Prin sentinţa civilă nr. …, pronunţată de Judecătoria Mediaş, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.A. şi B. B. ambii cu dom. în Mediaş, judeţul Sibiu în contradictoriu cu pârâţii C. C. şi D. D. ambii cu dom. în Mediaş, judeţul Sibiu şi în consecinţă s-a dispus ca pârâţii să efectueze o lucrare de înălţare a coşului de fum la peste cota minimă de 0,4 m deasupra coamei, în prezent acesta fiind la circa 28 cm. S-a mai hotărât ca pârâţii să procedeze la schimbarea piesei terminale de protecţie împotriva precipitaţiilor şi refulării vântului, de la coşul de fum şi să monteze o piesă cu o suprafaţă de evacuare cel puţin dublă faţă de secţiunea utilă a coşului. S-a respins solicitarea reclamanţilor de mutare a coşului de fum pe versantul acoperişului dinspre curtea pârâţilor şi de acordare a daunelor cominatorii. S-au compensat cheltuielile de judecată avansate de părţi. S-a respins excepția insuficienţei timbrajului invocată de pârâţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii A.A. şi B.B. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să procedeze la mutarea coşului de fum de pe versantul acoperişului dinspre curtea reclamanţilor ( nr. 39) pe celălalt versant al acoperişului dinspre curtea pârâţilor ( nr. 41), pentru a înceta poluarea cu fum produsă în incinta imobilului reclamanţilor, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere; cu cheltuieli de judecată
În motivarea în fapt a acţiunii reclamanţii arată că sunt proprietarii imobilului, construcţie şi teren, situat administrativ în Mediaş, înscris în CF 97 Mediaş provenită din conversia pe hârtie a CF 6 top. 26,27( teren ), nr. cad. C1 nr. top. 326( construcţie ).
Reclamanţii au dobândit imobilul prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat de către BNP sub nr. 4/2001 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7/2009.
Reclamanţii au dobândit imobilul prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat de către BNP sub nr. 4/2001 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7/2009.
Imobilul reclamanţilor se învecinează cu cel al pârâţilor, iar pe versantul acoperişului acestora, în partea dinspre reclamanţi există construit un coş de fum, iar în perioada septembrie – mai a fiecărui an, pârâţii încălzesc imobilul folosind foc cu lemne în şemineu cu instalaţie de încălzire centrală înglobată.
Fumul care este evacuat de coş, staţionează practic în curtea imobilului reclamanţilor, îngreunând respiraţia, împiedecând aerisirea locuinţei, uscarea rufelor în curte. Mirosul de fum se infiltrează şi în imobil creând un disconfort accentuat.
Susţin reclamanţii că anterior promovării prezentei acţiuni au existat discuţii cu pârâţii vizând aspectele invocate în acţiune. În acest context reclamanţii au solicitat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare care a stabilit că incinta curţii reclamanţilor închisă perimetral din cauza propriei construcţii dar şi a celei din dreapta şi din stânga ( imobilele de la nr. 41, 37) creează un volum de aer staţionar cu temperatură diferită de cea de deasupra casei şi care în zilele cu presiune scăzută pot cauza coborârea fumului în incintă producând poluare.
Coşul de fum a fost înălţat şi refăcut dar situaţia nu s-a remediat şi astfel expertul tehnic a propus ca unică soluţie mutarea coşului de fum cu tot ceea ce implică aceasta pe versantul acoperişului din curtea pârâţilor, soluţie respinsă de pârâţi.
Pârâţii au fost notificaţi în acest sens la data de 10.07.2014 însă situaţia nu s-a remediat.
În drept au fost invocate prevederile art. 603, 630 alin. 1, 1516 cod civil, art. 194-195, 411 alin. 1 pct. 2, 453 C.p.c.
La cerere s-au anexat înscrisuri purtând menţiunea ,, conform cu originalul,, şi anume:raport expertiză extrajudiciară, extrase CF, fotografii curte imobil reclamanţi, notificare şi dovada comunicării acesteia către pârâţi, contracte de vânzare cumpărare.
Legal citaţi, pârâţii au formulat întâmpinare, fila 38 dosar, solicitând respingerea acţiunii şi cheltuieli de judecată.
Pârâţii menţionează că sunt proprietari ai imobilului cu nr. .. încă din anul 1966, configuraţia casei nu s-a modificat şi implicit nici coşul de fum care este amplasat în aceeaşi poziţie din anul 1966.
La momentul achiziţionării imobilului reclamanţii au cunoscut situaţia şi şi-au asumat-o. Reclamanţii au edificat şi ei o construcţie situată perpendicular pe cea veche formându-se astfel un saţiu închis de forma ,, U,,.
Toate casele din zonă sunt construite şi au amplasat coşul de fum în aceeaşi modalitate, iar mutarea coşului de fum implică şi mutarea instalaţiei de încălzire pe partea opusă unde în prezent există geamuri şi uşi.
Recunosc pârâţii că au existat discuţii legate de obiectul litigiului, însă s-a optat pentru înălţarea coşului de fum şi refacerea acestuia.
În anul 2011 pârâţii şi-au montat centrala pe lemne , coşul de fum rămânând în aceeaşi poziţie iar în anul 2013 au fost chemaţi la mediator. Discuţia a vizat schimbarea modalităţii de încălzire a locuinţei pârâţilor din încălzirea cu lemne în cea cu gaz, însă aceştia au invocat lipsuri financiare fiind două persoane în vârstă cu pensii relativ mici.
La întâmpinare s-au anexat: memoriu expertiză tehnică, contract vânzare cumpărare imobil pârâţi, practică judiciară.
Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare, fila 57 dosar, solicitând ca apărările formulate de pârâţi în întâmpinare să fie înlăturate.
În considerentele sentinţei prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii imobilului, construcţie şi teren, situat administrativ în Mediaş, înscris în CF 97 Mediaş provenită din conversia pe hârtie a CF 6 top. 26, 27( teren ), nr. cad. C1 nr. top. 26( construcţie ).
Cu ocazia interogatoriului luat pârâţilor filele 84/88 dosar, aceştia au menţionat că încălzirea cu lemne a locuinţei a fost practicată încă din anul 1991 când focul se făcea însă în sobă iar din anul 2011 focul se face cu lemne în şemineu. Acelaşi sistem de încălzire îl foloseau pârâţii şi în anul 2010 când reclamanţii s-au mutat efectiv în imobil.
La solicitarea reclamanţilor, pârâţii şi-au dat acordul ca aceştia să efectueze pe cheltuiala lor o serie de modificări la coşul de fum, înălţare, refacere însă poluarea cu fum a continuat. Susţin pârâţii că reclamanţii au edificat o construcţie care nu respectă streaşina casei şi că astfel fumul emanat prin coş rămâne în interiorul curţii reclamanţilor, câteodată.
La interogatoriul luat filele 89/92 dosar , reclamanţii au menţionat că au edificat un garaj, cu aprobările legale şi că această construcţie respectă streaşina casei, fiind ca înălţime, sub nivelul imobilului pârâţilor. În anul 2010 s-au mutat în imobil iar începând cu anul 2011 au început să fie deranjaţi de fumul emanat din coş, context în care, cu acordul pârâţilor, au efectuat lucrări de refacere şi înălţare a coşului, fără ca situaţia să fie remediată.
Instanţa a efectuat o cercetare la faţa locului la data de 20.11.2014 procesul verbal aflându-se la fila 98 dosar. S-a stabilit cu ocazia acelei cercetări faptul că şemineul nu a fost alimentat corespunzător cu lemne, situaţie în care instanţa a solicitat pârâţilor să încarce cu lemne şemineul, s-a observat că fumul ce era emanat prin coş s-a dispersat, probabil condiţiile meteo din acea zi fiind unele favorabile, în sensul că nu era ceaţă sau presiune atmosferică scăzută.
Martorul C. V. , este persoana chemată de pârâţi în anul 2013 să refacă coşul de fum , înălţat de către reclamanţi , din cauza condensului existent. Acest martor declară că întregul horn a fost refăcut cu elemente de ceramică, a fost înălţat iar la capătul acestuia s-a montat un ventilator pentru protecţie împotriva apei şi de împrăştiere a fumului. Susţine martorul că noua construcţie edificată de către reclamanţi, un garaj, ar obstrucţiona dispersia fumului. Acest martor nu este o persoană specializată în construcţia de coşuri de fum .
Martorul M. I. audiat în cauză fila 104 dosar , declară că a vizitat imobilul reclamanţilor de foarte multe ori şi de cele mai multe ori a fost deranjat de mirosul de fum . Are cunoştinţe despre lucrările efectuate la coşul de fum însă afirmă că situaţia nu este remediată.
Martora C. D. audiată în cauză fila 113, locatară a imobilului cu nr. 41, vecină cu reclamanţii, în aceeaşi curte cu pârâţii, cunoaşte discuţiile care au existat între părţi vizând emanaţia de fum din coşul de fum al pârâţilor, înspre curtea reclamanţilor , cunoaşte şi lucrările efectuate însă reclamanţii se plâng în continuare de disconfort. Susţine martora că şi ea împreună cu soţul său au achiziţionat un şemineu care funcţionează cu lemne şi în momentul folosirii acestuia au fost avertizaţi de reclamanţi de faptul că fumul emanat îi deranjează, context în care au stopat folosirea acestuia , trecând la încălzirea pe gaz, metodă de încălzire pe care pârâţii nu o pot susţine financiar.
Martorul F.I.( declaraţie fila 114 dosar) vecin al părţilor dar care locuieşte pe partea opusă a străzii, declară că pe întreaga stradă hornurile sun amplasate pe partea dreaptă şi că toţi vecinii săi folosesc încălzirea cu lemne, el personal nefiind deranjat de fumul degajat.
Acesta menţionează că vechii proprietari ai imobilului reclamanţilor nu au fost deranjaţi de fumul emanat şi că pârâţii au folosit acelaşi sistem de încălzire. Apreciază martorul că de regulă fumul se dispersează şi că doar atunci când presiunea atmosferică este scăzută acesta se lasă la sol.
Martorul O. D. ( declaraţie fila 117 dosar) susţine că în urmă cu 2 ani a acordat o consultaţie juridică reclamanţilor asupra obiectului prezentei cauze şi că personal a constatat faptul că fumul nu se dispersează ci rămâne efectiv în curtea reclamanţilor. Declară că reclamanţii s-au plâns în permanenţă de mirosul de fum , de faptul că nu pot aerisi locuinţa şi că nu pot usca rufele afară. Zilele în care fumul devine practic ,, static,, sunt acele zile cu presiune atmosferică scăzută, cu nori, în special anotimpul rece.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică fila 126, care a concluzionat :
-Coşul de fum situat pe acoperişul casei pârâţilor nu respectă datele tehnice din normativele legale : STAS 6793, standardele SR EN 15278-1+A1/2011 şi SR EN 13384-1+A2/2002 privind construirea coşurilor de fum , în sensul că acesta a fost efectuat artizanal şi nu de o firmă specializată
-Pentru încetarea ori diminuarea poluării cu fum este necesar refacerea coşului de fum cu o firmă specializată care să respecte normativele sus indicate şi amplasare noului coş de fum pe versantul acoperişului dinspre curtea pârâţilor
-Lucrările de renovare şi mansardare efectuate de reclamanţi sunt legale şi cu autorizaţie de construcţie, mansardarea a depăşit nivelul anterior al imobilului
-Pentru execuţia unui coş de fum standardele recomandă ca traseul sistemului de coş să fie cât mai scurt şi direct pe distanţa dintre ieşirea din sobă şi gura de evacuare iar la gura de evacuare se poate monta un terminal de formă aerodinamică
Pârâţii au formulat obiecţiuni la acest raport tehnic şi prin suplimentul de expertiză fila 152 dosar s-a reţinut:
-Standardele în vigoare sunt : SE EN 15287-1+A1:2011 , SR EN 15287-2:2008
-Hornul casei pârâţilor este poziţionat în punctul cel mai de jos al acoperişului şi de aceea s-a reţinut că poziţia nu este una favorabilă
-Coşul de fum trebuie să depăşească cu minim 40 cm coama casei
Pentru lămurirea unor aspecte de natură tehnică instanţa la solicitarea părţilor a chemat expertul tehnic în instanţă , declaraţia acestuia fiind la fila 167 dosar.
Poziţia expertului tehnic a fost aceea că este nevoie de refacerea coşului de fum de către o firmă specializată, că normele ce trebuie respectate sunt de fapt recomandări şi că acestea se referă la tiraj iar în cazul de faţă construcţia pentru un tiraj bun, este asigurată. Coşul de fum este recomandat a fi poziţionat lângă coamă şi nu înspre baza acoperişului. Opinează expertul în sensul că refacerea coşului de fum ar rezolva parţial problema în cauză iar mutarea acestuia pe celălalt versant ar rezolva în totalitate.
Coroborând declaraţia expertului cu lucrarea tehnică efectuată inclusiv suplimentul de expertiză, cu declaraţiile martorilor şi ale părţilor rezultă următoarele: STAS 6793-86 a fost înlocuit de standardul european EN 15287-1:2008, expertul invocând şi SR EN 15278-1+A1/2011. Din aceste normative rezultă că un coş de fum este o componentă importantă a instalaţiei de încălzire ce are rolul de a evacua gazele rezultate prin arderea combustibilului , la o cotă de siguranţă; că acesta are rolul de a favoriza prin fenomenul numit tiraj evacuarea gazelor arse. Pentru realizarea celor două cerinţe anterior enumerate este important a se avea în vedere: amplasamentul sursei de căldură care să permită folosirea unui coş drept , fără devieri şi canalul de fum adică burlanul între sursa de căldură şi coşul de fum. Normele în vigoare şi regulile de bună execuţie recomandă cu privire la coşul de fum ca acesta: să fie etanş – situaţie respectată în cauză; terminalul coşului să ajungă peste nivelul coamei acoperişului, acest lucru este cu atâta mai necesar cu cât direcţia vântului este perpendiculară cu coama să existe o piesă terminală de protecţie împotriva precipitaţiilor şi refulării vântului, a cărei suprafaţă să fie cel puţin dublă faţă de secţiunea utilă a coşului să existe una sau mai multe portiţe care să permită accesul la coş pentru inspecţie şi curăţire
În cauza de faţă distanţa între coş şi coama acoperişului casei este de 1,9 m şi înălţimea cu care coşul depăşeşte coama este de 28 cm, traseul sistemului de coş este cel mai scurt, vertical şi direct dintre ieşirea din sobă şi gura de evacuare, pentru a asigura un tiraj şi o dispersie a fumului satisfăcătoare iar distanţa dintre coş şi clădirea învecinată este de 8 m.
Construcţia casei pârâţilor şi implicit a coşului de fum sunt anterioare intrării în vigoare a standardelor actuale însă cu toate acestea respectă aproape în totalitate regulile de bună execuţie.
Sursa de căldură, respectiv soba metalică de încălzire pe lemne, de tip şemineu nu este de tip artizanal, ea fiind achiziţionată din comerţ, utilizată în scopul furnizării de căldură pentru spaţiile locuinţei. Fumul degajat este rezultatul folosirii sobei metalice iar coşul de fum evacuează şi dispersează gazele arse în exteriorul clădirii, în condiţii de siguranţă. ,, Poluarea ,, cu fum trebuie determinată, dacă aceasta ar exista soba metalică nu ar mai fi comercializată, fiind retrasă autorizaţia de mediu şi interzicerea comercializării sobelor metalice, situaţie care nu există, în acest moment.
Cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei instanţa a reţinut solicitarea reclamanţilor ca înafara mutării coşului de fum pe partea pârâţilor , să se dispună orice alte măsuri care reduc sau înlătură disconfortul creat acestora prin dispersia fumului.
Astfel, solicitarea reclamanţilor ca pârâţii să procedeze la mutarea coşului de fum pe partea de acoperiş dinspre curtea pârâţilor, nu are nici o bază legală, cu atât mai mult cu cât aşa cum s-a menţionat, imobilul pârâţilor datează ca şi construcţie din anul 1960, iar coşul de fum respectă standardele în vigoare, pe de o parte , pe de altă parte reclamanţii au fost cei care în anul 2010 în urma achiziţionării imobilului s-au mutat efectiv în imobil .
Pârâţii au folosit încălzirea cu lemne încă din anul 1991, iniţial sursa de căldură fiind soba apoi din anul 2011 şemineul sau soba metalică sus descrisă.
Coşul de fum nu a fost modificat iar reclamanţii aveau posibilitatea să se informeze şi să achiziţioneze sau nu imobilul în cauză.
Cu toate acestea instanţa , apreciază necesar efectuarea oricăror lucrări la coşul de fum care pot conduce la diminuarea disconfortului creat reclamanţilor şi acestea pot viza doar înălţarea coşului de fum care nu respectă în prezent SE EN 15287/2009 şi schimbarea piesei terminale.
Astfel , înălţarea coşului de fum trebuie adusă la peste cota minimă de 0,4 m deasupra coamei, astfel încât dirijarea fumului după ieşirea din coş să nu fie influenţată de condiţiile atmosferice.
Schimbarea piesei terminale de protecţie împotriva precipitaţiilor şi refulării vântului a cărei suprafaţă de evacuare să fie cel puţin dublă faţă de secţiunea utilă a coşului contribuie, aşa acum expertul a şi menţionat, la remedierea disconfortului determinat de staţionarea fumului.
În ceea ce priveşte refacerea coşului de fum de către o firmă specializată şi reamplasarea acestuia instanţa constată că pe de o parte stasurile în vigoare referitoare la construcţia coşurilor de fum nu obligă beneficiarul să realizeze construcţia acestuia cu o firmă specializată; în general la construcţia coşurilor de fum, tirajul este cel important de realizat pentru evacuarea gazelor arse, aspect care nu face obiectul dosarului iar pe de altă parte coşul existent îndeplineşte condiţiile impuse adică ,, traseu cât mai scurt,,, şi ,, deloc orizontal,, .
În opinia instanţei refacerea coşului de fum cu o firmă specializată în condiţiile în care acesta are tiraj bun , este refăcut cu materiale de calitate, nu conduce nici pe de parte la dispersia fumului putând doar afecta situaţia financiară a pârâţilor.
Expertul tehnic a susţinut că un element care ar putea contribui la staţionarea fumului ar fi şi depunerile de funingine care pot fi relativ abundente şi care sunt datorate şi calităţii combustibilului folosit respectiv tipului de lemn, sens în care instanţa recomandă, fără a obliga pârâţii, să procedeze şi la curăţirea mai frecventă a coşului de fum .
În privinţa schimbării tipului de combustibil folosit instanţa nu poate impune folosirea unui anumit combustibil cum ar gazul metan, acest lucru ţine de puterea de acoperire a cheltuielilor pârâţilor şi de gradul de confort al acestora în ceea ce priveşte încălzirea locuinţei cu lemne. Folosirea combustibilului solid, în speţă în cauză, a lemnelor de foc, nu este interzisă şi astfel sub acest aspect pârâţii sunt în legalitate.
În considerarea prevederilor art. 603 din Noul Cod civil, care prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi precum şi la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului, instanţa a admis parţial acţiunea reclamanţilor şi va obliga pârâţii să efectueze o lucrare de înălţare a coşului de fum la peste cota minimă de 0,4 m deasupra coamei, în prezent acesta fiind la circa 28 cm, şi să procedeze la schimbarea piesei terminale de protecţie împotriva precipitaţiilor şi refulării vântului, de la coşul de fum şi să monteze o piesă cu o suprafaţă de evacuare cel puţin dublă faţă de secţiunea utilă a coşului. S-a respins solicitarea reclamanţilor de mutare a coşului de fum pe versantul acoperişului dinspre curtea pârâţilor şi implicit de acordare a daunelor cominatorii, nefiind întrunite condiţiile prevăzute la art. 630 alin. 1 cod civil şi art. 1516 cod civil. S-au compensat cheltuielile de judecată avansate de părţi faţă de admiterea în parte a cererii reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A.A. şi B.B. solicitând schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, așa cum a fost ea formulată. Totodată s-a solicitat obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, atât în fond cât şi în apel.
În motivarea în fapt a apelului s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinica si nelegală, fiind rezultatul unor greşeli de judecata în ceea ce priveşte modul de interpretare a pretenţiilor noastre si a întregului material probator ce a fost administrat în cauză.
La pronunţarea hotărârii atacate, instanţa de fond, a reţinut, în mod greșit şi contrar adevărului, faptul ca reclamanţii, cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei, ar fi solicitat ca, în afara mutării coşului de fum pe versantul acoperişului dinspre curtea paraţilor, să se dispună orice alte masuri care ar reduce sau înlătura disconfortul creat prin dispersia fumului degajat de coşul de fum al acestora.
Aceasta susţinere a instanţei de fond este contrară modului în care au fost formulate şi susţinute pe fondul cauzei pretenţiile reclamanţilor.
Deși instanța de fond a arătat că dă eficientă principiului disponibilităţii părţilor, rugam instanţa de control judiciar sa aibă în vedere ca o astfel de disponibilitate din partea subsemnaţilor n-a existat, întrucât nici prin cererea de chemare în judecată şi nici cu ocazia concluziilor orale puse pe fondul cauzei, subsemnaţii nu am susţinut vreodată că în afară de mutarea coşului de fum am fi de acord sa se dispună orice alte masuri care ar putea reduce sau înlătura disconfortul creat prin dispersia fumului degajat de coşul de fum al pârâţilor.
Pretenţiile reclamanţilor de obligarea a pârâţilor 1a mutarea coşului de fum pe celălalt versant al acoperişului, au fost formulate iniţial, prin cererea de chemare în judecată, având în vedere concluziile raportului de expertiză extrajudiciară, depus la dosarul cauzei şi acestea au fost susţinute în acelaşi fel şi pe fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât acestea au fost întărite şi de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauza de expert si care a concluzionat în sensul că se impune refacerea coşului de fum cu o firmă specializată care sa-l calculeze şi să îl execute în conformitate cu standardele în vigoare şi amplasarea noului coş de fum pe versantul acoperişului dinspre curtea pârâţilor.
Atâta timp cât nici prin cererea de chemare în judecata si nici cu ocazia concluziilor orale puse pe fondul cauzei subsemnaţii nu s-a solicitat ca în afara mutării coşului de fum să se dispună orice alte masuri care ar putea reduce sau înlătura disconfortul creat de fum, instanţa de fond în mod eronat a reţinut în considerentele hotărârii atacate că ar fi existat o astfel de disponibilitate din partea reclamanţilor.
Instanţa de fond a interpretat greşit probele administrate în cauza, ignorând concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert.
Deşi expertul, prezent personal în faţa instanţei de fond, a precizat ca o noua înălţare a coşului de fum pe structura actuală nu este posibilă, instanţa de fond ignorând cu totul acest fapt, a dispus totuşi obligarea pârâţilor sa procedeze la înălţarea coşului de fum la peste cota minima de 0,4 m deasupra coamei, fără sa aibă la baza vreo soluţie tehnică sustenabilă în acest sens.
Practic instanţa de fond n-a ţinut cont de precizarea expertului în sensul că nu este posibila o înălțare a coşului de fum pe structura actuală si nici de faptul că de-a lungul timpului, așa cum au recunoscut părţile în cauză şi cum au confirmat si martorii, s-a mai încercat rezolvarea problemei legată de fum, atât prin înălţarea si refacerea coşului de fum cât si prin coborârea acestuia, fără ca aceste soluţii să fi avut vreun efect pozitiv în ceea ce priveşte problema fumului.
De altfel, cota de 0,4 m peste înălţimea coamei este prevăzută pentru asigurarea unui bun tiraj, conform normativelor, si nicidecum pentru asigurarea unei bune dispersii a fumului.
Mai mult decât atât, deși expertul a opinat în sensul că mutarea coşului de fum pe celalalt versant al acoperişului ar rezolva în totalitate problema legată de fum, şi că această soluţie este posibilă prin abandonarea vechiului coş de fum si construirea unui nou coş de fum, aproape de coamă, pe partea pârâţilor, instanţa de fond nu a ţinut cont de concluzia expertului, adoptând o soluţie care conform opiniei expertului nu poate fi pusă în practică şi care nu este de natură să rezolve problema legata de fum.
Totodată, deși în expertiza extrajudiciară efectuată anterior demarării acţiunii cât şi în expertiza judiciară efectuată, experţii au concluzionat că acel coş de fum situat pe acoperişul casei pârâţilor nu respecta datele tehnice cuprinse în normativele legale privind construirea coşurilor de fum pe case, acesta fiind construit artizanal şi nu de o firmă de specialitate, instanţa de judecată, ignorând complet concluziile celor doi experţi, a reţinut în considerentele hotărârii atacate ca solicitarea subsemnaţilor nu ar avea nicio bază legală şi că acest coş de fum ar respecta standardele în vigoare.
De altfel argumentul instanţei de fond în respingerea pretenţiilor noastre, respectiv,, solicitarea reclamanţilor ca pârâţii să procedeze la mutarea coşului de fum pe partea de acoperiş dinspre curtea pârâţilor, nu are nicio bază legală, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a menţionat, imobilul pârâţilor datează ca şi construcţie din anul 1960, iar coşul de fum respecta standardele în vigoare, pe de o parte, pe de altă parte reclamanţii au fost cei care în anul 2010 în urma achiziţionării imobilului, s-au mutat efectiv în imobil vine în contradicţie cu argumentul aceleiaşi instanţe pentru admiterea în parte a acţiunii, respectiv” instanţa apreciază ca fiind necesara efectuarea oricăror lucrări la coşul de fum care pot conduce la diminuarea disconfortului creat reclamanţilor şi acestea pot viza doar înălţarea coşului de fum care nu respectă în prezent SE EN15287/2009 şi schimbarea piesei terminale.”
Practic, pentru respingerea pretenţiilor reclamanţilor instanţa de fond a folosit ca si argument, ce este de altfel contrazis de concluziile experţilor, că acel coş de fum ar respecta standardele în vigoare iar pentru admiterea în parte a acţiunii a folosit ca şi argument, contrariul celui dintâi, respectiv că acel coş de fum nu respecta SE EN 15287/2009 şi de aceea se impune înălțarea lui.
Acest fapt nu denotă altceva decât că motivarea instanţei de fond din cuprinsul hotărârii atacate este una contradictorie.
Sprijinirea soluţiei date de instanţa de fond pe argumente contradictorii nu denotă altceva decât faptul ca instanţa de fond nu a fost lămurită pe deplin dacă acel cos de fum respecta sau nu standardele în vigoare. Deși nelămurită cu privire la acest aspect, instanţa de fond a înţeles totuşi să se folosească de argumente contradictorii în respingerea şi respectiv admiterea doar în parte a acţiunii, ceea ce nu este admis, motivarea instanţei de fond fiind astfel contradictorie.
Instanţa de fond, în pronunţarea soluţiei date, nu a ţinut cont nici de poziţia exprimată de pârâţi prin întâmpinare şi de pârâta C.C. la interogatoriu şi care a recunoscut că în anul 2011 aceştia şi-au montat în imobilul proprietatea lor un șemineu cu instalaţie de încălzire centrală înglobată pentru a-şi asigura încălzirea întregii locuinţe.
Subsemnaţii, prin acţiunea formulată am arătat ca în anul 2010 când ne-am mutat efectiv în imobilul achiziţionat, pârâţii făceau doar ocazional foc cu lemne în soba din bucătărie, pentru gătit şi nu pentru încălzirea întregii locuinţe, iar la acel moment inconvenientele create de fum erau ocazionale, subsemnaţii fiind dispuşi să le toleram în acea manieră, tocmai pentru păstrarea în bune condiţii a relaţiilor de vecinătate.
Inconvenientele legate de fum au apărut începând cu anul 2011 când pârâţii şi-au montat șemineul pentru a-şi asigura încălzirea întregii locuinţe.
În aceste condiţii, s-a reţinut în mod greşit de către instanţa de fond ca subsemnaţii aveam posibilitatea de a ne informa si de a achiziţiona sau nu imobilul în cauză. Reclamanţii nu aveau cum să se informeze cu privire la aspectul legat de fum, nici în anul 2001, nici în anul 2009 când s-au perfectat contractele de vânzare-cumpărare şi nici în anul 2010 când s-au mutat efectiv în imobil, în condiţiile în care la acel moment nu exista problema legată de fum, aceasta apărând ulterior momentului mutării, respectiv în anul 2011, când pârâţi au montat șemineul pentru asigurarea încălzirii locuinţei.
În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că pârâţii au folosit încălzirea cu lemne pentru locuinţa din anul 1991 şi că iniţial sursa de căldură a fost soba şi din anul 2011 șemineu. Focul cu lemne în sobă s-a făcut de către pârâţi, strict pentru gătit şi nicidecum pentru încălzirea întregii locuinţe, aceasta se întâmpla ocazional, iar inconvenientele legate de fum erau si ele ocazionale şi nu de amploarea în care acestea au devenit începând cu anul 2011 când pârâţii au început sa folosească lemne de foc pentru asigurarea încălzirii întregii locuinţe.
Instanţa de fond nu a ţinut cont nici de fotografiile depuse la dosarul cauzei si nici de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, prin care am dovedit că inconvenientele create de fum nu sunt unele normale si obişnuite în relaţiile de vecinătate.
Din fotografiile pe care le-am depus la dosarul cauzei rezultă că fumul degajat de coşul de fum al pârâţilor coboară mai jos de gura coşului şi staţionează în incinta curţii noastre, fiind adevărate valuri de fum ce ne creează un disconfort major.
Declaraţiile martorilor O.D. si M. I., audiaţi în fata instanţei de fond, au confirmat faptul ca subsemnaţii suferă un disconfort major din cauza fumului cel puţin jumătate de an, în perioada friguroasă, când pârâţii fac foc cu lemne pentru a-şi încălzi întreaga locuinţa.
Instanţa de fond n-a ţinut cont de probele administrate, preocupându-se îndeosebi de situaţia financiară a pârâţilor, fără să pună în echilibru inconvenientele create reclamanţilor cu situaţia pârâţilor.
Aşa cum am precizat şi la instanţa de fond, reclamanţii au făcut eforturi financiare mari să achiziţioneze un imobil în centrul istoric al oraşului, au investit bani în amenajarea lui si nu este normal să nu se poată bucura de confortul pe care acest imobil îl poate oferi din cauza fumului degajat de coşul de fum al pârâţilor. Fumul si mirosul lui este foarte înțepător, în timp poate dauna sănătății. Apelanţii nu pot respira un aer curat, nu pot sta în curte din cauza fumului, nu pot usca rufe în curte sau pe terasă, nu pot aerisi locuinţa că intră miros de fum, când vine nepoţelul în vizita acesta nu se poate juca în curte din cauza valului de fum.
Mai mult decât atât, deși expertul, în raportul de expertiză, a concluzionat că în ceea ce priveşte masurile ce se impun a fi luate pentru încetarea sau diminuarea drastică a inconvenientelor legate de fum, se impune refacerea coşului de fum cu o firma specializată care să-l calculeze şi să îl execute în conformitate cu standardele în vigoare şi amplasarea acestuia pe versantul acoperişului dinspre curtea pârâţilor, fără să ţină cont de concluzia expertului, instanţa de fond preocupându-se din nou strict de situaţia financiara a pârâţilor, a reţinut că în opinia sa nu este necesara refacerea coșului de fum cu o firma specializată.
Se pune retoric întrebarea oare inconvenientele care există din cauza fumului nu se datorează şi faptului că acel cos de fum nu respecta standardele în vigoare şi că este unul construit artizanal.
Concluzia expertului în sensul refacerii coşului de fum cu o firmă de specialitate, care să-1 calculeze şi să îl execute în conformitate cu standardele în vigoare, raportat la scopul pentru care acesta este întrebuinţat în prezent, a avut la bază şi faptul că la construirea artizanală a acestui cos de fum nu s-a avut în vedere întrebuințarea actuală a acestuia, ci el a fost proiectat şi executat pentru evacuarea fumului degajat de soba în care pârâţii făceau ocazional foc cu lemne pentru gătit. Or, sub aspectul destinaţiei pentru care a fost şi este întrebuinţat acest cos de fum, lucrurile s-au schimbat de-a lungul timpului, şi de aceea se impune refacerea coşului de fum cu o firmă de specialitate, tocmai pentru că aceasta deţine expertiza necesară pentru proiectarea şi executarea unui cos de fum potrivit destinaţiei actuale la care acesta este întrebuinţat.
În condiţiile în care prin ansamblul probelor administrate în cauza apelanţii au făcut dovada faptului că fumul degajat de coşul de fum al pârâţilor intimaţi le creează inconveniente mai mari decât cele normale în relaţiile de vecinătate, instanţa de fond ar fi trebuit să tina cont de concluziile expertului desemnat în cauză, susţinute şi de concluziile expertului consultant şi să dispună admiterea acţiunii aşa cum a fost ea formulată.
Mai mult decât atât, deși s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata daunelor cominatorii.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 si urm., art.453 Cod. proc.civ, ale art.603, art.630 alin. l si ale art.1516 Cod civil.
Intimaţii C.C. şi D.D. au formulat întâmpinare la apelul reclamanţilor solicitând respingerea acestuia şi obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond a încercat să rezolve o problemă litigioasă şi nu se poate discuta că au fost greşeli de interpretare a pretenţiilor reclamanţilor. Instanţa de fond a făcut şi o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, amintind expertiza de specialitate, rezultatul cercetării locale, interogatoriul.
Intimaţii C.C. şi D.D. au formulat apel incident prin care au solicitat schimbarea sentinţei atacate şi respingerea în tot a acţiunii; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea în fapt a apelului incident s-a arătat că instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat mutarea coşului de fum, iar instanţa a dispus înălţarea acestuia, deşi nu s-a solicitat. Chiar dacă instanţa ar fi constatat că aceasta ar fi fost soluţia, era ţinută să se pronunţe în limitele în care a fost învestită.
În cauză nu s-a făcut dovada acumulării de fum în curtea reclamanţilor, iar reclamanţii nu îşi pot invoca propria culpă, în sensul că prin efectuarea de construcţii suplimentare, ei au fost cei care nu au mai lăsat aerul să circule în propria curte.
Toate casele din zonă sunt construite în această manieră, iar la momentul construirii lor s-a stabilit şi configuraţia acoperişului şi modalitatea de evacuare a noxelor, astfel că reclamanţii nu pot invoca pretenţii dincolo de legea aplicabilă la un anumit moment. Martorii audiaţi în cauză au confirmat că toate locuinţele din zonă sunt amplasate la fel din perspectiva coşului de fum, acesta fiind pe acoperişul din curtea vecinului.
Nici instanţa, cu ocazia cercetării locale, nu a observat existenţa fumului în curtea reclamanţilor.
Reclamanţii nu fac dovada niciunui inconvenient de vecinătate mai mare decât cel normal. Expertiza a arătat că volumul de aer staţionar s-a creat din cauza noilor construcţii realizate de reclamanţi.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 471 alin. 5, 472 alin. 1, 474 alin. 1, 480, 453 Cod pr. civilă.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găseşte ca fiind întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Critica apelanţilor reclamanţi în sensul că prima instanţă s-a pronunţat a supra a ceea ce nu s-a cerut este întemeiată. De altfel, intimaţii pârâţi susţin această critică, ea stând ca argument şi pentru promovarea apelului incident. În cuprinsul cererii de chemare în judecată, cerere care nu a mai suferit modificări pe parcursul procesului, se solicită obligarea pârâţilor la mutarea coşului de fum de pe versantul acoperişului din curtea reclamanţilor pe cel al acoperişului înclinat spre curtea pârâţilor, iar instanţa, admiţând acţiunea, i-a obligat pe pârâţi să efectueze o lucrare de înălţare a coşului de fum la peste cota minimă de 0,4 m deasupra coamei şi să efectueze modificări ale coşului prin montarea unei piese de evacuare dublă faţă de secţiunea utilă a coşului.
Procesul civil este guvernat, între altele de principiul disponibilităţii, care însemnă şi că reclamantul este acela care fixează cadrul procesual în limitele căruia instanţa este obligată să se pronunţe. Instanţa nu se poate pronunţa asupra a ceea ce nu s-a cerut, aşa cum a procedat în cauză, pentru că modificarea coşului de fum este altceva decât mutarea lui.
Procedând în acest mod, instanţa a lăsat practic nesoluţionat fondul litigiului, împrejurare ce, potrivit art. 480 alin. 3 Cod pr. civilă, atrage anularea sentinţei, cu consecinţa judecării fondului.
Procedând la rejudecarea fondului, instanţa de apel (întrucât nu s-a cerut retrimiterea cauzei primei instanţe) apreciază că acţiunea reclamanţilor este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, la scurt timp după ce reclamanţii s-au mutat în imobil, în anul 2010, aceştia au început să acuze poluarea provenită de la coşul de fum al casei pârâţilor, amplasat pe partea de acoperiş a casei lor înclinată spre curtea reclamanţilor. Dovadă că această poluare exista este şi faptul că pârâţii au permis reclamanţilor, în anul 2011, să modifice coşul de fum al casei lor, pe cheltuiala reclamanţilor, înălţându-l, în speranţa că problema va dispărea.
Cu ocazia cercetării locale, făcându-se foc în şemineul casei pârâţilor, nu s-a observat o stagnare a fumului în curtea reclamanţilor, dar chiar instanţa argumentează că este posibil ca în acea zi condiţiile meteo să fie unele favorabile, în sensul că nu era ceaţă sau presiune atmosferică scăzută, aşa încât nu se poate susţine că această probă, cercetarea locală, ar fi dovedit că nu există poluare de la coşul de fum al casei pârâţilor.
Martorul M.I. a declarat că a vizitat imobilul reclamanţilor de foarte multe ori şi că de cele mai multe ori a fost deranjat de mirosul de fum, iar martora C.D. a arătat că are cunoştinţă de mai multe discuţii purtate între părţi cu privire la emanaţia din coşul de fum al casei pârâţilor spre curtea reclamanţilor şi că reclamanţii încă se plâng de disconfortul produs de aceasta.
În acelaşi sens, martorul O.D. a arătat că în urmă cu doi ani a constatat personal că fumul emanat din casa pârâţilor nu se dispersează, ci rămâne efectiv în curtea reclamanţilor, fapt ce i-a determinat pe aceştia din urmă să se plângă de miros, de faptul că nu îşi pot aerisi locuinţa şi că nu pot usca rufele afară. În zilele cu presiune atmosferică scăzută, a arătat martorul, fumul practic stagnează în curtea locuinţei reclamanţilor.
Cel puţin la fel de important este ceea ce expertul a arătat, anume că acel coş de fum de pe acoperişul casei pârâţilor nu respectă datele tehnice din normativele şi standardele legale, că el a fost construit artizanal şi nu de către o firmă specializată. Audiat în faţa instanţei, expertul a arătat că refacerea coşului de fum cu respectarea normativelor ar rezolva parţial problema, iar mutarea lui pe celălalt versant, aşa cum cer reclamanţii, ar rezolva problema în totalitate.
În acest context, faptul că amplasarea coşului de fum al casei pârâţilor respectă obiceiul locului sau că proprietarii anteriori, ai imobilului reclamanţilor, nu erau deranjaţi, sunt aspecte lipsită de relevanţă. Nu se poate susţine că se poate păstra o anumită situaţie care este evident prejudiciabilă în prezent, doar pentru că ea nu a fost deranjantă în trecut sau că era corespunzătoare unei anumite perioade, pentru că există o evoluţie a societăţii.
Adeverinţa depusă de intimaţi, fila 52 din dosarul de apel, atestă că o persoană fizică autorizată care a verificat locuinţa pârâţilor a conchis că aceasta este „corespunzătoare pentru consumul casnic de gaz metan”, în timp ce locuinţa pârâţilor este încălzită cu lemne.
Este important de reamintit că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt şi a interpretat corect probele, ajungând la aceeaşi concluzie cu cea a tribunalului, că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate, dar instanţa de fond a reţinut, eronat, că reclamanţii ar fi declarat cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei că sunt de acord şi cu alte măsuri care să reducă disconfortul produs de fum.
S-a susţinut de către intimaţii pârâţi că această situaţie este una caracteristică raporturilor de vecinătate şi că inconvenientul invocat de reclamanţii apelanţi nu depăşeşte unul normal în raporturile de vecinătate.
Tribunalul nu achiesează la acest punct de vedere. Raporturile de vecinătate sunt unele de „reciprocă şi profitabilă toleranţă” şi care creează pentru fiecare proprietar un comportament particular, care implică „buna” vecinătate, în care există îndatorirea de a nu-ţi prejudicia vecinul şi să nu îi cauzezi dezagremente intolerabile. Instanţele au, în această chestiune, rolul de a concilia interesele proprietarilor şi interesele acestora în raport cu ordinea socială.
Disconfortul produs de emanaţia fumului în curtea vecinului, având şi caracter de continuitate, nu poate fi considerat ca încadrându-se în categoria inconvenientelor anormale, iar obligaţia pe care instanţa o impune pârâţilor de a schimba poziţia coşului de fum pe partea dinspre proprietatea lor, nu poate fi considerată ca fiind prea împovărătoare, cu atât mai mult cu cât expertiza efectuată a arătat că lucrarea de evacuare a fumului, aşa cum este ea realizată, este una artizanală, făcută de persoane fără pregătire de specialitate şi care nu respectă normativele. Ori, este esenţial, nu numai pentru disconfortul vecinilor, dar şi pentru protecţia proprietarului imobilului ca acesta să realizeze aceste lucrări cu respectarea strictă a reglementărilor de specialitate.
Pentru aceste considerente de fapt şi în temeiul dispoziţiilor art. 480 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul, va anula sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea reclamanţilor în sensul că îi va obliga pe pârâţi să mute coşul de fum de pe versantul acoperişului dinspre reclamanţi pe celălalt versant, înclinat spre curtea pârâţilor, urmând ca lucrarea să fie efectuată de o firmă de specialitate.
Instanţa de apel nu va admite cererea apelanţilor reclamanţi în ceea ce priveşte acordarea de daune cominatorii, acestea, potrivit dispoziţiilor art. 907 Cod pr. civilă, neputându-se acorda în situaţia executării silite a obligaţiilor de a face, aşa cum este şi cea impusă pârâţilor, pentru care dispoziţiile art. 904 şi următoarele Cod pr. civilă prevăd sancţiuni specifice în cazul neexecutării obligaţiei.
Apelul incident al pârâţilor va fi respins pentru că, deşi critică sentinţa arătând că instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, afirmaţie apreciată ca fiind corectă şi de către instanţa de apel şi care stă la baza anulării sentinţei, intimaţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar argumentele expuse deja de instanţa de apel contrazic opinia intimaţilor.
În temeiul dispoziţiilor art. 453 şi 451 Cod pr. civilă, reţinând culpa procesuală a intimaţilor, aceştia vor fi obligaţi la plata către apelanţi a sumei de 4462 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă, întrucât ca urmare a admiterii acţiunii nu se justifică compensarea cheltuielilor de judecată, şi 1520 lei cheltuieli de judecată parţiale în apel, reprezentând parţial taxa de timbru şi onorariul de avocat.
