Pe rol fiind soluţionarea cererii formulată de reclamanta – pârâtă S. I., în contradictoriu cu pârâtul – reclamant S. S., având ca obiect desfacerea căsătoriei încheiată la data de 01.05.2000 şi înregistrată în Registrul Stării Civile al comunei Cilibia sub nr.2/2000,reluarea numelui,exercitarea autorităţii părinteşti,stabilirea locuinţei minorelor şi ovligarea la plata pensiei de întreţinere,precum şi a cererii reconvenţionale formulată de pârâtul-reclamant având ca obiect încuviinţarea de legături personale cu minorele.
Dezbaterile în cauza de faţă, au avut loc la data de 29.09.2014, când reclamanta- pârâtă, prin apărător, şi pârâtul – reclamant au pus concluzii pe fond, consemnate in încheierea de şedinţă din acea data, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, iar instanţa având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de 03.10.2014 ,iar in urma deliberării a pronunţat această sentinţă.
INSTANŢA
1.Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 26.11.2013 reclamanta Stan Ionela a chemat in judecată pe pârâtul Stan Sardari solicitând,conform prevederilor art.373 lit.b şi art.379 cod civil coroborate cu art.914 şi următoarele cod proc.civilă,desfacerea din vina exclusivă a pârâtului a căsătoriei încheiată la data de 1.05.2000,înregistrată la Primăria comunei Cilibia sub nr.2/2000,conform prevederilor art.383 cod civil,reluarea numelui purtat anterior încheierii căsătoriei,acela de A., conform prevederilor art.503 rap.la art.398 cod civil,exercitarea unică a autorităţii părinteşti faţă de minorele S. I.,născută la data de 11.12.200 şi S. M.-G.,născută la data de 16.03.2002, conform prevederilor art.400 cod civil, stabilirea locuinţei minorelor la locuinţa sa din satul Cipru şi,conform prevederilor art.402 coroborat cu art.513 cod civil,obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creştere,educare,învăţătură şi pregătire profesională a minorelor prin plata unei pensii de întreţinere stabilită la 1/3 din veniturile realizate sau la salariul minim din statul Cipru,precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
2.Motivarea acţiunii.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 1.05.2002,că din căsătorie au rezultat cele două minore,că anterior încheierii căsătoriei a avut o relaţie frumoasă de prietenie cu pârâtul,nutrind faţă de acesta profunde sentimente de dragoste,respect şi afecţiune,că la început relaţiile de familie au fost normale,ulterior degradându-se,dar din dorinţa de a păstra familia a făcut eforturi mari pentru a trece peste ieşirile violente fizic şi verbale ale pârâtului.
A mai arătat reclamanta că în urmă cu mai mulţi ani întreaga familie a plecat în Cipru,soţii lucrând, dar pârâtul a continuat să aibă acelaşi comportament violent,fizic şi verbal,atât faţă de ea cât şi faţă de minore,relaţiile de familie degradându-se continuu,ajungându-se la separarea în fapt,situaţie ce impune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.
În ceea ce priveşte capetele de cerere privitoare la minore,reclamanta a arătat că acestea locuiesc în Cipru într-o casă care asigură condiţii corespunzătoare,că solicitarea de exercitare unică a autorităţii părinteşti se bazează pe comportamentul inadecvat al pârâtului manifestat prin violenţe fizice şi verbale,ameninţări şi crearea unei stări permanente de pericol,având o influenţă nefastă asupra minorelor,acestea prezentând o stare permanentă de teamă, totodată impunându-se şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere.
3.Înscrisuri ataşate în dovedirea acţiunii/alte probe solicitate.
S-au ataşat,în copie,certificate de stare civilă şi acte de identitate,dovezi privind rezindenţa în statul Cipru,adeverinţă de venituri,certificate de înregistrare în statul Cipru,plângerea adresată autorităţilor judiciare din Cipru înregistrată sub nr.96/2013,contract de închiriere locuinţă-filele 15-23 şi 47-60.
La cererea reclamantei instanţa a încuviinţat proba cu martori,fiind audiaţi martorii A. C. şi A. M.,ale căror depoziţii au fost consemnate şi ataşate la filele 93-94 .
4.Întâmpinarea/cererea reconvenţională formulate de pârât.
4.1.Prin rezoluţia judecătorului din data de 28.11.2013,în conformitate cu prevederile art.200 alin.1, cererea şi înscrisurile anexate s-au comunicat pârâtului la domiciliul indicat,cu menţiunea ca în termen de 25 de zile să formuleze şi să depună întâmpinare sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai probe probe şi de a invoca excepţii,în afara celor de ordine publică.
La data de 7.01.2014,după expirarea termenului procedural de 25 de zile,pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională,primite de instanţă urmare acordului reclamantei-filele 32-36.
Pe cale de întâmpinare pârâtul a arătat că este de acord cu divorţul din culpă comună,afirmaţiile reclamantei cu privire la comportamentul său nefiind reale,aceasta fiind cea care s-a înstrăinat de el şi a părăsit domiciliul,că autoritatea părintească trebuie exercitată în comun,aceasta fiind regula prevăzută de art.397 cod civil,motivele invocate de reclamantă nefiind de natură să determine o altă soluţie,interesul superior al copiilor fiind în acest sens,dreptul fiind afirmat şi de art.8 din CEDO, că este de acord ca locuinţa minorelor să fie stabilită a cea a reclamantei şi că înţelege să plătească pensie de întreţinere la venitul minim pe economia naţională.
Pe cale reconvenţională a solicitat păstrarea de legături personale cu minorele,o dată pe lună,de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00,o săptămână în vacanţa de iarnă şi o lună în vacanţa de vară.
A arătat că înţelege să se folosească de probe cu acte,fără a depune vreun înscris.
5.Măsuri ordonate de instanţă din oficiu.
5.1.În temeiul prevederilor art.922 cod proc.civilă,s-a dispus efectuarea de verificări de către poliţia comunei Cilibia în sensul dac pârâtul locuieşte la adresa indicată în cererea de chemare în judecată,prin adresa nr.1017270/17.02.2014,comunicându-se instanţei că acesta este plecat la lucru în Cipru de 7 ani-fila 72, situaţie în care judecata s-a purtat cu citarea pârâtului prin publicitate,fiind desemnat în calitate de curator avocat Tibişoiu Maria, ulterior pârâtul revenind în ţară şi înfăţişându-se personal.
5.2.Prin încheierea şedinţei publice din 7.04.2014 instanţa a încuviinţat o comisie rogatorie internaţională de către instanţa competentă din statul Cipru,respectiv District Court of Nicosia,solicitându-se referat de anchetă psihosocială la rezidenţa reclamantei din Cipru,comisia rogatorie fiind transmisă instanţei la data de 23.07.2014-filele 80,84,110-120 şi 124-129.
6.Situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de judecată.
6.1.Asupra desfacerii căsătoriei.
6.1.1.Părţile în proces s-au căsătorit la data de 1.05.2000,după o relaţie anerioară de prietenie,căsătorie înregistrată în registrele stării civile de la Primăria comunei Cilibia sub nr.2/2000.
Din căsătorie au rezultat minorele Stan Iuliana,născut la data de 11.12.2000 şi Stan Mihaela-Gabriela,născută la data de 16.04.2002,în prezent aflate în grija exclusivă a mamei.
Dacă o perioadă de timp relaţiile de familie au fost cele normale acestea s-au degradat datorită comportamentului pârâtului-reclamant care se manifesta violent, fizic şi verbal, atât faţă de soţie cât şi faţă de minore,însă reclamanta a continua convieţuirea pentru menţinerea familiei.
În urmă cu circa 7 ani cei doi soţi, împreună cu minorele, au plecat la lucru în Cipru,ulterior acestora stabilindu-se rezindenţa în acest stat,aşa cum reiese din înscrisurile depuse la filele 20-23 dosar.
Şi în noul domiciliu pârâtul-reclamant a continuat să aibă acelaşi comportament violent,adresând membrilor familiei cuvinte triviale,aplicându-le lovituri şi ameninţându-i,separarea în fapt intervenind în luna august 2013, sub aceste aspecte susţinerile reclamantei coroborându-se cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză,precum şi cu cererea adresată organelor judiciare din Nicosia, înregistrată la Tribunalul Civil din Nicosia sub nr.96/2013,prin care s-a solicitat emiterea unui ordin de protecţie prin îndepărtarea pârâtului-reclamant din locuinţă şi folosinţa exclusivă a acesteia de către reclamanta-pârâtă şi minore-filele 57-56-59 şi 93-94.
Apărarea formulată de pârâtul-reclamant pe calea întâmpinării în sensul că motivele mai sus arătate nu sunt reale nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă,astfel că instanţa nu o primeşte.
6.1.2.Instanţa reaminteşte că, potrivit prevederilor art.373 lit.b cod civil,divorţul poate avea loc atunci când, din motive temeinice,raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, în cauză fiind incidente şi prevederile art.379 alin.1 din cod ,precum şi cele ale art.933 alin.1 cod proc.civilă referitoare la condiţiile divorţului din culpă.
Cum din susţinerile reclamantei-pârâte,coroborate cu celelalte probe administrate în cauză ,reiese în mod indubitabil că relaţiile dintre cei doi soţi sunt grav vătămate,continuarea căsătoriei lor nu mai este posibilă şi drept consecinţă, reţinând caracterul întemeiat al acţiunii,instanţa o va admite şi va declara desfăcută căsătoria din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant.
6.2.Asupra cererilor accesorii divorţului.
La stabilirea măsurilor privitoare la minori, instanţa este obligată să aibă în vedere respectarea principiului interesului superior al copilului la care fac referire art.396 alin.1 , art.483 alin.2 cod civil şi art.2 din Legea nr.272/2004,în cauza dedusă judecăţii,în determinarea interesului superior al minorelor , urmând a se da eficienţă criteriilor la care face referire alin.6 al art.2 mai sus arătat,respectiv: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.
6.2.1.Asupra numelui de familie după căsătorie.
Potrivit prevederilor art.383 alin.1 cod civil, la desfacerea căsătoriei prin divorţ,soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei,instanţa urmând să ia act de înţelegere prin hotărârea de divorţ.
Cum în cauza dedusă judecăţii un atare acord nu există şi nici nu s-a solicitat încuviinţarea instanţei în acest sens,văzând prevederile alin.3 al art.383 cod civil,instanţa va admite cererea reclamantei-pârâte urmând ca după rămânerea definitivă a hotărârii aceasta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei,acela de Anghel.
6.2.2.Asupra exercitării autorităţii părinteşti.
Aşa după cum deja am reţinut reclamanta-pârâtă a solicitat exercitarea unică a autorităţii părinteşti faţă de cele două minore,pârâtul opunându-se şi solicitând exercitarea în comun a acesteia.
Potrivit prevederilor art.503 alin.1 cod civil,părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.
Autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi care aparţin în mod egal ambilor părinţi. Ea este mijlocul juridic de protecţie al minorului în cadrul căruia drepturile şi îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile acestuia se exercită şi după caz, se îndeplinesc de către părinţii săi. Ea are două laturi şi anume: latura personală, care vizează ocrotirea persoanei copilului şi latura patrimonială, care priveşte administrarea bunurilor şi reprezentarea minorului sub 14 ani în actele juridice şi încuviinţarea actelor juridice ale minorului ce are capacitatea de exerciţiu restrânsă.
Exercitarea autorităţii părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a acestuia, în special prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea legală şi administrarea patrimoniului său.
Ca expresie a egalităţii în drepturi dintre bărbat şi femeie, autoritatea părintească se exercită împreună şi în mod egal de către părinţi, care iau de comun acord măsurile de ocrotire a copilului şi toate deciziile importante cu privire la creşterea, educarea şi pregătirea profesională a acestuia .
În consecinţă, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creşterea şi educarea copiilor. Astfel, chiar dacă autoritatea părintească este exercitată de ambii părinţi, deciziile curente privind îngrijirea copilului şi educarea acestuia sunt luate de părintele cu care copilul locuieşte, celălalt fiind consultat doar cu privire la hotărârile importante, cum ar fi de exemplu, cele privind şcoala la care copilul va fi înscris, intervenţiile medicale de care acesta are nevoie, religia copilului, etc., fiind vorba de o conştientizare a responsabilităţii pe care o au ambii părinţi cu privire la creşterea şi educarea împreună a copiilor lor, chiar în situaţia în care sunt separaţi.
După desfacerea căsătoriei, sau despărţirea părinţilor în fapt, regula instituită de dispoziţiile art. 397 cod civil este aceea că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, cu excepţia situaţiei în care instanţa de tutelă, având în vedere interesul superior al copilului, a hotărât altfel.
Excepţia de la dispoziţiile legale mai sus menţionate o întâlnim în prevederile art. 398 alin. 1 cod civil, potrivit căruia, dacă există motive întemeiate şi având în vedere interesul superior al copilului, instanţa de tutelă poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinţi.
În privinţa motivelor întemeiate pe care instanţa le-ar putea avea în vedere s-a considerat că acestea ar putea fi, în primul rând, o parte dintre cele enumerate de art. 507 cod civil, respectiv decăderea din drepturile părinteşti sau imposibilitatea de a-şi exprima voinţa. Pot exista, bineînţeles, şi alte motive temeinice care să îndreptăţească instanţa de tutelă să dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către unul singur dintre părinţi,aşa cum sub cele înscrise sub art.36 alin.7 din Legea nr.272/2004, însă acestea trebuie să aibă în vedere numai interesul superior al copilului, iar nu dorinţele egoiste ale unuia dintre părinţi.
Mai mult,potrivit prevederilor art.36 alin.1 şi 2 din aceeaşi lege, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuind să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.
În speţă,instanţa reţine că măsura exercitării autorităţii părinteşti de un singur părinte este pe deplin justificată şi în interesul strict al minorelor,existând criterii obiective care să conducă la o atare soluţie şi, drept urmare, va stabili exercitarea unică a autorităţii părinteşti faţă de cele două minore de către mama reclamantă-pârâtă.
Astfel,s-a dovedit pe deplin că pârâtul-reclamant a avut un comportament total inadecvat faţă de minore ceea ce condus în mod inevitabil la îndepărtarea acestora ,minorele dând dovadă de resentimente faţă de tatăl lor,acesta din urmă fiind total dezinteresat de situaţia lor,îndeosebi de la data separării în fapt.
Apoi,minorele locuiesc împreună cu mama în satul Cipru,sunt încadrate în sistemul de învăţământ de aici,aşa cum reiese din înscrisurile de la filele 53-54 şi, în situaţia exercitării în comun a autorităţii părinteşti, deciziile privitoare la minore ar putea fi luate numai cu acordul tatălui,ceea ce ar fi aproape imposibil,având în vedere distanţa extrem de mare dintre cele două state, dar şi relaţiile tensionate existente în prezent.
6.2.3.Asupra stabilirii locuinţei minorelor după divorţ.
În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorelor, instanţa este obligată să aibă în vedere acelaşi principiu al interesului superior al copilului,aşa cum prevede art.21 alin.1 din Legea nr.272/2004 ,pe lângă elementele la care face referire art.2 alin.6 din lege,ţinând seama şi de următoarele aspecte: disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă; disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale; situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane; distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.
În cauza de faţă, minorele locuiesc împreună cu mama iar tatăl nu s-a opus acestui capăt de cerere,fiind de acord cu el aşa cum a fost formulat.
Reclamanta-pârâtă deţine cu titlu de închiriere o locuinţă în statul Cipru,aşa cum reiese din înscrisul depus la fila 60 dosar,ce se coroborează cu datele rezultate din comisia rogatorie internaţională potrivit cărora locuinţa este situată în satul Kampos şi oferă condiţii corespunzătoare de locuit iar reclamanta-pârâtă realizează venituri lunare de 700 de euro-filele127-129.
Aşa fiind,instanţa constată că stabilirea locuinţei minorelor la mamă corespunde interesului superior al acestora şi va decide în acest sens,văzând prevederile art.400 alin.1 cod civil.
6.2.4..Asupra stabilirii contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere,educare şi învăţătură ale minorelor,conform prevederilor art.402 cod civil.
În temeiul prevederilor art.402 rap.la art.499 alin.1, 513, 516, 524, 525, 527, 529, 530 cod civil, părinţii datorează minorului întreţinere, reclamanta-pârâtă urmând să îşi execute obligaţia de întreţinere în natură,prin asigurarea celor necesare traiului şi a cheltuielilor pentru educare,învăţătură şi pregătire profesională a minorelor,pârâtul-reclamant urmând a fi obligat să contribuie la aceste cheltuieli prin plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 250 de lei ,câte 125 de lei pentru fiecare minoră,cu începere de la data introducerii acţiunii-26.11.2013 şi până la data împlinirii de către minore a vârstei majoratului.
În cauza dedusă judecăţii,aşa cum deja am reţinut,reclamanta-pârâtă realizează venituri din muncă,conformate şi prin înscrisul depus la fila 48 dosar emis de SC Elias Havatzias Ltd Nicosia,pârâtul nerealizând atare venituri astfel încât cuantumul obligaţiei impuse acestuia s-a stabilit pe baza salariului minim brut pe economie,care ,de la data de 1 iulie 2014, este de 900 de lei,conform HG nr.871/2013,diminuat cu 16% reprezentând cota unică de impozitare.
6.2.5.Asupra drepturilor părintelui separat de copil,conform prevederilor art.401 cod civil.
Potrivit prevederilor art.401 alin.1 cod civil,in cazurile prevăzute la art.400,părintele separat de copii are dreptul de a avea legături personale cu aceştia.
De asemenea,potrivit prevederilor art.17 alin.1 din Legea nr.272/2004,cu modificările şi completările ulterioare, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
În ceea ce priveşte exercitarea dreptului tatălui de avea legături personale cu minorele,în temeiul prevederilor art.401 alin.2 cod civil,instanţa va stabili modalităţile în care pârâtul-reclamant va avea legături personale cu minorele,respectiv:purtarea de corespondenţă şi legătura prin telefon şi prin internet;schimb de fotografii;transmiterea de către mamă de informaţii privind starea de sănătate a minorelor,şcolile frecventate, inclusiv a unor evaluări medicale şi şcolare;vizitarea minorelor la reşedinţa din Cipru în fiecare an,timp de trei zile,în prima decadă a lunilor iulie sau august,acestea fiind in concordanţă şi cu prevederile art.17 alin.4 şi art.18 alin.1 din Legea nr.272/2004.
Instanţa nu s-a putut opri asupra cererii formulate de pârâtul-reclamant la termenul de judecată din 29.09.2014,respectiv vizitarea minorelor in perioada 1-5 august la domiciliul părinţilor reclamantei-pârâte din comuna Luciu,întrucât o atare modalitate de legături personale ar fi extrem de dificil de realizat,presupunând obligarea mamei şi a copiilor ca anual să revină in ţară in luna august ,cu efectuarea de cheltuieli deosebite pe care,in mod evident,nu le pot suporta,afectându-le posibilităţile reale de întreţinere.
6.2.6.Caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti.
Sentinţa este executorie în ceea ce priveşte stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti,stabilirea locuinţei minorelor,modul de exercitare a dreptului de a avea legături persoane cu minorele şi obligaţia de întreţinere,conform prevederilor art.448 alin.1 pct.1 şi 4 cod proc.civilă.
Sentinţa este executorie în ceea ce priveşte stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti,stabilirea locuinţei minorelor,modul de exercitare a dreptului de a avea legături persoane cu minorele şi obligaţia de întreţinere,conform prevederilor art.448 alin.1 pct.1 şi 4 cod proc.civilă.
7.Cheltuielile de judecată.
În baza prevederilor art.453 rap.la art.451 alin.1 cod proc.civilă instanţa va compensa în parte cheltuielile de judecată ale părţilor, în limita sumei de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, şi va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 3.730 de lei cu acest titlu din care 80 de lei taxă judiciară de timbru,1.500 de lei onorariul avocatului,300 de lei indemnizaţia curatorului şi 1.850 de lei alte cheltuieli.
8.Comunicarea hotărârii.
În temeiul prevederilor art.927 alin.4 cod proc.civilă, hotărârea de divorţ definitivă se comunică din oficiu serviciului de stare civilă al Primăriei comunei Cilibia.
Hotărârea se comunică şi părţilor, potrivit prevederilor art.427 alin.1 cod procedură civilă.
9.Calea de atac.
Hotărârea este supusă căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la data comunicării, aşa cum prevede art.466 alin.1 şi 468 alin.1 cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Admite ca întemeiată acţiunea civilă de divorţ formulată de reclamanta-pârâtă S. I., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S. S. şi în parte cererea reconvenţională formulată de acesta şi în consecinţă:
În baza prevederilor art.373 lit.b rap.la art.379 alin.1 cod civil,cu aplicarea prevederilor art.933 alin.1 cod proc.civilă,declară desfăcută, din culpă exclusivă a pârâtului-reclamant, căsătoria părţilor în proces încheiată la data de 1.05.2000 şi înregistrată în registrul actelor de căsătorie de la Primăria comunei Cilibia sub nr.2/2000.
În baza prevederilor art.383 alin.3 cod civil reclamanta-pârâtă îşi va relua,după rămânerea definitivă a hotărârii,numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de A.
În baza prevederilor art.398 cod civil,după divorţ,autoritatea părintească faţă de minorele S. I.,născută la data de 11.12.2000 şi S. M.-G., născută la data de 16.04.2002 va fi exercitată exclusiv de către mama reclamantă-pârâtă,tatăl pârât- reclamant păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copiilor,precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestora.
În baza prevederilor art.400 alin.1 cod civil,stabileşte locuinţa celor două minore la locuinţa de rezidenţă a mamei reclamante-pârâte din statul Cipru,districtul Nicosia,satul Kampos 2863.
În baza prevederilor art.402 rap.la art.499 alin.1,513,516,524,525,527,529,530 cod civil,reclamanta-pârâtă îşi execută obligaţia de întreţinere în natură,prin asigurarea celor necesare traiului şi a cheltuielilor pentru educare,învăţătură şi pregătire profesională a minorelor,pârâtul-reclamant fiind obligat să contribuie la aceste cheltuieli prin plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 250 de lei ,câte 125 de lei pentru fiecare minoră,cu începere de la data introducerii acţiunii-26.11.2013 şi până la data împlinirii de către minore a vârstei majoratului.
În baza prevederilor art.401 alin.2 cod civil stabileşte modalităţile în care pârâtul-reclamant va avea legături personale cu minorele,respectiv:purtarea de corespondenţă şi legătura prin telefon şi prin internet;schimb de fotografii;transmiterea de către mamă de informaţii privind starea de sănătate a minorelor,şcolile frecventate, inclusiv a unor evaluări medicale şi şcolare;vizitarea minorelor la reşedinţa din Cipru în fiecare an,timp de trei zile,în prima decadă a lunilor iulie sau august.
În baza prevederilor art.927 alin.4 cod proc.civilă hotărârea definitivă de divorţ se va înainta din oficiu Serviciului de stare civilă de la Primăria comunei Cilibia.
În baza prevederilor art.453 rap.la art.451 alin.1 cod proc.civilă compensează în parte cheltuielile de judecată ale părţilor, în limita sumei de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, şi obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 3.730 de lei cu acest titlu din care 80 de lei taxă judiciară de timbru,1.500 de lei onorariul avocatului,300 de lei indemnizaţia curatorului şi 1.850 de lei alte cheltuieli.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării.
