1. Plângere carte funciară. Calitatea procesuală activă a notarului public. Calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate imobiliară.
Prin sentinţa civilă nr. 99/18 aprilie 2006 Judecătoria Întorsura Buzăului a respins plângerea formulată de notarul public împotriva încheierii de respingere dată de Biroul Teritorial de Carte Funciară din circumscripţia Judecătoriei Târgu Secuiesc.
Prin decizia civilă nr. 72/28 septembrie 2006 Tribunalul Covasna a respins apelul formulat de petent păstrând sentinţa primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, în calitate de notar public, întemeindu-se pe art. 304 pct. 9 şi 10 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţele anterioare nu au făcut distincţie între normele juridice de drept comun şi normele juridice speciale tranzitorii, care sunt derogatorii, respectiv între dispoziţiile Decretului – Lege nr. 115/1938 şi cele ale Legii nr. 7/1996 republicată, la acest din urmă act normativ fiind incidente şi normele cuprinse în ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2371/c/1997 şi protocolul încheiat între A.N.P.C. şi U.N.N.P.R.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Instanţa a ridicat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă aceste excepţii vor fi examinate cu prioritate.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului – petent instanţa constată că acesta este fondată.
Conform art. 45 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalităţile de mai sus.
Potrivit textului de lege, dacă părţile nu dispun altfel, notarul public este obligat să facă demersurile pentru realizarea publicităţii. Demersurile se efectuează în numele titularilor drepturilor şi, ca atare, rezultă existenţa unui mandat de la lege, dat notarului, pentru îndeplinirea obligaţiilor.
Alineatul 4 al aceluiaşi articol dispune că pentru a-şi îndeplini această obligaţie notarul are acces liber la birourile de publicitate mobiliară şi imobiliară.
Aceeaşi obligaţie este reiterată de legiuitor în art. 54 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată. Conform acestui text notarul public este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află imobilul.
Rezultă că mandatul dat notarului public se limitează doar la a formula cererea de înscriere în cartea funciară şi a depune documentaţia necesară la biroul teritorial de publicitate imobiliară.
Fiind un mandat special, notarul public nu poate efectua alte acte întrucât şi-ar depăşi limitele puterilor ce îi sunt conferite de lege.
Drept urmare notarul public nu are nici o calitate în a introduce o cale de atac împotriva încheierii date de către biroul teritorial de publicitate.
Cererea de chemare în judecată, indiferent de titulatura ei, precum şi căile de atac reprezintă acte de dispoziţie şi se pot exercita personal de către titularul dreptului a cărui protecţie se cere sau prin reprezentant, astfel cum dispune art. 112 pct.2 Cod procedură civilă.
Conform art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată.
În condiţiile în care legea nu îi conferă notarului exerciţiul chemării în judecată în numele titularilor dreptului trebuie să fie mandatat convenţional printr-un înscris sub semnătură legalizată, respectiv printr-o procură specială.
În lipsa unui atare act notarul public, în afară de dreptul şi calitatea de a depune cererea de înscriere la biroul teritorial nu are nici o calitate în a introduce plângerea împotriva încheierii biroului notarial precum şi exercitarea căilor de atac a apelului şi recursului.
Nu se poate reţine argumentul conform căruia dacă încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, i se conferă notarului public dreptul de a o ataca în cadrul „demersurilor” sale pentru înscrierea dreptului, întrucât încheierea se comunică părţii ca titular al dreptului şi în numele cărei acţionează notarul şi nu a acestuia din urmă.
Notarului public i s-ar comunica încheierea numai în situaţia în care ar acţiona ca mandatar convenţional. În această situaţie ar avea şi dreptul de a exercita căile de atac conform art. 68 alin. 3 Cod procedură civilă.
În speţă un asemenea act nu există şi în consecinţă excepţia lipsei calităţii procesuale active urmează a fi admisă.
Este fondată şi excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Textul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, impune procedura de comunicare a încheierii de înscriere sau radiere a actului sau faptului juridic către titularul dreptului ce a solicitat efectuarea operaţiunii juridice şi celelalte persoane interesate, potrivit menţiunilor de carte funciară.
Prin urmare, singurele persoane care pot avea calitate activă sau pasivă în cadrul acestei proceduri necontencioase sunt cele menţionate în art. 50 alin. 1, întrucât hotărârea pronunţată de judecătorie, în plângerea ce i se adresează, va produce efecte relative, numai faţă de aceste persoane, nu şi faţă de oficiul teritorial.
Chiar dacă biroul teritorial efectuează operaţiuni în cartea funciară, pe baza hotărârii instanţei, nu înseamnă că are calitate procesuală pasivă întrucât această obligaţie este prevăzută de lege ( art. 50 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 7/1996).
Mai mult, în cadrul procedurii necontencioase nu există contradictorialitate, nu se poate stabili un drept potrivnic, potrivit art. 331 Cod procedură civilă şi, deci, calitatea emitentului încheierii este superfluă, nefiind posibil ca autoritatea care a pronunţat hotărârea în materie de publicitate să figureze ca parte în proces.
Textul art. 331 Cod procedură civilă face vorbire de cererile în cadrul cărora nu se poate stabili un drept potrivnic faţă de o a altă persoană or, aceea persoană nu poate să fie emitentul încheierii din moment ce acesta nu este titular al vreunui drept.
Aşa fiind,în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, întrucât ambele excepţii sunt fondate, instanţa le-a admis, a casat hotărârea atacată, a admis apelul şi a desfiinţat sentinţa cu consecinţa respingerii plângerii.
Decizia civilă nr. 1/RCC din 31 ianuarie 2007
