Luarea măsurii preventive a controlului judiciar. Judecarea cererii în lipsa. Soluţionarea cererii în lipsa avocatului echivalează cu încălcarea dreptului la apărare. Nulitate absolută. (art. 281 Cod procedură penală).
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, încheierea judecătorului de cameră preliminară nr.26 din 24 februarie 2015
Prin încheierea penală pronunţată la data de 11 februarie 2015 de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, s-a constatat încetarea de drept a măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpaţi prin ordonanţa procurorului pe perioada 10.01.2014 – 06.01.2015.
În baza art. 348 şi art. 214 rap. la art. 211 Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, printre alţii, faţă de inculpaţii R.I. (fost R.) I. F., R. M., G. A., R. R., R. P., C. D., C.C.
În baza art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a dispus ca pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpaţii trebuie să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la I.P.J. Bihor – Biroul Supraveghere Judiciară – Serviciul de Investigaţii Criminale – Circumscripţia Judiciară Oradea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. (2) lit. a şi d din Codul de procedură penală, pe timpul controlului judiciar, li s-a impus inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii: a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Bihor, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei; d) să nu se apropie de părţile civile şi de martorii indicaţi în rechizitoriu şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale;
În baza art. 215 alin. (3) din Codul de procedură penală, li s-a atras atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art. 215 alineat 5 Cod procedură penală s-a dispus ca o copie a încheierii se comunică cu inculpaţii, P. M.O., S. P. C. de E. a P.O. şi I.P.J. B.– B. S. J.– S. de I.C. – C.J.O..
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această încheiere judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. …/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T.O., au fost trimişi în judecată inculpaţii R. I., C. D., D.(fost R.) I. F., R. M., G. A., R. R., R.C., R. P., C. C, R. S., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. 1 din L 39/2003 cu aplic. art. 5 din Codul penal; art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a din L 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 5 din Codul penal; art. 13 lin. 1 şi 3 din L 678/2001 cu aplic. art. 5 din Codul penal; art. 29 alin. 1 lit. a din L 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 5 din Codul penal cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal şi art. 5 din Codul penal.
Prin rechizitoriul nr. …/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T.O., au fost trimişi în judecată inculpaţii R. I., C. D., D.(fost R.) I. F., R. M., G. A., R. R., R.C., R. P., C. C, R. S., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. 1 din L 39/2003 cu aplic. art. 5 din Codul penal; art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a din L 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 5 din Codul penal; art. 13 lin. 1 şi 3 din L 678/2001 cu aplic. art. 5 din Codul penal; art. 29 alin. 1 lit. a din L 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 5 din Codul penal cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal şi art. 5 din Codul penal.
S-a reţinut că în perioada 2008 – 2013, inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat de tip familial în scopul racolării persoanelor sărace şi nevoiaşe, cu predilecţie din satul S., jud. B., pe care le-a transportat şi găzduit în Irlanda în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerşetoriei.
S-a reţinut că în perioada 2008 – 2013, inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat de tip familial în scopul racolării persoanelor sărace şi nevoiaşe, cu predilecţie din satul S., jud. B., pe care le-a transportat şi găzduit în Irlanda în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerşetoriei.
Astfel, în perioada 2008 – 2011, au racolat, transportat şi găzduit în Irlanda un nr. de 6 victime identificate (V. R., K. A. T., M.C.C., A. Q.G., V. F. şi O. V.) pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea cerşetoriei, obţinând un folos material de 70.000 euro (aşa cum rezultă din declaraţiile victimelor).
În perioada 2007 – 2013, inculpaţii au trimis, prin sistemul de curierat rapid W. U. suma de 130.265 euro provenită din săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi cerşetorie.
În perioada 2007 – 2013, inculpaţii au trimis, prin sistemul de curierat rapid W. U. suma de 130.265 euro provenită din săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi cerşetorie.
Totodată, faţă de inculpaţii R. I. şi R. P. s-a reţinut faptul că în perioada 2007 – 2011 şi-au exploatat copiii lor minori R.S. (începând de la 14 ani) şi R. S. (începând de la 3 ani) prin obligarea acestora la practicarea cerşetoriei.
Faţă de inculpaţi, pe timpul urmăririi penale, în perioada 10.01.2014 – 06.01.2015, procurorul a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara şi în continuare măsura preventivă a controlului judiciar, măsură care a expirat la data trimiterii inculpaţilor în judecată ca urmare a expirării termenului şi a încetării scopului pentru care a fost luată.
Totodată, organul de urmărire penală, prin constatarea încetării de drept a măsurii preventive luate faţă de inculpaţi, a avut în vedere şi Decizia nr. 712/2014 a Curţii Constituţionale care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 – 217 din Codul de procedură penală ca urmare a neprevederii duratei pentru care a fost dispusă această măsură.
Prin cererea înregistrată la data de 02 februarie 2015 D.I.I.C.O.T. – S.T.O. a formulat o cerere de luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpaţi, apreciindu-se că luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe timpul desfăşurării judecăţii cauzei este necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, în concret, pentru împiedicarea inculpaţilor de a influenţa victimele pe care le-au exploatat în Dublin – Irlanda şi de a denatura astfel realitatea.
În motivare s-a arătat că în perioada 22 – 26.01.2015, victimele V. F. şi O.V. s-au prezentat, din proprie iniţiativă, la lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO O. unde au dat declaraţii prin care şi-au exprimat poziţia de retragere a declaraţiilor date în faza de urmărire penală împotriva inculpaţilor C. D. şi R. P. S-a apreciat că această împrejurare dovedeşte faptul că cele două victime au fost contactate, după comunicarea soluţiei cu privire la inculpata decedată R.E., de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. … D/P/2010 cu scopul de a-şi retrage declaraţiile date în faza de urmărire penală. Totodată, s-a reţinut că există bănuiala legitimă că au fost contactate şi celelalte victime ale exploatării prin cerşetorie pentru a-şi retrage declaraţiile date în faza de urmărire penală.
Faţă de aceste considerente s-a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe timpul desfăşurării judecăţii cauzei.
Analizând dispoziţiile legale invocate, judecătorul de cameră preliminară a constatat ca fiind încetată de drept măsura controlului judiciar luată faţă de inculpaţi prin ordonanţa procurorului pe perioada 10.01.2014 – 06.01.2015, raportat la dispoziţiile art. 241 alin.1 lit. a din Codul de procedură penală.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat îndeplinite condiţiile art. 348 rap. la art. 214 din Codul de procedură penală pentru a se dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpaţi, constatând totodată şi îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 211 din Codul de procedură penală privind luarea acestei măsuri şi, ca urmare, a admis cererea reprezentantului parchetului de luare a măsurii controlului judiciar, măsură pe care a dispus-o pe o durată de 60 zile conform modificărilor aduse dispoziţiilor Codului de procedură penală cu privire la durata acestei măsuri prin disp. art. 215/1 alin. 7 raportat la faptul că inculpaţii sunt cercetaţi sub aspectul comiterii unor infracţiuni grave, activitatea infracţională desfăşurându-se de o grupare infracţională organizată constituită din inculpaţii prezenţi.
Astfel, s-a constatat că faptele sus-menţionate reclamă în continuare măsuri preventive apte să conducă la împiedicarea continuării activităţilor infracţionale, la încercarea de diminuare a efectelor unor astfel de fapte, la estomparea unui astfel de fenomen care afectează grav buna desfăşurare a relaţiilor sociale, să asigure buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii celor acuzaţi de implicarea în astfel de fapte dar şi să prevină săvârşirea unor alte asemenea infracţiuni.
Ca urmare, faţă de toate argumentele de fapt şi de drept expuse judecătorul de cameră preliminară a apreciat că se impune luarea măsurii controlului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat contestaţii inculpaţii R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R. R., G. A., R. P., C.D. şi C. C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Inculpaţii R. I., D.(fost R.) I. F., R. M. şi R. R., prin apărător ales, au solicitat admiterea contestaţiilor, desfiinţarea încheierii atacate şi, în consecinţă, să se constate că această încheiere este nelegală, întrucât s-au avut în vedere alte temeiuri de drept, şi anume prevederile art. 348 raportat la art. 214 şi 211 din Codul de procedură penală, în loc să se facă aplicarea dispoziţiilor tranzitorii din OUG nr. 82/2014.
În motivare s-a arătat că această cauză a fost înregistrată la data de 06.01.2015, iar măsura controlului judiciar a fost instituită la data de 10.01.2015. În acest context, conform dispoziţiilor legale în materie (primează dispoziţiile tranzitorii ale art. II din OUG nr. 82/2014 care stipulează că măsura preventivă a controlului judiciar aflată în curs de executare la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial la data de 15.12.2014, continuă şi se menţine până la efectuarea verificării prevăzute la alin. 2 al art. II din această ordonanţă, care stipulează că în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe (termen limită – 15.02.2015), judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri sau dacă există temeiuri noi potrivit cărora se poate dispune menţinerea, prelungirea sau revocarea acestei măsuri, iar nu luarea măsurii. S-a arătat că judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a aplicat procedura de drept comun în mod nelegal şi că aceasta a încetat de drept la data de 15.02.2015, la împlinirea a 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei. S-a mai arătat că în încheierea contestată se face trimitere la dispoziţiile art. 207 din Codul de procedură preliminară, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă temeiurile ce au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă sau au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea şi nu există temeiuri noi care să o justifice, ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive pronunţă o soluţie de revocare a măsurii şi nicidecum de luare a măsurii preventive, aşa cum s-a întâmplat în speţă. S-a mai arătat că nu se impunea audierea inculpaţilor în procedura specială a verificării măsurilor preventive în cameră preliminară, ci se impunea doar acordarea ultimului cuvânt. Judecătorul de cameră preliminară trebuia să se conformeze dispoziţiilor legale în materie, nu să fie sesizat de către D.I.I.C.O.T. Oradea cu o cerere pe considerentul că doi dintre inculpaţii pe care nu-i asistă au luat legătura cu persoanele vătămate şi au încercat să le influenţeze.
Inculpaţii G. A., R. P., C.D. şi C. C., prin apărător ales, avocat C.P.C. au solicitat admiterea contestaţiilor, în principal pentru motive de nelegalitate referitoare la motivul principal pentru care această măsură a fost luată şi care a avut ca fundament prevederile art. 214 din Codul de procedură penală. În acest sens s-a făcut referire la inculpaţii C. D. şi C. C. faţă de care s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar fără a fi audiaţi şi fără a li se asigura un apărător din oficiu. Astfel, s-a arătat că măsura controlului judiciar a fost luată de către instanţă în mod global şi aleatoriu, fără a se verifica dacă acestora li s-a asigurat dreptul la apărare, arătând că la dosar nu există delegaţii pentru asistenţă judiciară obligatorie sau împuterniciri ale avocaţilor aleşi pentru cei doi inculpaţi. S-a învederat faptul că cei doi inculpaţi la care a făcut referire sunt cercetaţi din anul 2010, iar de atunci până la data de 11.02.2015 nu s-a luat nicio măsură preventivă faţă de aceştia, această măsură a controlului judiciar fiind prima măsură preventivă luată faţă de aceştia. S-a mai arătat că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 205 din Codul de procedură penală şi au fost încălcate dispoziţii sancţionate cu nulitatea absolută prevăzută de art. 281 din Codul de procedură penală, faţă de împrejurarea că nu au fost ascultaţi inculpaţii.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea contestaţiilor şi revocarea măsurii preventive neprivative de libertate a controlului judiciar cu motivarea că în toate cazurile în care se solicită luarea unei măsuri preventive, fie aceasta şi o măsură neprivativă de libertate, trebuie ca din probe/indicii temeinice să rezulte o presupunere rezonabilă că aceste persoane se pot face vinovate de săvârşirea unei infracţiuni, or, cu privire la inculpatul G.A., s-a arătat că nu există la dosar probe din care să rezulte că a săvârşit jumătate din infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, iar faţă de inculpatul R. P., în ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, probaţiunea este exclusiv fundamentată pe un proces verbal constatator întocmit de un organ de cercetare din Marea Britanie în care se consemnează că acest inculpat a fost văzut pe stradă cu copilul său. S-a mai arătat că din declaraţiile de învinuit, respectiv inculpat date de acesta rezultă că starea de fapt este prezentată în actul de sesizare a instanţei uşor trunchiată, arătându-se că acesta şi-a dus copilul la cerşit în Irlanda, fapt ce nu rezultă din declaraţiile inculpatului. S-a susţinut şi faptul că interesul public de înfăptuire a justiţiei, scopul procesului penal, caracterul excepţional de luare a măsurilor preventive, raportat la faza procesuală nu justifică luarea unei măsuri preventive faţă de niciunul dintre inculpaţi.
Curtea, prin încheierea penală nr. 26 din 24 februarie 2015 a admis contestaţiile formulate de contestatorii C. D., şi C. C., împotriva încheierii penale din 11 februarie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul penal al Tribunalului Bihor nr. …/111/2015, pe care a desfiinţat-o în parte numai în ce-i priveşte pe inculpaţii C. D. şi C. C. şi a trimis cauza spre rejudecare în aceste limite la judecătorul de cameră preliminară, de la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bihor.
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală a respins ca nefondate contestaţiile formulate de contestatorii R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R.R., G. A., R. P., împotriva aceleiaşi încheieri.
În baza articolului 275 alineatul 2 din Codul de procedură penală a obligat contestatorii R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R.R., G. A., R. P., să plătească suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În motivare a reţinut următoarele:
Astfel, în perioada 2008 – 2011, au racolat, transportat şi găzduit în Irlanda un nr. de 6 victime identificate (V. R., K. A. T., M. C. C., A.Q. G., V.F. şi O.V.) pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea cerşetoriei, obţinând un folos material de 70.000 euro (aşa cum rezultă din declaraţiile victimelor).
Totodată, faţă de inculpaţii R. I. şi R. P. s-a reţinut faptul că în perioada 2007 – 2011 şi-au exploatat copiii lor minori R.S. (începând de la 14 ani) şi R.S. (începând de la 3 ani) prin obligarea acestora la practicarea cerşetoriei.
Faţă de inculpaţi, pe timpul urmăririi penale, în perioada 10.01.2014 – 06.01.2015, procurorul a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara şi în continuare măsura preventivă a controlului judiciar, măsură care a expirat la data trimiterii inculpaţilor în judecată ca urmare a expirării termenului şi a încetării scopului pentru care a fost luată.
Potrivit art. 214 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza poate dispune prin încheiere, luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.
În speţă, la data de 02 februarie 2015, D.I.I.C.O.T. – S. T. O. a formulat o cerere de luare a măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpaţii R. I., D. (fost R.) I. F., R.M., R. R., G. A., R. P., C. D., C. C., R.C. şi R. S., arătând că luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe timpul desfăşurării judecăţii cauzei este necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, în concret, pentru împiedicarea inculpaţilor de a influenţa victimele pe care le-au exploatat în Dublin – Irlanda şi de a denatura astfel realitatea. În motivare s-a arătat că, în perioada 22 – 26.01.2015, victimele V. F. şi O. V. s-au prezentat, din propria iniţiativă, la lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO O. unde au dat declaraţii prin care şi-au exprimat poziţia de retragere a declaraţiilor date în faza de urmărire penală împotriva inculpaţilor C. D. şi R.P., iar această împrejurare dovedeşte faptul că cele două victime au fost contactate, după comunicarea soluţiei cu privire la inculpata decedată R. E., de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. … D/P/2010 cu scopul de a-şi retrage declaraţiile date în faza de urmărire penală. S-a mai arătat că există bănuiala legitimă că au fost contactate şi celelalte victime ale exploatării prin cerşetorie pentru a-şi retrage declaraţiile date în faza de urmărire penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma actelor şi lucrările dosarului, curtea a apreciat că judecătorul de cameră preliminară în mod corect a constatat îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpaţii R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R.R., G.A. şi R. P..
Probele administrate până în prezent susţin suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi implicaţi în săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată. Având în vedere elementele noi dezvăluite în cererea formulată de parchet, dovedite prin actele depuse la dosarul cauzei, precum şi împrejurarea că inculpaţii sunt acuzaţi pentru infracţiuni care în concret prezintă o gravitate ridicată raportat la împrejurările în care au fost comise, la modul şi metodele de acţiune folosite care ilustrează un caracter organizat, prelungit în timp, curtea apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar este necesară în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi realizării eficiente a scopurilor acestuia care nu pot fi garantate în continuare decât prin măsura preventivă luată împotriva inculpaţilor R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R. R., G. A., R.P.
S-a apreciat şi faptul că această măsură preventivă este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor, având în vedere faptele pentru care au fost trimişi în judecată, fapte care, cum s-a arătat, în concret, prezintă o periculozitate semnificativă, astfel că se reţine că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 202 alin. 3 Cod procedură penală.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente care să justifice revocarea măsurii controlului judiciar luată împotriva inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară a constatat că cererea de revocare formulată a fost nefondată.
Cu privire la constatarea nulităţii absolute a încheierii atacate pe motiv că inculpaţii nu au fost audiaţi de judecătorul de cameră preliminară, s-a reţinut că art. 281 din Codul de procedură penală nu prevede un asemenea caz ca fiind un caz de nulitate absolută, iar faţă de dispoziţiile art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală prin care s-a precizat expres că nu se poate dispune rejudecarea cauzei decât dacă nu au fost respectate dispoziţiile legale privind citarea, normele de procedură penală fiind de strictă interpretare nu se poate dispune rejudecarea cauzei sub acest aspect. Însă, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, în cadrul soluţionării contestaţiei, judecătorul de cameră preliminară a corectat această omisiune şi a procedat la ascultarea tuturor inculpaţilor contestatori. Se reţine că inculpaţii R.R, D.I. F., R.M., R. I., R.P. şi G.A. au fost prezenţi la soluţionarea cauzei, fiind asistaţi de către apărători, iar având ultimul cuvânt au susţinut concluziile apărătorilor lor cu privire la cererea de luare a măsurii controlului judiciar.
În ce priveşte cererea privind constatarea încetării de drept a măsurii controlului judiciar luată de procuror, faţă de inculpaţi, curtea a constatat că aceasta a fost luată pe timpul urmăririi penale şi a expirat la data trimiterii în judecată a inculpaţilor, prin actul de inculpare nesolicitându-se menţinerea acesteia. Ulterior, faţă de împrejurarea că au apărut temeiuri noi, parchetul a formulat o nouă cerere de luare a măsurii controlului judiciar, cerere care a fost admisă de către judecătorul de cameră preliminară investit cu soluţionarea cauzei. Modificările aduse Codului de procedură penală, prin O.U.G. nr. 82/2014 potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară verifică periodic, din oficiu, dar nu mai târziu de 60 de zile temeinicia măsurilor preventive, se aplică doar măsurilor aflate în curs de executare, în speţă măsura controlului judiciar încetând la data sesizării instanţei.
Referitor la critica privind nulitatea absolută a încheierii în ce-i priveşte pe inculpaţii contestatori C.D. şi C. C., curtea a constatat că soluţionarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar faţă de aceştia s-a făcut fără a li se asigura un apărător din oficiu. În ce priveşte critica privind neaudierea acestora, curtea a constatat că inculpaţii, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în faţa instanţei, audierea fiind posibilă doar prin prezenţa inculpaţilor. Însă, ceea ce se constată este, aşa cum s-a arătat, o încălcare a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 Cod procedură penală care prevăd că prezenţa avocatului inculpatului este obligatorie la soluţionarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar. Or, încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a inculpatului se sancţionează cu nulitatea absolută (art. 281 Cod procedură penală).
Cum nulitatea absolută se constată în aceste cazuri din oficiu sau la cerere, în orice stare a procesului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii a constatat nulitatea încheierii pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor cât priveşte soluţionarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar faţă de inculpaţii C. D. şi C.C.
