Prin sentinţa penală nr. 75 din 19 iunie 2014 pronunţată în dosar nr. 82/39/2014, Judecătoria Vatra Dornei, în baza art.396 al.5 Cod procedură penală, raportat la art.16 al.1 lit.b Cod procedură penală, a achitat pe inculpata I.G.pentru infracţiunea de „conflict de interese” prevăzută de art. 2531 Cod penal, parte vătămată fiind SC V.R. SA.
În baza art. 398 Cod procedură penală rap. la art. 272, 275 pct.4 alin. 4 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 398 Cod procedură penală rap. la art. 272, 275 pct.4 alin. 4 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 31.01.2014 sub nr. 82/39/2014, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei I.G., pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 Vechiul Cod penal.
S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că la data de 20.10.2008, în calitate de director al V.R.Vatra Dornei, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a încheiat convenţia de credit nr. 0167639, prin care martorul M.N. a realizat un folos material direct constând în creditul de 99.900 euro, martor cu care aceasta s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani, în cadrul B.G.Vatra Dornei.
Prin sentinţa penală nr.29 din 3 martie 2014, Curtea de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 6 alin. 1, alin. 2 teza I din Legea nr. 255/2013, cu referire la art. 35, art. 41 alin. 1 Noul Cod procedură penală, a trimis cauza privind pe inculpata I.G., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prev. de art.2531 Vechiul Cod penal, judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei, cu motivarea că la data de 01.02.2004 au intrat în vigoare noile Cod penal şi Cod procedură penală, iar din interpretarea coroborată a prevederilor art. 35 şi următoarele ale acestui din urmă act normativ reiese că, în prezent, competenţa de soluţionare a cauzei, având în vedere infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, în calificarea juridică reglementată de art. 301 Noul Cod penal, revine judecătoriei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei de fond la data de 13.03.2014.
La termenul din 5.06.2014, prezentă în faţa instanţei, inculpata a arătat că nu se consideră vinovată de săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa întrucât, pe de o parte nu avea calitatea de funcţionar public, deoarece în anul 2008 a avut pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei o cauză, în motivarea căreia s-a arătat că directorul unei bănci nu are calitatea de funcţionar public, iar pe de altă parte, nu se afla în conflict de interese cu persoana creditată, atâta vreme cât normele bancare stabilesc faptul că s-ar fi aflat în această situaţie dacă acorda un credit rudelor de gradul I si II inclusiv, astfel încât nu a înţeles să invoce prevederile art.375 Cod proc. penală.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:
În fapt, în perioada 05.02.2001 – 22.09.2004 inculpata a fost salariata B.G.SA – Agenţia Vatra Dornei, iniţial cu funcţia de operator grad I şi ulterior cu funcţia de administrator produse şi servicii, perioadă în care directorul executiv al Agenţiei Vatra Dornei a fost M.N..
Raportul juridic de muncă s-a stabilit între inculpată şi BRD SA, cu sediul în Bucureşti, în calitate de angajator, reprezentată prin C.F.şi C.V., sens în care s-a încheiat contractul de muncă nr. 752/05.02.2001.
În perioada 01.11.2006 – 19.07.2010 inculpata a fost angajata instituţiei de credit SC V.R. SA, cu funcţia de director al sucursalei Vatra Dornei, conform contractului de muncă 6842/20.11.2006.
Din fişa postului rezultă că inculpata asigura procesarea şi aprobarea aplicaţiilor de credit, iar în cazul depăşirii competenţei le transmitea la nivelul superior de competenţă.
La cererea împrumutatului M.N., la data de 20.10.2008, s-a încheiat cu SC V.R. SA Bucureşti, reprezentată de inculpată, în calitate de director sucursala Vatra Dornei, contractul de credit nr.0167639 pentru suma de 99.900 euro.
Anterior încheierii contractului de credit sus menţionat, în raport de tipul de credit şi valoarea acestuia, în conformitate cu politica unităţii creditoare şi dispoziţiile secţiunii a III-a cerinţe prudenţiale din Legea nr.58/1998, aprobarea acordării creditului s-a dat de către comitetul de risc din cadrul Centrului Regional V. Suceava (fila 202 u.p.)
Pentru garantarea creditului, s-au încheiat contractele de garanţie reală imobiliară nr. 0167639/20.10.2008 a BNP N.R., prin care proprietarii M. N. şi M.C.A.au ipotecat, în favoarea V.R.SA Bucureşti, suprafaţa de 4980 m.p. teren înscris în CF 1329 a localităţii Şaru Dornei şi suprafaţa de 5117 m.p. teren fânaţ înscris în CF 1420 Şaru Dornei.
În drept, conflictul de interese este incriminat în art.253 ind.1 Cod penal şi constă în „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură”
Din analiza art.253 ind. Cod penal rezultă că subiectul activ al infracţiunii trebuie să îndeplinească calitatea de funcţionar public.
Art.147 Cod penal defineşte funcţionarul public ca fiind „orice persoană care exercită permanent, sau temporar cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art.145.
Potrivit art.145, „Prin termenul «public» se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”.
Potrivit art.145, „Prin termenul «public» se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”.
În doctrină s-a arătat că, în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut şi regim juridic.
Prin urmare, problema de drept care se ridică în speţă este aceea de a se stabili dacă directorul unei bănci cu capital integral privat este sau nu, în accepţiunea prevederilor art.147, 145 Cod penal, funcţionar public.
În speţă, inculpata şi-a desfăşurat activitatea în baza unui contract de muncă încheiat cu persoană juridică constituită sub forma unei societăţi comerciale pe acţiuni, în conformitate cu Legea nr.31/1990 şi dispoziţiile Legii nr.58/1998 republicată.
Prin urmare, atâta vreme cât natura capitalului social constitutiv al societăţii nu este publică ci privată, chiar dacă conform Legii bancare nr.58/1998 şi activitatea băncilor cu capital privat este supusă supravegherii şi controlului BNR ca instituţie publică, acesta nu este de natură să atragă, în accepţiunea prevederilor art.145 Cod penal, calitatea de persoană juridică de interes public a SC V.R.SA.
Prin urmare, a reţinut instanţa de fond, că atâta vreme cât calitatea de funcţionar public, conform art.147 Cod penal, este dată de exercitarea activităţii în serviciul unei unităţi dintre cele reglementate de art.145 Cod penal, condiţie care pentru considerentele arătate mai sus nu este îndeplinită în speţă, inculpata nu întruneşte calitatea de subiect activ al infracţiunii prev. de art.253 ind. 1 Cod penal.
Distinct de acest aspect, latura obiectivă a infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 253 ind. 1 Cod penal, presupune ca în exerciţiul atribuţiilor de serviciu să îndeplinească un act sau să participe la luarea unei decizii prin care s-a realizat folosul material pentru sine sau pentru celelalte categorii de persoane enunţate în text.
Ori în speţă, a apreciat prima instanţă că faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, anterior încheierii contractului de credit nr.0167639/20.10.2008, pentru împrumutatul M.N., aprobarea acordării acestui credit, ca o condiţie precontractuală fără de care contractul nu s-ar fi încheiat, s-a dat de către comitetul de risc din cadrul Centrului Regional V. Suceava (fila 202 dosar u.p.), fără ca inculpata să participe la luarea acestei decizii.
De asemenea, latura obiectivă a infracţiunii conflictului de interese reglementat de art.253 ind. 1 Cod penal presupune existenţa, în ultimii 5 ani, a unui raport de muncă între inculpată şi persoana care a obţinut un folos material pentru sine.
Desigur, textul de lege se referă la un raport de muncă în sens juridic, ori în speţă, în perioada în care inculpata a fost angajată a B.G.SA Bucureşti şi în care directorul Sucursalei Vatra Dornei era M.N., singurul raport de muncă generat prin încheierea contractului de muncă nr.752/2.02.2001, a existat între inculpată şi angajatoarea B.G.SA Bucureşti.
Cu alte cuvinte, între inculpată şi M.N. nu a existat un raport de muncă în sens juridic, ci acesta din urmă, în calitatea sa de angajat al aceleaşi unităţi bancare, exercita funcţia de director şi ca atare avea în raport cu inculpata doar atribuţii de îndrumare şi control.
Pentru aceste considerente instanţa a constatat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu este prevăzută de legea penală, neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.253 ind. 1 Cod penal, motiv pentru care, în baza art.396 al.5 Cod procedură penală, raportat la art.16 al.1 lit.b Cod procedură penală, a achitat pe inculpata I.G. pentru infracţiunea de „conflict de interese” prevăzută de art. 2531 Cod penal.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, care atât în scris cât şi oral a criticat-o ca nelegală pentru motivele expuse pe larg şi în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând apelul se constată că este nefondat.
Analizând lucrările dosarului, Curtea reţine aceeaşi situaţie de fapt şi de drept precum prima instanţă, motiv pentru care nu o va mai reitera.
Inculpata I.G.a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 Cod penal 1969, constând în aceea că la data de 20.10.2008, în calitate de director al V.R.Vatra Dornei, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a încheiat convenţia de credit nr. 0167639, prin care martorul M.N. a realizat un folos material direct constând în creditul de 99.900 euro, martor cu care aceasta s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani, în cadrul B.G.Vatra Dornei.
Potrivit art. 2531 Cod penal din 1969 infracţiunea de conflict de interese constă în fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură”.
După cum se poate observa, subiectul activ al acestei infracţiuni trebuie să fie unul calificat, respectiv să aibă calitatea de „funcţionar public”.
Cu privire la acest aspect trebuie arătat că art. 147 Cod penal 1969, defineşte funcţionarul public ca fiind „orice persoană care exercită permanent, sau temporar cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art.145.
Or, având în vedere textele legale anterior menţionate, raportat la împrejurările speţei de faţă, instanţa de apel constată că inculpata în calitate de director al sucursalei unei bănci private nu poate avea calitatea de funcţionar public întrucât nu execută activităţi în serviciul unei unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 Cod penal 1969.
În speţă, este vorba despre sucursala unei bănci cu capital integral privat, care asemenea multor altor bănci private de pe piaţă, chiar dacă se adresează unei mase largi a populaţiei, nu poate fi considerată ca fiind unitate de interes public în sensul art. 145 Cod penal 1969.
„A fi altfel, ar însemna ca actele emise de băncile private să fie considerate ”înscrisuri oficiale” – în sensul legii penale, lucru cu care atât doctrina cât şi în marea majoritate practica judiciară nu sunt de acord (decizia Curţii de Apel Bucureşti depusă de Parchet nu este decât o soluţie de speţă izolată şi care nu are caracter obligatoriu).
Chiar dacă activitatea băncilor cu capital privat este supusă supravegherii şi controlului BNR, calitatea de instituţie publică a BNR nu se răsfrânge şi asupra băncilor private.
În plus inculpata a depus la dosar sentinţa penală nr. 85/04.03.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei în care avea calitatea de parte vătămată (f.24 d.fond) şi în care se arată expres că aceasta, ca directoare a unei bănci comerciale cu capital privat, nu este funcţionar public în accepţiunea Codului penal, aspect ce poate influenţa şi el în mod decisiv forma de vinovăţie cu care s-a acţionat.
Aşa fiind, cum în contextul anterior prezentat, celelalte critici făcute nu mai prezintă relevanţă, având în vedere şi celelalte argumente reţinute de către instanţa de fond, în baza art. 421 al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, ca nefondat.
