Competenţa materială. Apel. Validare poprire.
Calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate într-o cauză având ca obiect validare poprire asupra părţilor sociale este de competenţa secţiei specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.
– Articolul 66 Legea nr.31/1990
Având în vedere că soluţionarea cererii de validare a popririi presupune şi analiza raportului juridic între debitor şi terţ poprit, iar în speţă amândoi au calitatea de profesionişti, iar principala chestiune litigioasă dedusă judecăţii instanţei de apel este posibilitatea instituirii popririi asupra părţilor sociale pe durata funcţionării societăţii, Curtea apreciază că prezenta cauză se circumscrie tezei finale a pct. 4 din Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Bucureşti nr.3/16.01.2015 şi totodată, raţiunii instituirii unei competenţe funcţionale, aceea de specializare conformă specificului cauzei, completul specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti fiind neîndoielnic cel mai potrivit să soluţioneze prezenta cauză.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.218 din 20.06.2016)
Prin încheierea din data de 09.02.2016, pronunţată în dosarul nr. 7034/303/2014, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea apelurilor declarate în cauză şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Secţia a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa soluţia anterior menţionată, Secţia a V-a a Tribunalului Bucureşti a reţinut că astfel cum rezultă din prevederile art. 136 alin. 1 Cod pr. civilă, dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.
Având în vedere natura juridică a litigiului şi anume un litigiu cu profesionişti, titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească pronunţată în materie comercială, în temeiul art. 131 alin. 1, art. 132 alin. 1 şi art. 136 alin. 1 Cod de procedură civilă, raportat la dispoziţiile art. 3 Cod civil şi 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 coroborat cu art. 9 punctul 1, 2 şi 4 din Hotărârea nr. 3/2015 a Colegiului de Conducere a Tribunalului București, având în vedere şi faptul că în cauză s-a formulat o cerere reconvenţională prin care s-a solicitat constatarea nelegalităţii instituirii popririi înfiinţate asupra unui număr de 345.000 părţi sociale deţinute în cadrul acestora de către S.C. I. S.A., constatarea caracterului ilicit al acestei fapte, cu consecinţa încadrării acesteia în condiţiile răspunderii civile delictuale, dispunerea radierii înscrierii popririi de la ORC Teleorman unde a fost înscris prin menţiunea nr. 8290/30.04.2014, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către aceştia a sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de pagube efective aduse prin vătămarea intereselor, conform art. 1359 C. pr. civ., cât şi daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei pentru prejudiciul suferit ca urmare a înfiinţării acestei popriri şi a efectuării publicităţii în cadrul ORC Teleorman, faptul că prin întâmpinări, terţii popriţi invocă apărări de fond privind modalitatea de interpretare a Legii nr. 31/1990 în materia părţilor sociale, raportat la dispoziţiile art. 3 Cod civil şi 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 coroborat cu art. 9 punctul 1, 2 şi 4 din Hotărârea nr. 3/2015 a Colegiului de Conducere a Tribunalului București în care se arată că intră în categoriile litigiilor cu profesionişti, acţiunile izvorâte din raporturile juridice dintre profesionişti, acţiunile izvorâte din nerespectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 şi a altor legi speciale care privesc societăţile supuse înregistrării în registrul comerţului, cererile având ca obiect nulitatea menţiunilor din Oficiul Registrului Comerţului, radierea menţiunilor din registrul comerţului, acţiunile în răspundere civilă delictuală şi acţiunile în regres dintre profesionişti, tribunalul a constatat că excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea prezentei cauze este întemeiată.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti la data de 29.02.2016 sub nr. 7034/303/2014*.
Prin sentinţa civilă nr. 2494/29.06.2016, Secţia a VI-a a Tribunalului Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Secţiei a V-a civile a Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata apelului şi a dispune înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa soluţia anterior menţionată, Secţia a VI-a a Tribunalului Bucureşti a reţinut că apelanţii au dedus judecăţii un litigiu civil (validare poprire), izvorât dintr-un raport juridic execuţional de drept civil, iar pentru soluţionarea acestor litigii nu există complet specializat la secţia a VI-a Civilă.
Litigiile izvorâte din raportul juridic execuţional se supun jurisdicţiei civile, indiferent de natura titlului executoriu, fiind de asemenea lipsită de relevanţă calitatea părţilor.
Prin Hotărârea CSM nr. 760/04.10.2011 prin care s-a stabilit înfiinţarea, începând cu data de 01.10.2011, în cadrul Secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti a unor completuri specializate în materiile prevăzute de art. 226 alin. 1 lit. b) – d) din Legea nr. 71/ 2011.
Drept urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 în ceea ce priveşte litigiile formulate ulterior acestei date, secţiile comerciale reorganizate ca secţii civile nu au o competenţă exclusivă de soluţionare a litigiilor în care una din părţi are calitatea de profesionist, în lipsa unei prevederi expuse în acest sens în conformitate cu prevederile art. 227 din Legea nr. 71/2011, Hotărârea CSM nr. 760/04.10.2011, în acord cu Legea nr. 71/2011, stabilind numai înfiinţarea unor completuri specializate în cadrul Secţiei a VI-a Comerciale (în prezent Secţia a VI-a Civilă) în materiile prevăzute de art. 226 alin. 1 lit. b) – d) din legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/ 2009 privind Codul Civil.
În plus, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Bucureşti nr. 3/16.01.2015 s-au stabilit cauzele care intră în categoria litigiilor cu profesionişti, iar în rândul acestora nu au fost nominalizate şi cauzele având ca obiect validare poprire, atunci când una dintre părţi este profesionist.
Cu alte cuvinte, în cadrul Secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti, s-au organizat completuri specializate, a căror competenţa a fost strict reglementată prin actele normative mai sus menţionate, interpretările extensive, ce nu-şi găsesc suport în textul normei, neputând fiind acceptate.
Faptul că titlul executoriu în cauza de faţă îl reprezintă o sentinţa comercială nu atrage în mod automat competenţa funcţională a secţiei specializate în litigiile cu profesionişti, întrucât nu trebuie pus semnul egalităţii, între ceea ce priveşte competenţa, între raportul de fond dintre părţile litigiului şi raportul execuţional, ce ia naştere ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti ce priveşte raportul de fond.
În acest sens, se reţine că dispoziţiile legale mai sus menţionate stabilesc competenţa funcţională doar pentru litigiile de fond, expres nominalizate in cuprinsul acestora, dar nu există nici un temei pentru a extinde competenţa si la litigiile generate de procedura executării silite subsecvente acelor litigii.
În ceea ce priveşte aspectele invocate prin cererea reconvenţională, faţă de dispozițiile exprese ale art. 123 alin.2 CPC, tribunalul reţine că stabilirea competenţei, inclusiv sub aspect funcţional, se realizează prin raportare la cererea principală şi nicidecum la cele solicitate prin cererea reconvenţională sau apărările formulate prin întâmpinare.
Prin urmare, nu există nicio împrejurare care să justifice transpunerea cauzei către Secţia a VI-a Civilă, impunându-se continuarea judecăţii la Secţia a V-a Civilă şi respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel – Secţia a V-a Civilă la data de 13.07.2016 sub nr. 4977/2/2016.
Analizând conflictul de competenţă, Curtea constată competenţa Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă de soluţionare a prezentei cauze, pentru considerentele ce succed:
Competenţa funcţională a Secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti este determinată, pe de o parte, de dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011, Hotărârea CSM nr. 760/04.10.2011, iar pe de altă parte de Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Bucureşti nr. 3/16.01.2015. La pct. 4 al Hotărârii menţionate, s-a stabilit că intră în categoria litigiilor cu profesionişti acţiunile izvorâte din raporturile juridice dintre profesionişti, precum şi între profesionişti şi alte persoane fizice sau juridice (persoană fizică autorizată), precum: cereri în materia răspunderii civile delictuale, cereri în materia răspunderii civile contractuale, inclusiv cereri în reziliere/rezoluţiune/nulitate/anulare/revocare a contractelor, acţiunea pauliană revocatorie, acţiuni având ca obiect obligaţia de a face sau de a nu face, acţiunea în constatarea unui drept personal patrimonial sau nepatrimonial, ordonanţa de plată, cereri de ordonanţă preşedinţială, cererile privind asigurarea dovezilor, cererile privind măsurile asigurătorii, cereri în materie necontencioasă, alte cereri. Ca atare, contrar celor reţinute de Secţia a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, Curtea constată că împrejurarea că nu s-a menţionat expressis verbis cererea de validare a popririi printre litigiile cu profesionişti de competenţa completurilor specializate ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei secţii nu este de natură să sprijine concluzia acesteia, enumerarea fiind exemplificativă („precum”) şi ca atare nerestrictivă (prin folosirea din teza finală a sintagmei „alte cereri”). Rezultă că nu a fost exclusă competenţa funcţională a completurilor specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti în ceea ce priveşte alte cereri decât cele expres menţionate, urmând însă a se analiza în fiecare caz în ce măsură este îndeplinită cerinţa ca acţiunea să fie izvorâtă din raporturile juridice dintre profesionişti.
Or, în speţa de faţă o întindere covârşitoare a analizei instanţei de apel vizează soluţionarea criticii comune referitoare la greşita admitere a cererii de validare a popririi, prin prisma disp. art. 66 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, din care. susţin apelanţii, ar rezulta că nu se poate institui poprirea asupra părţilor sociale pe durata funcţionării societăţii.
Având în vedere că soluţionarea cererii de validare a popririi presupune şi analiza raportului juridic între debitor şi terţ poprit, iar în speţă amândoi au calitatea de profesionişti, iar principala chestiune litigioasă dedusă judecăţii instanţei de apel este posibilitatea instituirii popririi asupra părţilor sociale pe durata funcţionării societăţii, Curtea apreciază că prezenta cauză se circumscrie tezei finale a pct. 4 din Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Bucureşti nr. 3/16.01.2015 şi totodată, raţiunii instituirii unei competenţe funcţionale, aceea de specializare conformă specificului cauzei, completul specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti fiind neîndoielnic cel mai potrivit să soluţioneze prezenta cauză.
Curtea îşi însuşeşte teza Secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti în sensul că litigiile izvorâte din raportul juridic execuţional se supun jurisdicţiei civile, însă argumentul menţionat nu este de natură să infirme competenţa sa funcţională, secţia menţionată fiind civilă.
De asemenea, Curtea va primi argumentul referitor la caracterul nerelevant al calificării titlului executoriu ca fiind o sentinţă comercială, sub aspectul determinării competenţei funcţionale cu privire la o cerere de validare a popririi în executarea silită pornită în temeiul acestuia, însă competenţa funcţională a Secţiei a VI-a se impune nu pentru acest considerent, ci pentru cele anterior expuse.
Pentru cele arătate în precedent, în temeiul art. 135 alin. 4 Cod pr. civ., Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti.
