Pe rol fiind pronunţarea cererii de divorţ promovată de reclamantul-pârât L. A., în contradictoriu cu pârâta-reconvenientă L. M., având ca obiect desfacerea căsătoriei încheiată la data de 27.09.2008, înregistrată în registrele stării civile de la Primăria comunei Smeeni sub nr.31/27.09.2008, din vina ambelor părţi, şi a cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reconvenientă în contradictoriu cu reclamantul-pârât, având ca obiect desfacerea căsătoriei încheiată la data de 27.09.2008, înregistrată în registrele stării civile de la Primăria comunei Smeeni sub nr.31/27.09.2008, din vina reclamantului-pârât, obligarea acestuia la plata de despăgubiri morale în sumă de 10.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc la data de 27.04.2015, când s-au pus concluzii pe fond, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa, pentru ca părţile să formuleze şi să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 30.04.2015, orele 15,00, când, în urma deliberării, a pronunţat această hotărâre.
JUDECATA:
1.Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 16.12.2014 reclamantul L. A. a chemat în judecată pe pârâta L. M. solicitând desfacerea căsătoriei încheiate la data de 27.09.2008 , înregistrată în registrul stării civile al Primăriei comunei Smeeni sub nr. 31/27.09.2008,din vina ambilor soţi,reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei,acela de P., şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
2.Motivarea în fapt şi în drept a acţiunii.
În motivarea acţiunii reclamantul a învederat că din căsătorie nu au rezultat copii,că pe parcursul convieţuirii relaţiile de familie s-au deteriorat,intervenind discuţii şi certuri legate de neajunsurile financiare şi de alte aspecte,că separarea în fapt a intervenit în urmă cu circa 1 an şi că între ei nu mai există afecţiune,încercarea de salvare a căsniciei eşuând,astfel că relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate.
Acţiunea nu a fost motivată în drept la data promovării ci prin răspunsul la întâmpinare,invocându-se prevederile art.373 lit.b rap.la art.379 alin.1 teza II,art.383 cod civil art.453 cod proc.civilă.
3.Înscrisuri ataşate în dovedirea acţiunii/alte probe solicitate şi încuviinţate.
S-au ataşat înscrisurile de la filele 10-12 şi s-au administrat probele cu acestea,cu interogatoriu-filele 75-77 şi cu martorii L. E. şi L. F.,ale căror depoziţii au fost consemnate şi ataşate la filele 58-59.
4.Poziţia pârâtei faţă de cauza dedusă judecăţii/întâmpinarea/cererea reconvenţională.
4.1.Prin rezoluţia judecătorului din data de 18.12.2014,în conformitate cu prevederile art.201 alin.1 cod proc.civilă,un exemplar al cererii şi înscrisurilor s-au comunicat pârâtei căreia i s-a solicitat ca în termen de 25 de zile să formuleze şi să depună întâmpinare/cerere reconvenţională.
4.2.La data de 15.01.2015 pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională-filele 19-20.
4.2.1.Pe calea întâmpinării.
S-a învederat că cererea de chemare în judecată nu cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.194 cod proc.civilă,nefiind motivată în drept, că nu este de acord cu divorţul din culpă comună întrucât vinovat de încetarea raporturilor de familie este reclamantul,că nu este real că relaţiile de familie s-au deteriorat din cauza lipsurilor financiare întrucât ambii soţi lucrează în Spania unde au asigurat un loc de muncă şi un apartament închiriat,că şi-au cumpărat maşină şi au un cont în bancă de 10.000 de lei,că separaţia în fapt s-a datorat reclamantului care,din luna noiembrie 2013,a început o relaţie extraconjugală cu P. M.-cetăţean bolivian,căreia îi subînchiriaseră o cameră din apartament şi că după ce,la începutul lunii februarie 2014,a îndepărtat-o din casă,reclamantul a părăsit şi el domiciliul, intrând în relaţii cu acea femeie.
În drept au fost invocate prevederile art.205 cod proc.civilă.
4.2.2.Pe calea cererii reconvenţionale.
S-a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului,conform prevederilor art.373 lit.a rap.la art.379 cod civil, reluarea numelui purtat anterior încheierii căsătoriei,acela de P.,conform prevederilor art.383 lit.c cod civil, obligarea reclamantului la plata sumei de 10.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral produs prin desfacerea căsătoriei,conform prevederilor art.388 rap.la art.379 alin.1 cod civil,precum şi la plata cheltuielilor de judecată,conform prevederilor art.453 alin.1 cod proc.civilă.
În motivarea cererii pârâta a arătat că din convieţuirea cu reclamantul nu au rezultat copii,că s-au cunoscut în Spania unde lucrează şi au rezidenţă,locuind la Madrid,că separarea în fapt a avut loc în Spania prin părăsirea domiciliului de către reclamant care a intrat într-o relaţie de concubinaj cu o altă femeie,că având domiciliul în România,comuna Smeeni,judeţul Buzău ambii au ales ca instanţă competentă Judecătoria Pogoanele,conform prevederilor art.912 alin.2 cod proc.civilă.
De asemenea,pârâta a arătat că s-a căsătorit cu reclamantul din dragoste,că au locuit la Madrid, într-un apartament închiriat cu 3 camere,că şi-au cumpărat maşină şi că în ţară au un cont de 10.000 de lei,că se înţelegeau bine şi erau fericiţi,că pentru a avea mai mulţi bani au subînchiriat două camere ale apartamentului,una unor cetăţeni români şi una unei femei din Bolivia, că în luna noiembrie 2013 a trebuit să vină în România pentru că tatăl ei era bolnav,acesta decedând la data de 21.11.2013,că în acest timp a fost sunată de sora ei, P. S., care i-a relatat că reclamantul a mers la o petrecere însoţit de P. şi i-a cerut să revină la Madrid, bănuind că cei doi întreţin relaţii intime,că ,deşi bulversată,nu putea să-şi lase tatăl pe patul de moarte şi că după înmormântare s-a întors iar chiriaşii români i-au relatat că, în perioada în care a fost plecată, soţul ei şi chiriaşa au fost împreună.
Totodată,pârâta a mai arătat că pentru salvarea căsniciei i-a cerut chiriaşei să părăsească apartamentul,că reclamantul s-a opus şi,mai mult,a evacuat familia de români,că până în luna februarie 2014 a trăit un coşmar locuind în continuare alături de acea femei,situaţie care i-a cauzat traume psihice ce i-au afectat grav sănătatea ,că în cursul lunii februarie 2014 reclamantul a părăsit domiciliul unde a revenit după circa o lună de zile,primindu-l bucuroasă şi fără reproşuri întrucât îl iubea,că acesta a adoptat un comportament necorespunzător-era ursuz,irascibil,refuza relaţiile intime,revenea târziu acasă-situaţie ce i-a creat convingerea că întreţinea relaţii cu acea femeie şi că,în luna iunie 2014,a părăsit din nou domiciliul .
Pârâta a insistat şi a mai arătat că prin atitudinea reclamantului de a o părăsi după o convieţuire de peste 5 ani i-a creat o puternică suferinţă şi un dezechilibru psihic imposibil de refăcut,că a fost la medic şi a urmat tratamentul prescris dar continuă să sufere,având o depresie cronică care îi scade randamentul la serviciu şi bucuria de a trăi,că această cădere psihică se datorează conduitei soţului care şi-a încălcat obligaţia de fidelitate,de respect şi consideraţie faţă de partenerul de viaţă,conform art.309 cod civil,fiind trădată într-un moment greu, determinat de moartea tatălui,situaţie ce impune obligarea la plata sumei de 10.000 de lei .
În drept au fost invocate prev.art.914-920 cod proc.civilă.
S-a solicitat şi instanţa a încuviinţat proba cu interogatoriu-filele 66-67 şi cu martorele D.L. şi D. M.-G.,ale căror depoziţii au fost consemnate şi ataşate la filele 61-62.
5.Răspunsul reclamantului la întâmpinarea pârâtei/întâmpinarea reclamantului la cererea reconvenţională/răspunsul pârâtei la întâmpinarea reclamantului.
5.1.Prin rezoluţia judecătorului din data de 15.01.2015 s-a dispus comunicarea către reclamant a întâmpinării/cererii reconvenţionale şi,la data de 27.01.2015, acesta a depus răspuns ,prin care a solicitat cenzurarea punctelor de vedere exprimare de pârâtă şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată-filele 26-27.
5.2.La data de 16.02.2015 reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvenţională prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată şi cenzurarea punctelor de vedere ale pârâtei-fila 35.
A învederat reclamantul că în realitate nu există o relaţie cu numita Paula Mendez,aceasta fiind numai în imaginaţia pârâtei care are probleme de sănătate,suferind de depresie cronică,că pe fondul acestei boli îi reproşa că întreţine relaţii cu acea femeie,căreia la rândul ei i se făceau reproşuri,determinând-o să se mute din apartament,că nici după mutare reproşurile nu au încetat,fiind învinuit că se întâlneşte cu aceasta,că era în permanenţă verificat la locul de muncă,când şi unde cheltuia bani şi în final i s-a cerut să plece din casă,revenind după o perioadă de timp cu intenţia de a continua convieţuirea dar soţia credea în continuare că întreţinerea relaţii cu acea femeie,dezvoltând o obsesie în acest sens,acest lucru determinându-l să nu facă publice adevăratele motive ale despărţirii,descriind situaţia doar în termeni generali.
În legătură cu despăgubirea solicitată se impune respingerea cererii având în vedere că ambii soţi se fac vinovaţi de destrămarea relaţiilor de familie,că se impune a se face dovada creării unui prejudiciu care trebuie să fie cert,determinat sau determinabil.
În drept au fost invocate prev.art.205 cod proc.civilă şi s-a solicitat încuviinţarea aceloraşi probatorii din cererea introductivă.
5.3.Prin rezoluţia judecătorului din data de 27.01.2015 un exemplar al întâmpinării reclamantului s-a comunicat pârâtei care,la data de 6.02.2015,a depus răspuns prin care a susţinut cererea reconvenţională-fila 30.
De asemenea,la data de 23.02.2015 pârâta a depus răspuns la întâmpinarea reclamantei la cererea reconvenţională prin care a reiterat majoritatea motivelor invocate în cererea reconvenţională, arătând totodată că prin întâmpinare reclamantul a invocat în mod neprocedural şi neîntemeiat alte motive de divorţ, cu scopul de a obţine culpa comună şi astfel să nu fie obligat la despăgubiri-filele 44-45.
6.Situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de judecată.
6.1.Asupra desfacerii căsătoriei
6.1.1.Părţile în proces s-au cunoscut în Spania unde se aflau la muncă şi,la data de 27.09.2008, s-au căsătorit,căsătorie înregistrată în registrele de căsătorie de la Primăria comunei Smeeni sub nr.31/1998-fila 12.
După încheierea căsătoriei cei doi soţi şi-au stabilit rezidenţa comună la Madrid,într-un apartament cu 3 camere,din care două le-au subînchiriat pentru a diminua cheltuielile, unei familii de români şi unei femei cetăţean bolivian,P. M.
Relaţiile dintre soţi au fost cele normale,întemeiate pe afecţiune şi respect reciproc,însă au existat şi situaţii tensionate generate îndeosebi de modul de cheltuire a unor sume de bani,martorul L. F.arătând că cei doi soţi au organizat petrecerea de nuntă la Mărăcineni şi au avut discuţii în ceea ce priveşte banii obţinuţi ,iar martora L. E. arătând că reclamantul are un frate în România pe care este obligat să-l întreţină, conform actului dat de părinţi,iar banii trimişi prin intermediul pârâtei nu ajungeau la acesta,martora D. L. declarând în sens contrar,respectiv că pârâta,când venea în ţară, îi ducea sacoşe cu mâncare şi a plătit impozitul.
În luna noiembrie 2013 pârâta a venit în ţară întrucât tatăl ei era bolnav,acesta decedând la data de 21.11.2013,fiind nevoită să rămână o perioadă mai lungă de timp şi,potrivit susţinerilor sale,în această perioadă a fost apelată telefonic de sora ei, P. S.,care locuieşte tot în Spania,şi care i-a cerut să revină la Madrid pentru că la petrecerea organizată de ziua fiicei ei reclamantul a venit însoţit de P.,bănuind că aceştia întreţin relaţii intime.
După ce pârâta s-a întors la Madrid,susţine că familia de români cu care locuiau în acelaşi apartament i-a confirmat relaţia soţului ei cu acea femeie şi astfel că relaţiile dintre cei doi soţi s-au tensionat pe fondul reproşurilor pe care aceasta le aducea soţului ei în sensul că ar fi întreţinut relaţii extraconjugale cu numita P. M.,au existat certuri şi agresiuni fizice,martora L. E. declarând că pârâta i-a lovit atât pe reclamant cât şi pe femeia respectivă,situaţie confirmată parţial şi de martora audiată la propunerea pârâtei,D. L.,care a arătat că reclamanta însăşi i-a relatat telefonic că au existat certuri şi s-au îmbâncit.
La insistenţele pârâtei,P. M. a fost evacuată din apartament în luna ianuarie 2014,respectiv la data de 15 ianuarie 2014,aşa cum a precizat reclamantul în interogatoriul de la filele 66-67,însă relaţiile familiale au rămas tot tensionată,pârâta reproşând reclamantului că întreţine în continuare relaţii cu acea femeie, situaţie în care reclamantul a plecat la rândul său şi s-a mutat în locuinţa naşului lor de cununie,aşa după cum a declarat martora L. E.,iar pârâta nu a contestat,fiind exclusă astfel susţinerea pârâtei în sensul că reclamantul s-a mutat împreună cu P. M.,după cum instanţa nu poate reţine ca situaţie de fapt reală împrejurarea că pârâta a fost cea care i-a cerut reclamantului să plece din casă,fiind relatată numai de către martora L. E. a cărei depoziţie nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Şi familia de români a părăsit apartamentul părţilor,pârâta susţinând că a fost evacuată de reclamant, pe fondul discuţiilor avute privind relaţia sa,situaţie de fapt contestată de pârât,din depoziţiile martorilor audiaţi instanţa neputând reţine realitatea,niciunul dintre ei nefiind martori oculari.
În perioada în care reclamantul a lipsit din locuinţa comună pârâta l-a urmărit,într-o împrejurare i-a tăiat cauciucurile maşinii,aşa cum a declarat martorul L. F.,însă acesta a înţeles să revină în vederea continuării convieţuirii ,dar starea tensionată a continuat, pârâta susţinând că reclamantul era ursuz,irascibil , refuza relaţiile intime şi venea târziu acasă,creându-şi astfel convingerea că se întâlnea cu acea femeie, situaţie de fapt ce nu a fost confirmată de martorii audiaţi,depoziţiile acestora întemeindu-se numai pe ceea ce părţile le-au relatat,fiind uneori subiective,martorii fiind rude apropiate ale acestora.
În vara anului 2014,potrivit interogatoriului la data de 20.08.2014,pe fondul stării tensionate existente,reclamantul a părăsit definitiv domiciliul comun,pârâta susţinând că a făcut acest lucru pentru a-şi continua relaţia cu P. M.,situaţie contestată de reclamant care a depus la dosar şi declaraţia numitului G. N.-S. ,care locuieşte tot la Madrid, potrivit căreia reclamantul locuieşte singur în strada -fila 68.
6.1.2.Instanţa reaminteşte că, potrivit prevederilor art.373 lit.b cod civil,divorţul poate avea loc atunci când, din motive temeinice,raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, în cauză fiind incidente şi prevederile art.379 alin.1 din cod,potrivit cărora,în cazul prevăzut la art.373 lit.b,divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei,iar dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi,instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună,chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ,în cazul în care culpa aparţine exclusiv reclamantului fiind aplicabile prevederile art.388.
Totodată, potrivit prevederilor art.933 alin.1 cod proc.civilă referitoare la condiţiile divorţului din culpă,instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când,din cauza unor motive temeinice,imputabile acestuia,raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă,iar potrivit alin.2, instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi ,chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere,dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.
Din dispoziţiile legale mai sus redate rezultă că instanţa trebuie să stabilească, mai întâi, dacă, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, ceea ce determină imposibilitatea continuării căsătoriei şi apoi dacă aceasta se datorează culpei unuia dintre soţi, indiferent de calitatea sa în proces, reclamant sau pârât, respectiv dacă unul dintre soţi sau ambii şi-au încălcat obligaţiile ce le reveneau, menţionate mai sus.
6.1.3.Pe baza probatoriilor administrate în cauza dedusă judecăţii instanţa reţine că ambii soţi se fac vinovaţi de destrămarea relaţiilor de familie,culpa fiind astfel comună.
Deşi, aşa cum am reţinut, de-a lungul convieţuirii relaţiile dintre cei doi soţi au fost cele normale,bazate pe afecţiune,acestea s-au degradat începând cu luna noiembrie 2013 când pârâta,pe baza unor relatări făcute de terţe persoane ,l-a acuzat pe reclamant că întreţine relaţii extraconjugale cu o altă femeie, relaţii nedovedite de vreme ce martorii audiaţi în cauză au relatat împrejurări aduse la cunoştinţă de părţi,niciunul dintre ei nevizitându-le la rezidenţa din Madrid şi nefiind astfel prezent la disputele care au avut loc în familie.
Împrejurarea pe care numita P. S.,sora pârâtei,i-a relatat-o acesteia în sensul că reclamantul a participat la o zi aniversară din familia ei, însoţit de P. M., nu poate constitui o dovadă certă că cei doi întreţineau o relaţie extraconjugală atâta timp cât femeia respectivă cunoştea familia la care a mers în vizită,acest lucru nefăcându-l pentru prima dată,aşa cum a declarat martora D. M.-G., după cum nici presupusa confirmare a acestei relaţii de către familia cu care locuiau împreună nu putea constitui o certitudine,pârâta dând astfel dovadă de totală neîncredere în partenerul de viaţă,presupusa infidelitate a reclamantului fiind numai o suspiciune nerezonabilă a acesteia.
Pe fondul stării tensionate create în familie de către pârâtă, reclamantul a părăsit domiciliu comun,perioadă în care a fost supus unor şicane din partea acesteia şi,cu toate acestea, a înţeles să revină pentru continuarea convieţuirii,dând astfel dovadă de înţelegere faţă de soţia sa care suferea în urma decesului tatălui ,martorele D. L. şi D. M.-G. declarând în sensul că pârâta,care şi-a iubit foarte mult tatăl, a fost afectată emoţional de dispariţia acestuia.
Certurile,bruscările reciproce şi atmosfera tensionată au continuat şi după ce reclamantul a revenit, situaţie în care,în luna august 2014, acesta a părăsit definitiv domiciliul comun,intervenind astfel separarea în fapt,convieţuirea fiind întreruptă,reclamantul renunţând astfel la viaţa de familie deşi,aşa cum s-a dovedit, cei doi soţi s-au iubit şi o perioadă lungă de timp relaţiile dintre ei au fost foarte bune.
Prin poziţia adoptată reclamantul a dovedit că nu a înţeles că la baza căsătoriei se află traiul in comun, încrederea reciprocă între soţi, afecţiunea si devotamentul, sprijinul material si moral reciproc si mai ales, buna înţelegere între aceştia, părăsirea domiciliului conjugal si ruperea, din momentul părăsirii domiciliului, a oricăror legături de natura matrimonială, dovedind şi culpa sa în destrămarea familiei.
Potrivit prevederilor art.309 cod civil,soţii îşi datorează reciproc respect,fidelitate şi sprijin moral,având îndatorirea de a locui împreună,ori,în cauza dedusă judecăţii,s-a dovedit cu prisosinţă că ambii au încălcat aceste principii morale cu consecinţa destrămării relaţiilor de familie.
6.1.4.Aşa fiind,reţinând că raporturile dintre cei doi soţi sunt grav vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă,se va admite ca întemeiată acţiunea introductivă de instanţă şi se va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere din reconvenţională şi,pe cale de consecinţă, se va declara desfăcută, din culpă comună, căsătoria părţilor în proces încheiată la data de 27.09.2008 , înregistrată în registrul actelor de căsătorie de la Primăria comunei Smeeni sub nr.31/2008.
6.2.Asupra capetelor de cerere din cererea introductivă şi reconvenţională privind numele de familie după căsătorie.
Potrivit prevederilor art.383 alin.1 cod civil, la desfacerea căsătoriei prin divorţ,soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei,instanţa urmând să ia act de înţelegere prin hotărârea de divorţ.
Cum în cauza dedusă judecăţii un atare acord nu există şi nici nu s-a solicitat încuviinţarea instanţei în acest sens,văzând prevederile alin.3 al art.383 cod civil,instanţa va admite cererea reclamantului cât şi în parte cererea reconvenţională a pârâtei urmând ca după rămânerea definitivă a hotărârii pârâta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei,acela de P.
6.3.Asupra capătului de cerere reconvenţională privind obligarea reclamantului la plata de despăgubiri.
Potrivit prevederilor art.390 cod civil,în cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât,soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze,atât cât este posibil,un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită,iar potrivit prevederilor art.388,distinct de dreptul la prestaţia compensatorie prevăzută la art.290,soţul nevinovat,care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei,poate cere soţului vinovat să îl despăgubească,cererea fiind soluţionată de instanţa de tutelă prin hotărârea de divorţ.
Cum în cauza dedusă judecăţii divorţul urmează a se pronunţa din culpa comună a părţilor,nefiind îndeplinite astfel condiţiile impuse de textul de lege mai sus arătat,instanţa va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere reconvenţională formulat în acest sens.
7.Cheltuielile de judecată.
În baza prevederilor art.453 alin.2 rap.la art.452 şi 451 alin.1 cod proc.civilă, vor fi compensate în totalitate cheltuielile de judecată ale părţilor constând în taxele judiciare de timbru şi onorariile pentru avocaţi.
8.Comunicarea hotărârii.
În temeiul prevederilor art.927 alin.4 cod proc.civilă, hotărârea de divorţ definitivă se comunică din oficiu serviciului de stare civilă al Primăriei comunei Smeeni.
Hotărârea se comunică şi părţilor, potrivit prevederilor art.427 alin.1 cod procedură civilă.
9.Calea de atac.
Hotărârea este supusă căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la data comunicării, aşa cum prevede art.466 alin.1 şi 468 alin.1 cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite ca întemeiată acţiunea civilă de divorţ formulată de reclamantul-pârât L. A., în contradictoriu cu pârâta-reconvenientă L. M., şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reconvenientă în contradictoriu cu reclamantul-pârât şi în consecinţă:
În baza prevederilor art.373 lit.b rap.la art.379 alin.1 cod civil,cu aplicarea prevederilor art.933 alin.2 cod proc.civilă,declară desfăcută, din culpă comună, căsătoria părţilor în proces încheiată la data de 27.09.2008 , înregistrată în registrul actelor de căsătorie de la Primăria comunei Smeeni sub nr.31/2008.
În baza prevederilor art.383 alin.3 cod civil pârâta-reconvenientă îşi va relua,după rămânerea definitivă a hotărârii,numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de P.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere din cererea reconvenţională privitoare la desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât şi de obligare a acestuia la plata sumei de 10.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.
În baza prevederilor art.927 alin.4 cod proc.civilă hotărârea definitivă de divorţ se înaintează din oficiu Serviciului de stare civilă de la Primăria comunei Smeeni.
În baza prevederilor art.453 alin.2 rap.la art.452 şi 451 alin.1 cod proc.civilă,compensează în totalitate cheltuielile de judecată ale părţilor.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării.
