Radierea dreptului de proprietate din Cartea funciară. Efecte.
Potrivit prevederilor art. 17 din Decretul-Lege Nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938 şi ale art.20 din Legea nr. 7 din 1996, a cadastrului şi a publicităţii imobiliare , publicată în Monitorul Oficial nr. 201 din 3 martie 2006, , republicată, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care primeşte dreptul există acord de voinţă a constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze legale, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
Drepturile reale se vor stinge numai dacă radierea s-a înscris în cartea funciară cu consimţământul titularului; consimţământul nu va fi de trebuinţă dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere sau prin moartea titularului.
Hotărârea judecătorească sau, în cazurile anume prevăzute de lege, deciziunea autorităţii administrative, vor înlocui acordul de voinţă sau consimţământul.
În cazul de faţă dreptul de proprietate al reclamantei a fost radiat din cartea funciară în mod irevocabil, pe bază de hotărâre judecătorească astfel că operează prezumţia legală de inexistenţă a dreptului real în patrimonial petentei şi acţiunea în revendicare este nefondată.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 293/1 iunie 2007
Curtea de Apelasupra recursului civil înregistrat sub nr. 11639/1/2006, după scoaterea, prin Încheierea civilă nr. 9863/29 nov. 2005 din dosarul 3897/2003, de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a declinării de competenţă dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 581/28 iunie 2006 şi retrimiterea spre competentă soluţionare acestei instanţe, a reţinut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 329/A/2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 770/2003 a fost respins apelul pârâtului Consiliul Local Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 1866/2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 1904/2001, reţinându-se că sentinţa Tribunalului Hunedoara de admitere a acţiunii reclamantei de obligare a Consiliului local Hunedoara şi de respingere cererii reconvenţionale , ambele având ca obiect recunoaşterea dreptului de proprietate asupra magazinului nr. 25 din Hala Obor, este temeinică şi legală deoarece prin Decizia nr. 268/1990 a Primăriei Hunedoara emisă în temeiul art. 17 şi 18 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor comerciale de stat a luat fiinţă SC M. C. S.A. Hunedoara din I.C.S. A. Hunedoara cu un capital social de 63.921 lei. Magazinul nr. 25 din H. O. i-a fost trecut în proprietatea acesteia în condiţiile art. 20(2) din Legea nr. 15/1990. S-a mai arătat că dreptul de proprietate al fostei I.C.S. A. Hunedoara asupra magazinului nr. 25 a fost probat cu acte şi cu expertiză întocmită de domnul expert I. M., iar dobândirea de către S.C. M. C. S.A. Hunedoara este probată cu adresele nr. 407 şi 1462/1993 a Notariatului de Stat Hunedoara.
În privinţa terenului, se motivează că este irelevant dacă aparţine domeniului public cât timp s-a dovedit că edificiul (construcţia) aparţine reclamantei S.C. M. C. S.A..
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs Consiliul Local al Municipiului Hunedoara, criticând-o după cum urmează:
– se arată că decizia pronunţată este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, ignorând dispoziţiile art. 19 din Legea 15/1990 deoarece greşit s-a reţinut că magazinul 25 a trecut în proprietatea reclamantei prin efectul Deciziei nr. 268/1990 şi al art. 20 (2) din Legea nr. 15/1990 fără inventarierea reală a patrimoniului I.C.S. Alimentara conform Ordinului nr. 2388/1995, ci doar printr-o consemnare nereală.
Se arată că instanţele nu au cercetat existenţa titlului sau actului administrativ prin care să fi compartimentat H. O. din cadrul Pieţei Obor şi să fi trecut reclamantei supermagazinul nr. 25;
– se susţine de asemenea că s-a trecut neobservat art. 18 din Legea nr. 72/1969 care dispunea că finanţarea investiţiilor se făcea direct de către Ministerul Finanţelor prin Direcţiile Comerciale conform art. 43 din Legea 3/1972 şi se trimitea apoi, conform art. 1 lit. b din Decretul nr. 409/1955 în administrarea consiliilor locale.
Decizia nr. 268/1990 s-a dat în temeiul art. 18 din Legea nr. 15/1990 şi reprezintă actul de înfiinţare al S.C. M. C. S.A. Hunedoara, nu de transmitere de proprietate.
– se critică, de asemenea, faptul că instanţa de apel nu a ţinut seama de decizia civilă irevocabilă nr. 2972/2000 a Tribunalului Hunedoara în temeiul căreia s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra magazinului nr. 25, în suprafaţă de 1369,92 mp şi nu s-a motivat de ce nu a fost luată în seamă. În acest sens se invocă prevederile art. 33(2) din Legea 7/1996 privitoare la cadastru şi publicitate imobiliară în temeiul căreia un drept imobiliar radiat din CF se prezumă că nu există;
– în ceea ce privesc autorizaţia de lucrări nr. 101/6570/20.09.1973 şi avizul nr. 28/6570/20.09.1973, susţine că acestea prezintă clar că beneficiar este C.P.M.H. – Administraţia Pieţei, critică ce nu a fost înlăturată în apel şi este de natură ca, împreună cu anexa la HG 1351/2001 în care este trecută H. O. în întregime la poziţia 2714 pag. 446, să probeze că magazinul invocat face parte din domeniul public aflat în administrarea Consiliului Local;
Pentru aceleaşi motive, recurentul arată că este întemeiată şi cererea reconvenţională de obligare a pârâtei reconvenţionale la recunoaşterea dreptului de proprietate.
Întrucât în cursul soluţionării litigiului reclamanta pârâtă reconvenţională S.C. M. C. SA Hunedoara a fost absorbită de S.C. R. SA Bucureşti, Consiliul Local Hunedoara a cerut introducerea acesteia în cauză (fila 161 dosar nr. 3897/2003), după care S.C. R. SA, fiind preluată de SC „R. M.” SA Bucureşti, procesul a fost continuat în contradictoriu cu aceasta.
Cererea este scutită de taxe judiciare.
Prin întâmpinare, intimata S.C. R. SA Bucureşti a cerut respingerea recursului întrucât magazinul nr. 25 a fost construit de antecesoarea sa I.C.S. A. Hunedoara. Se mai arată că hotărârea Consiliului Local Hunedoara privitoare la domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale se referă la H. O., care întotdeauna a fost proprietatea reclamantului reconvenţional, că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii 18/1991 şi ale Legii nr. 215/2001 deoarece legea nu retroactivează şi că antecesoarea sa a plătit în anul 1972 contravaloarea întregii hale.
Examinând legalitatea deciziei civile atacate prin prisma criticilor aduse şi din oficiu pentru motivele de ordine publică, Curtea a reţinut că recursul este fondat şi l-a admis în baza art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Dreptul de proprietate înscris în condiţiile art. 4, 11, 17, 32 şi următoarele din Decretul Lege nr. 115/1938 şi ale art. 19, 20, 26, 30 din Legea nr. 7/1996 se dobândeşte şi se opune terţilor prin înscrierea în cartea funciară.
În cazul reclamantei S.C. M. C. S.A. Hunedoara, întrucât înscrierea în cartea funciară s-a făcut fără cauză legitimă, instanţele, în mod repetat, au dispus radierea atât prin decizia civilă nr. 2972/2000 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 534/2001, dată în dosarul nr. 402/2001, cât şi prin Decizia civilă nr. 610 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 4462/2001, rămasă irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 50/2006 în dosarul nr. 6560/2004.
Ambele hotărâri irevocabile privesc spaţiul comercial în suprafaţă tabulară de 1369,92 mp, fost întabulat pe S.C. M. C. SA Hunedoara, iar litigiile au fost disputate în contradictoriu de SC M. C. SA Hunedoara şi de urmaşa acesteia S.C. R. SA cu Consiliul Local al Municipiului Hunedoara. Se probează astfel că fostul magazin nr. 25 din incinta H. O. a fost radiat din cartea funciară de pe numele reclamantei S.C. M. C. SA şi a succesoarei sale în drepturi şi că dreptul, fiind radiat, potrivit art. 33(2) din Legea nr. 7/1996, se prezumă că nu există.
De altfel, reclamata sau urmaşele sale intimate nu au depus acte de carte funciară cu care să-şi probeze dreptul de proprietate imobiliară asupra imobilului revendicat, motiv pentru care acţiunea în revendicare nu putea fi admisă.
De asemenea, acţiunea formulată nu putea fi admisă nici pe considerentul că reclamanta nu şi-a probat dreptul de proprietate al său ori al antecesoarei sale I.C.S. Alimentara Hunedoara asupra imobilului urmărit, autorizaţia de construcţie pentru supermagazinul din hala de alimente fiind eliberată pe Consiliul Local Hunedoara – Administraţia Pieţei (fila 260, dosar fond, vol. II), iar din schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de domnii experţi F. C., I. I. şi L. V. (fila 470 dosar Tribunal Hunedoara 1904/2001) şi din schiţa identică executată de S.C. R. P. SRL Hunedoara (fila 45 dosar nr. 402/2001 al Curţii de Apel Alba Iulia) rezultă, de asemenea, că în H. O. există un singur magazin.
Se confirmă, de asemenea, că nu s-a făcut nici o transmitere imobiliară cu privire la magazinul nr. 25 din H. O. Hunedoara între Consiliul Local – Administraţia Pieţelor şi reclamantă, ori între Direcţia Comercială a Judeţului Hunedoara şi O.C.L. Alimentara SA, aceasta din urmă nedispunând de ceea ce nu avea. Nici Consiliul Local Hunedoara, prin decizia de înfiinţare a S.C. M. C. SA, nu i-a transmis în proprietate magazinul alimentar din Piaţa Obor.
Pentru toate motivele arătate, Curtea a reţinut că recursul este fondat şi l-a admis, va modifica decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului Consiliului Local Hunedoara şi rejudecând cauza va schimba sentinţa civilă a primei instanţe în sensul că va respinge acţiunea reclamantei SC M. C. SA Hunedoara prin succesoarele sale, ca nefondată.
În ceea ce priveşte acţiunea reconvenţională, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor art. 3 alin 3 din Legea 213/1998, domeniul public al municipiilor este compus din bunurile prevăzute la punctul III din anexa la lege, în cadrul cărora sunt incluse, între altele, la pct. 1 pieţele publice, comerciale, târgurile şi oboarele. De asemenea, intră aici alte bunuri de uz sau de interes public local declarate ca atare prin hotărâre a Consiliului Local.
Cum în speţă magazinul alimentar reprezintă o parte nedezmembrată din Hala Obor, aflată în Piaţa Obor Hunedoara, iar această construcţie este cuprinsă de HG 1352/2001 publicată în M.Of. nr. 634/18 august 2002 pagina 446 poziţia 2714 în inventarul bunurilor publice care aparţin domeniului public al municipiului Hunedoara, Curtea a obligat-o pe pârâta S.C. M. C. SA Hunedoara prin succesoarea sa în drepturi să recunoască dreptul de proprietate publică de interes local al Municipiului Hunedoara asupra magazinului alimentar, fost magazinul nr. 25, în suprafaţă scriptică de 1369,92 mp, amplasat în cadrul Halei Obor Hunedoara.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, au fost înlăturate din dispozitivele hotărârilor atacate prevederile de obligare a Consiliului Local al Municipiului Hunedoara la cheltuieli de judecată şi a fost obligată succesoarea în drepturi şi obligaţii, S.C. R. M. SA Bucureşti, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4032, 49 lei justificate legal cu chitanţe depuse la dosar.
