001 si nr. 35/2005, avand in vedere ca la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004, data de 7 ianuarie 2005 aceste hotarari erau adoptate.
Relativ la aceasta exceptie instanta a retinut ca este nefondata, urmand a o respinge avand in vedere ca potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 ”Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestui, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate”.
Prevederile art. 4 alin.2 din Legea nr. 554/2004 stipuleaza ca, in cazul in care exceptia de nelegalitatea vizeaza un alt administrativ unilateral emis anterior intrarii in vigoare a prezentei legii, cauzele de nelegalitate urmeaza a fi analizate prin raportate la dispozitiile in vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.
Pe cale de consecinta, desi HCL F. nr. 21/2000 si 17/2001 au fost adoptate anterior intrarii in vigoarea a legii nr. 554/2004 fata de prevederile legale mai sus iterate pot face obiectul exceptiei de nelegalitate.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
H.C.L. F. nr. 35/2005 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pe anul 2006 a stabilit la art. 1 rangul IV, zona B pentru satul F. si rangul V, zona B pentru satul R..
Aceasta prevedere a hotararii nu vine in contradictie cu dispozitiile art. 2 din Legea nr.351/2001 , avand in vedere ca desi prin lege nr.351/2001, avand in vedere ca desi prin lege se stabileste rangul localitatilor, este legal ca autoritate deliberativa cu ocazia stabilirii impozitului anual sa stabileasca, in conformitate cu legea rangul localitatilor din raza sa administrativa. In acest sens sunt si prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 351/2001 potrivit carora principalii indicatori pentru ierarhizarea localitatilor vor sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor si taxelor.
Astfel, art. 2 din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national stabileste ierarhizarea localitatilor pe ranguri, iar rangul IV corespunde satelor resedinta de comuna ( in speta localitatii F.) si rangul V – satelor competente ale comunelor ( in speta corespunzator statului R. – R.).
Nu se poate retine ca prin acest act administrativ s-a hotarat trecerea localitatilor la un alt rang decat cel avut anterior, astfel ca nu sunt incidente prevederile art. 3 din Legea nr. 351/2001.
Art. 3 din H.C.L. nr. 35/2005 a stabilit impozitul pe cladiri in cazul persoanelor juridice prin aplicarea cotei de 1 % asupra valorii de inventar a cladirii, inregistrata in contabilitatea acestora si modificata la care se aplica o majorare de 20 % conform art. 253 respectiv art. 287 din Legea nr. 571/2003.
Potrivit art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind calculul impozitului datorat de persoanele juridice la alineatul 1 se stabileste ca, in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii, iar potrivit alineatului 2 cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25 % si 1,50 % inclusiv.
In speta, Consiliul Local F. a stabilit o cota de 1 % ce se incadreaza in limitele legale.
Potrivit alineatului 2 al art. 3 din H.C.L. F. nr. 35/2005 s-a stabilit ca in cazul persoanelor juridice ce nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor in ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri sa fie de 10 % aplicata la valoare de inventar a cladirii, inregistrata in contabilitatea acestora.
Aceasta din urma situatie este aplicata societatii reclamante care nu a facut dovada efectuarii reevaluarii cladirilor in ultimii 3 ani anterior anului fiscal 2006, aspect ce reiese din adresa nr. 3455/21 septembrie 2006 emisa de intimata prin care s-a solicitat reclamantei depunerea declaratiei rectificative privind cladirile fata de neevaluarea acestora in ultimii 3 ani.
Conform art. 253 alin.6 din Legea nr. 571/2003 in aceasta situatie cota impozitului pe cladire se stabileste de consiliul local intre 5 % si 10 % si se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare.
Reclamanta a comunicat intimatei valoarea de inventar, iar intimata dand eficienta prevederilor hotararii care a stabilit o cota procentuala in limita legala de 10 % a comunicat societatii cu adresa nr. 3273/26 octombrie 2000 obligatia de plata a diferentei de impozit pe cladiri de 1.122.870,80 lei, impozitul pe cladiri pe anul 2006 fiind de 1.275.989,61 lei.
De asemenea, majorarea aplicata potrivit art. 3 alin.1 din H.C.L. nr. 35/2005 in cota procentuala de 20 % este in conformitate cu prevederile art. 287 Cod fiscal potrivit carora nivelul impozitelor si taxelor locale poate fi majorat anula cu pana la 20 %.
Prin art. 6 din HCL F. nr. 35/2005 s-a aprobat impozitul pe terenuri aflate in administrarea persoanelor juridice nr. 509 lei/ha indiferent de rangul localitatii, categoria de folosinta si zona unde este situat.
Potrivit HG nr. 797/2005 se stabileste cuantumul impozitului la suma de 509 lei/ha numai pentru terenurile amplasate in intravilan, terenuri cu constructii situate in zona B, rangul IV al localitatii.
In speta, reclamanta desi contesta cuantum impozitului pe teren stabilit la suma de 509 lei/ha nu aduce argumente care sa ateste ca terenul pentru care i s-a aplicat acest impozit nu se incadreaza in prevederile legale mai sus iterate, rangul IV zona B fiind corespunzatoare localitatii F..
De asemenea, reclamanta sustine ca nu datoreaza impozit pe teren fata de prevederile art. 257 Cod fiscal.
Potrivit dispozitiilor art. 257 lit. „i” Cod fiscal impozitul pe teren nu se datoreaza pentru terenurile care prin natura lor si nu prin destinatia data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, orice terenuri ocupate de iazuri, balti, lacuri de acumulare sau cai navigatie, cele folosite pentru activitatile de aparare impotriva inundatiilor, gospodarirea apelor, hidrometrologice, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apa, cele folosite ca zone de protectie definite de lege…..”.
Reclamanta sustine ca terenul aflat in administrare sa se incadreaza in zona de protectie care ii confera dreptul la scutire de impozit.
Potrivit legii anexa 2 – Legea nr. 350/2001 zona de protectie este definita ca suprafetele in jurul sau in preajma unei surse de nocivitate care impun protectia zonelor invecinate ( statii epurare, platforme pentru depozitarea controlata a deseurilor, puturi seci, cimitire, noxe industriale, circulatie intensa etc).
Insa potrivit art. 46 alin.2 lit. „f” indice 1 din Legea nr. 350/2001 stabilirea zonelor care au instituite un regim special de protectie prevazut in legislatia in vigoare se face prin planul urbanistic general care cuprinde reglementarile pe teren scurt la nivelul intregii unitati administrativ teritoriale de baza.
Pe cale de consecinta, chiar daca poate din terenul administrat de societatea reclamanta s-ar incadra in zona de protectie, acest aspect poate fi reglementat numai prin planul urbanistic general al comunei F. in conditiile legii.
In consecinta la acest moment instanta nu poate retine scutirea de la plata impozitului pe teren, cu atat mai mult cu cat este investita cu solutionarea legalitatii H.C.L. nr. 35/2005, nr.21/2000 si nr. 17/1001, hotarari prin care nu s-a statuat ca societatea reclamanta nu beneficiaza de scutire ci cuantumul impozitului pentru persoanele juridice.
In ceea ce priveste sustinerea ca hotararile au fost luat dupa data prevazuta de lege respectiv 31 octombrie, instanta retine ca acest termen este de recomandare si nu produce consecinte juridice asupra hotararilor adoptate dupa aceasta data.
De asemenea, instanta nu va retine sustinerile reclamantei privind nelegalitatea hotararilor fata de aspectul ca hotararea de majorare a impozitului trebuie sa fie distincta de cea de stabilire a impozitului, intrucat prevederile legale nu prevad expres acest aspect.
Relativ la mentionarea in HCL nr. 17/2001 a nivelului taxelor si impozitelor la care se aplica procentul de 40 % instanta retine ca aceasta majorare se aplica potrivit anexe 1 care face parte integranta din hotararea ( art. 1 din hotarare) si este logic ca se aplica procentul de majorare la nivelul impozitului pe anul 2002.
Anexa 1 la Hotarare stabilind nivelul impozitelor in urma majorarii.
Prin HCL F. nr. 21/2000 privitoare la aprobarea modificarii impozitelor si taxelor locale pe anul 2001 s-au modificat impozitele si taxele locale pe anul 2001, majorandu-se cu 50 % asupra valorilor maxime prevazute de Legea nr.27/1994 conform anexei 1.
Potrivit art. 14 alin. 1 din legea nr. 27/1994 in vigoare la data luarii hotararii impozitului pe teren in comune, zona B este de 50 lei/mp. si prin aplicarea majorarii de 50 % cuantumul acestuia a ajuns la nivelul de 75 lei/mp. potrivit anexei la hotarare.
Sub acest aspect hotararea a fost data in conformitate cu prevederile legale in materie la acea data.
Mai mult, reclamanta a achitat impozitele stabilite in baza acestor hotarari si nu a atacat cu actiune in contencios administrativ aceste hotarari.
Fata de aceste considerente, constatand legalitatea, temeiurile si oportunitatea hotararilor contestate, instanta in baza prevederilor art. 4 din Legea nr.554/2004 va respinge exceptia.
Vazand prevederile art. 274 alin.1 Cod procedura civila, retinand culpa procesuala a reclamantei, o va obliga la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat in cadrul acestei proceduri.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
H O T A R A S T E
Respinge exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata.
Respinge exceptia de nelegalitate a H.C.L. nr. 21/2000, H.C.L. nr.17/2001 si H.C.L. nr.35/2005 ale Consiliului Local al Comunei F. invocata de contestatoarea COMPANIA NATIONALA A URANIULUI SA (C.N.U).
Trimite dosarul Judecatoriei B. – Sectia civila pentru continuarea judecatii in dosarul nr. 20/197/2007.
Obliga contestatoarea sa plateasca intimatei Primaria Comunei F. suma de 2380 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 10 decembrie 2008.
