CARTE FUNCIARĂ. ACŢIUNE ÎN RECTIFICARE.
CALIFICAREA GREŞITĂ A ACŢIUNII. CONSECINŢE.
Art.34 pct.1, art.50, art.48 din Legea nr.7/1996
Rectificarea cărţii funciare presupune întotdeauna o
verificare de fond a dreptului care se realizează în cursul
cercetărilor judecătoreşti, fiindcă această operaţiune juridică nu se
poate dispune decât în baza unei hotărâri prin care se soluţionează
litigiul privitor la dreptul înscris, spre deosebire de plângerea
împotriva înscrierii în cartea funciară care are ca scop verificarea
condiţiilor formale ale actului în baza căruia s-a dispus
operaţiunea.
operaţiunea.
Instanţa de apel nu a făcut distincţie între acţiunea în
Instanţa de apel nu a făcut distincţie între acţiunea în
rectificarea cărţii funciare şi plângerea împotriva încheierii de carte
rectificarea cărţii funciare şi plângerea împotriva încheierii de carte
funciară, calificând greşit obiectul cererii de chemare în judecată,
deşi reclamantul a cerut în mod expres rectificarea cărţii funciare
în temeiul art.36 din Legea nr.7/1996, cadru procesual în baza
căruia în mod corect s-a pronunţat instanţa de fond, atunci când a
reţinut că acţiunea este inadmisibilă pentru lipsa unei hotărâri
judecătoreşti definitivă şi irevocabilă prin care să se constate o
situaţie juridică reală care să numai corespundă cu conţinutul
cărţii funciare.
Procedând astfel, tribunalul a încălcat principiul
disponibilităţii, cu consecinţa modificării deciziei şi pe fond a
păstrării soluţiei primei instanţe.
(Decizia civilă nr.107/R din 17 martie 2008, pronunţată de Curtea
de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări
Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie).
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, la data
de 15.11.2006, oraşul Horezu a solicitat desfiinţarea încheierilor Oficiului
de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea, nr.17675, nr.17676,
nr.17678 şi nr.17679 pronunţată la 5.07.2006, prin care în mod greşit s-a
dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea S.C. Sacomet S.A.
Horezu, asupra unor terenuri ce fac parte din domeniul public.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Hotărârea Consiliului
Judeţean nr.72/1995, a fost atestat dreptul de proprietate SC Sacomet SA
asupra suprafeţelor de teren ce au făcut obiectul operaţiunii juridice de
intabulare prin încheierile mai sus evocate, însă ulterior, prin Decizia
nr.87/24.08.2995 a aceleiaşi autorităţi s-a anulat certificatul de atestare a
dreptului de proprietate cu privire la suprafeţele de teren ce fac parte din
domeniul public şi s-a emis un act nou pentru terenurile în suprafaţă de
695,45 mp, respectiv 8966,60 mp.
Prin sentinţa civilă nr.674 pronunţată la 1.07.2007 a fost
respinsă acţiunea în rectificarea cărţii funciare împotriva SC Sacomet SA
Horezu şi a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a
reţinut că rectificarea cărţii funciare nu se poate face decât în baza unei
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care să se constate că
înscrierea dreptului sau actul în temeiul căruia aceasta s-a efectuat nu a
fost valabilă, potrivit art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996.
Împotriva hotărârii a formulat apel Oraşul Horezu, criticând-
o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.308 pronunţată la
4 decembrie 2007 a admis apelul şi a trimis cauza spre rejudecare
aceleiaşi instanţe cu argumentul că în mod greşit a fost soluţionată pe
excepţia de inadmisibilitate, fiind calificată aceasta ca o acţiune în
rectificarea cărţii funciare şi nu ca o plângere împotriva încheierii de carte
funciară întemeiată pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996.
Decizia a fost criticată de către pârât pe calea recursului
pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, în
dezvoltarea cărora s-a arătat că în mod greşit instanţa de apel a soluţionat
cauza pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996, considerând că obiectul
acesteia constituie plângere împotriva încheierilor de carte funciară,
hotărârea pronunţată cuprinzând motive contradictorii.
De asemenea, s-a motivat recursul şi în sensul că la
soluţionarea cauzei a fost încălcat principiul contradictorialităţii, după
rămânerea acesteia în pronunţare s-a acordat cuvântul în lipsa recurentei
pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară Vâlcea.
Analizând recursul în limita motivelor invocate, Curtea l-a
apreciat ca fondat pentru argumentele ce urmează:
Reclamantul Oraşul Horezu a solicitat desfiinţarea
încheierilor Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea în
sensul rectificării înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în
favoarea recurentei, asupra imobilelor identificate în cererea de chemare
în judecată.
Instanţa de apel, a apreciat cererea reclamantului ca fiind o
plângere împotriva încheierii prin care s-a admis înscrierea dreptului real
în cartea funciară potrivit art.50 din Legea nr.7/1996, privind cadastrul şi
publicităţile imobiliare.
Potrivit art.50 din Legea nr.7/1996, împotriva încheierii prin
care se admite cererea de înscriere în cartea funciară, partea interesată
poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicarea actului
dacă apreciază că la operaţiunea înscrierii, înscrisul ce atestă dreptul real
nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.48 din actul normativ evocat.
Condiţiile înscrierii în cartea funciară se referă la unele de
formă pe care registratorul le poate verifica înainte de operaţiunea
înscrierii în cartea funciară şi nu la condiţii de fond privind valabilitatea
dreptului a cărui înscriere se solicită, împrejurare care deosebeşte această
acţiune de aceea a rectificării cărţii funciare reglementată de art.36 din
Legea nr.7/1996.
Rectificarea cărţii funciare urmăreşte radierea, îndreptarea sau
menţionarea înscrierii în cartea funciară atunci când aceasta numai
corespunde cu situaţia juridică reala, efectul rectificării fiind unul de
înlăturare a operaţiunii juridice sau de îndreptare pentru motivul că actul
în temeiul căruia operaţiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost
greşit calificat, ori nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă al lui,
încetând astfel efectele titlului de proprietate.
Rectificarea cărţii funciare presupune întotdeauna o verificare
de fond a dreptului care se realizează în cursul cercetărilor judecătoreşti,
fiindcă această operaţiune juridică nu se poate dispune decât în baza unei
hotărâri prin care se soluţionează litigiul privitor la dreptul înscris, spre
deosebire de plângerea împotriva înscrierii în cartea funciară care are ca
scop verificarea condiţiilor formale ale actului în baza căruia s-a dispus
funciară, calificând greşit obiectul cererii de chemare în judecată, deşi
reclamantul a cerut în mod expres rectificarea cărţii funciare în temeiul
art.36 din Legea nr.7/1996, cadru procesual în baza căruia în mod corect
s-a pronunţat instanţa de fond, atunci când a reţinut că acţiunea este
inadmisibilă pentru lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi
irevocabilă prin care să se constate o situaţie juridică reală care să numai
corespundă cu conţinutul cărţii funciare.
Soluţionând acţiunea în temeiul art.50 din Legea nr.7/1996,
tribunalul a încălcat principiul disponibilităţii şi a casat greşit hotărârea
primei instanţe cu trimitere spre rejudecare, motiv pentru care în baza
art.312 Cod procedură civilă a fost admis recursul, modificată decizia
recurată şi pe fond păstrată soluţia primei instanţe.
