SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Obligatia de a face. Raporturi de vecinatate. Acord pentru eliberarea autorizatiei de constructie în vederea amenajarii unui spatiu cu destinatie de magazie. Exercitarea abuziva a unui drept.
-art. 44 alin 7 din Constitutia României
Decizia nr.1/C/2015-R din 20.01.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr.18080/271/C/2012-R
Prin Sentinta nr. 429/C din 4 iunie 2014 Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul introdus de apelanta SC U. SRL în contradictoriu cu intimatii A.P. si A.V. împotriva Sentintei civile nr.10561/25.09.2013 pronuntata de Judecatoria O., pe care a pastrat-o în totalitate si a obligat apelanta la cheltuieli de judecata în cuantum de 1000 lei în favoarea intimatului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.10561/25.09.2013 pronuntata de Judecatoria O., a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamanta SC U. SRL, împotriva pârâtilor A.P. si A.V. si pe cale de consecinta a fost obligata reclamanta sa plateasca pârâtilor cheltuieli de judecata in suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocatial.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal apelanta S.C. U. S.R.L solicitând admiterea apelului si schimbarea în tot a sentintei atacate în sensul admiterii actiunii.
Considera sentinta atacata ca fiind netemeinica, motivata sumar, fara a analiza întregul ansamblu probator administrat în cauza.
Sustine ca instanta de fond a înlaturat în mod nejustificat declaratiile martorei P.O., fost avocat în cauza. Arata ca aceasta a purtat discutii cu pârâtul, care i-a promis suma de 5.000 de euro în cazul în care societatea ar fi fost de acord sa plateasca o a doua transa de bani. De asemenea sustine ca instanta de fond a ignorat la pronuntarea solutiei în cauza înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv buletinul de determinare a zgomotului nr. 375/15.09.2010, din care rezulta ca masuratorile efectuate sunt în limite legale.
Se mai arata ca la data de 06.01.2011, pârâtul a depus o alta sesizare la D.S.P. B. în care solicita o noua masuratoare, care însa nu a putut fi efectuata datorita refuzului acestuia de a permite accesul autoritatilor pentru realizarea acestei proceduri.
Recurenta arata ca a închiriat mai multe spatii în localitatea O. pentru amenajarea unor magazine alimentare, urmând procedurile legale pentru amenajarea spatiilor închiriate inclusiv obtinerea autorizatiilor de construire necesare în aceste situatii.
Tribunalul a constatat urmatoarele:
Apelanta SC U. SRL a procedat la amenajarea unui spatiu comercial la parterul blocului situat in O.
Amenajarea si functionarea acestui spatiu comercial s-a realizat fara ca apelanta sa fi solicitat si obtinut autorizatie de construire.
Dupa cum rezulta din considerentele sentintei civile nr. 13191/2011, pronuntata de Judecatoria O., pentru fapta sa, de a amenaja spatiul comercial fara a detine autorizatie de constructie, apelanta a fost sanctionata contraventional de catre Primaria Mun. O. prin procesul verbal de contraventie nr. 132/17.05.2010.
Prin sentinta civila nr. 13191/2011, pronuntata de Judecatoria O. in dosar nr. 11969/271/2011, a fost obligata sa desfiinteze lucrarile efectuate fara autorizatie de construire si sanctionate prin procesul verbal de contraventie nr. 132/17.05.2010. Sentinta mentionata a ramas irevocabila prin decizia nr. 921/R/CA/2012 a Tribunalului B.
Abia ulterior recurenta a efectuat demersuri pentru intrarea în legalitate, obtinând la data de 23.01.2012, certificatul de urbanism nr. 165.
Întrucât prin certificatul de urbanism obtinut se stabileste conditia obtinerii acordului vecinilor direct afectati pentru emiterea autorizatiei si întrucât intimatii au refuzat a-si da acordul, recurenta a solicitat obligarea acestora sa-si dea acordul, iar în caz contrar, ca hotarârea pronuntata sa tina loc de acord.
Criticile apelantei, aduse sentintei instantei de fond care a respins actiunea au fost apreciate ca nefondate.
În primul rând, instanta de apel a constatat ca apelanta trebuia sa obtina autorizatia de constructie si implicit acordul vecinilor afectati, mai înainte de a amenaja spatiul comercial.
Pe de alta parte, a retinut ca refuzul intimatilor de a-si da acordul necesar obtinerii autorizatiei este justificat. Aceasta în conditiile în care intimatii au putut constata care sunt consecintele functionarii spatiului comercial, concretizate în zgomotul si trepidatiile produse de aparatele frigorifice, dar si în montarea ventilatorului pe peretele de sub una dintre ferestrele apartamentului intimatilor, ventilator care pe lânga zgomot, pe timpul verii produce si caldura, astfel ca împiedica intimatii sa deschida fereastra, conform declaratiilor martorului I.I.M.
Instanta de apel a apreciat ca în mod justificat instanta de fond a înlaturat declaratia martorelor P.I. si A.M. Depozitiile acestora releva o stare de fapt prezentata în mod contradictoriu, referitoare la conditionarea de catre intimat a acordului de plata unei sume de bani. Pe de alta parte, aceste depozitii nu releva o stare diferita de fapt decât cea rezultata din înscrisurile de la dosar si declaratia martorului I.I.M, referitor la disconfortul creat intimatului de functionarea magazinului apelantei la parterul imobilului unde acestia detin în proprietate apartamentul.
Este de retinut si atitudinea apelantei care, fara a detine autorizatie de constructie, a modificat toata structura parterului blocului, a montat compresoare, aparate de aer conditionat si a deschis magazinul alimentar. Instanta de apel a constatat ca schimbând ordinea realizarii etapelor, apelanta si-a asumat riscul actiunilor sale.
Nu se poate spune ca intimatii exercita abuziv dreptul de a refuza darea acordului, întrucât astfel cum am mai aratat, acestia au reprezentarea exacta a consecintelor functionarii magazinului si nu pot fi obligati în aceste conditii a accepta în continuare aceasta.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv buletinul de determinare a zgomotului nr. 375/ 15.09.2010, rezulta ca nivelul de zgomot masurat se încadreaza doar partial în limitele admise. Aceasta dupa un sir lung de alte masurari, concretizate în buletinele de determinare a zgomotului nr. 375/ 15.09.2010, 371/ 10.09.2010, 315/ 30.07.2010, 238/ 01.07.2010, care atesta ca nivelul de zgomot masurat depasea limitele admise.
Cât priveste lucrarile efectuate în beneficiul Asociatiei de proprietari de catre apelanta, instanta de apel a retinut ca aceasta nu obliga cu nimic intimatii.
Pentru aceste considerente, instanta de apel în temeiul art. 296 Cod procedura civila a respins ca neîntemeiat apelul.
În temeiul art. 274 Cod de procedura civila, fata de culpa procesuala a apelantei, a obligat apelanta sa plateasca intimatilor suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuielile de judecata suportate de acestia, respectiv onorariu avocat conform chitantei nr. 0383661/ 07.05.2014, depusa la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC U. SRL solicitând în principal, casarea deciziei civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, apreciind ca aceasta nu a cercetat fondul cauzei deoarece în mod gresit, în cauza, instanta de apel nu a avut în vedere înscrisuri esentiale depuse la dosarul cauzei si care modifica în totalitate starea de fapt pe care a retinut-o în motivare; în subsidiar, admiterea recursului, si în consecinta modificarea în tot a deciziei civile atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului, desfiintarea sentintei civile nr. 10561 si în consecinta, admiterea actiunii civile.
În motivare arata ca prin actiunea introductiva, recurenta reclamanta a solicitat obligarea intimatilor A.P. si A.V. sa îsi dea acordul ca vecini „direct afectati de constructie” în vederea eliberarii autorizatiei de constructie pentru amenajarea spatiului cu destinatie magazin, situat în localitatea O., în caz contrar, hotarârea judecatoreasca ce va fi pronuntata în cauza sa tina loc de acord al acestora. Prin sentinta civila nr. 10561/ 25.09.2013, instanta de fond a respins actiunea ca fiind neîntemeiata, iar ulterior, instanta de apel, prin decizia civila nr. 429/A/COM/ 04.06.2014 a respins apelul declarat de recurenta.
Astfel, s-a retinut prin decizia civila faptul ca recurenta a fost obligata Ia desfiintarea constructiilor efectuate fara autorizatie de constructie prin decizia nr. 921/R/CA/2012 a Tribunalului B. si ca recurenta a început demersurile de intrare în legalitate doar în ianuarie 2012, când i s-a eliberat certificatul de urbanism si se mai retine ca prin certificatul de urbanism s-a impus obtinerea acordului vecinilor direct afectati de constructie pentru eliberarea autorizatiei de construire.
De asemenea, instanta de apel a apreciat ca declaratiile martorilor A.M. si P.O. nu pot fi avute în vedere deoarece releva o stare de fapt contradictorie dar în acelasi timp nu releva o stare de fapt diferita decât cea rezultata din înscrisurile de la dosar si din declaratia martorului I., considerând ca refuzul intimatilor este justificat.
Instanta de apel a retinut ca atitudinea recurentei este cea necorespunzatoare legii si ca toate buletinele de verificare a zgomotului rezulta ca prin lucrarile efectuate, acesta se încadreaza doar partial în limitele admise. De asemenea, nu s-au luat în considerare de catre instanta de apel investitiile facute de catre recurenta la Asociatia de proprietari, care sunt apreciate ca nu obliga cu nimic intimatii.
Considera ca instanta de apel, retinând faptul ca recurenta a început efectuarea demersurilor pentru intrarea în legalitatea doar în 23.01.2012, în baza certificatului de urbanism nr. 165 si ca aceste demersuri au fost ulterioare pronuntarii deciziei nr. 921/R/CA/2012 a Tribunalului B., aceasta a interpretat în mod gresit actele deduse judecatii si mai mult motivele retinute sunt contradictorii.
Decizia invocata de catre Tribunalul B. a fost pronuntata la 22.06.2012, astfel ca nu se poate sustine ca certificatul de urbanism indicat nr. 165 din 23.01.2012 a fost emis ulterior.
Mai mult, de altfel instanta de apel a gresit când a retinut ca acest certificat sta la baza efectuarii demersurilor recurentei pentru intrarea în legalitate deoarece certificatul de urbanism emis în cauza si prin care i s-au pus în vedere recurentei obligatiile pentru obtinerea autorizatiei de construire poarta nr. 50 si a fost emis în 12.01.2011, act pe care instanta de apel nu l-a retinut deloc prin decizia civila.
Recurenta a pornit la efectuarea lucrarilor de amenajare si si-a asumat acest risc al demolarii, desi cunostea la data de 23.01.2012 ca la 22.06.2012 s-a pronuntata decizia civila prin care s-a mentinut hotarârea privind demolarea constructiilor.
Astfel sunt incidente dispozitiile legale privind casarea deciziei civile si trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece, prin motivarea sa, instanta de apel nu a cercetat fondul cauzei, fapt care va determina imposibilitatea instantei de recurs de a exercita controlul judiciar impus de lege.
Prin decizia civila pronuntata, instanta de apel a facut si o apreciere gresita a actelor deduse judecatii si a probatoriului administrat în cauza, schimbând întelesul lamurit si neîndoielnic al acestora, de asemenea, a facut o apreciere gresita a legii raportat la interpretarea înscrisurilor de la dosarul cauzei privind verificarile tehnice efectuate de institutiile abilitate, respectiv a buletinelor de determinare a nivelului de zgomot, substituindu-se expertilor care au determinat concluziile lor prin emiterea acestor înscrisuri.
Recurenta a început amenajarea spatiului dupa ce s-a emis certificatul de urbanism nr.50/12.01.2011 de catre Primaria O. si nu cel din 12.01.2012, sub nr. 165, asa cum gresit a retinut instanta de apel. Nu se poate interpreta faptul ca recurenta a fost de rea credinta si ca doar dupa ce a fost sanctionata a început demersurile pentru intrarea în legalitate. Mai mult, recurenta a fost luata în evidenta prin adresa nr. 338/31.03.2011 de catre Ordinul Arhitectilor în vedere efectuarii documentatiei tehnice necesara pentru eliberarea autorizatiei de construire.
Ceea ce instanta omite este a corobora toate probele, deoarece rezulta din actele de la dosar faptul ca intimatul A.P. a fost cel care a ajutat recurenta în procedura de amenajare, tot el a fost cel care s-a prezentat ca fiind reprezentantul Asociatiei de proprietari si a dat de înteles ca fiind si vecin direct afectat, nu va refuza sa îsi dea acordul la emiterea autorizatiei de construire. Altfel, recurenta nu ar fi avut nici un interes sa amenajeze acel spatiu si mai mult sa investeasca doar în beneficiul Asociatiei de proprietari o suma considerabila, aceste investitii nemaiputând fi ulterior ridicate de catre recurenta, daca nu ar fi avut certitudinea ca intimatii îsi vor da acordul.
Acest aspect rezulta de altfel din adresa emisa de catre Asociatia de proprietari în acest sens, depusa la dosarul cauzei, fata de care se poate concluziona ca intimatii au avut o conduita de rea credinta.
Mai mult, raportat la declaratiile martorilor audiati, martora A. M. face referire la sumele încasate de catre intimatul A.P. de la momentul începerii lucrarilor de amenajare ale spatiului si pâna la demararea prezentului litigiu, sume care au fost achitate de catre recurenta.
Din declaratia martorei P.O., rezulta faptul ca dupa demararea litigiului, (deoarece partile nu au ajuns la un consens, recurenta a avut initiativa de a pune capat litigiului, având în vedere daunele soli citate de catre intimatul A.P. prin întâmpinare, cu care ar fi fost de acord. Recurenta stabilit o întâlnire cu intimatul A.P. care a si avut loc, ocazie cu care intimatul A.P. a propus martorei negocierea sumei de 30.000 euro cu recurenta din care 5.000 de euro ar fi fost de acord sa i-o dea acesteia daca s-ar fi concretizat. În schimbul acestei sume de bani, intimatul ar fi semnat acordul ca vecin direct afectat si ar fi garantat obtinerea autorizatiei de – construire în cel mai scurt timp.
Deci, cele declarate de catre martora P. P. corespund ca si timp perioadei ulterioare declansarii litigiului, iar cele relatate de catre martora A.M. corespund perioadei anterioare declansarii litigiului.
Fata de aceste aspecte, considera ca intimatii nu numai ca au conditionat exercitarea dreptului lor, dar îl exercita si acum în mod abuziv, ceea ce este interzis de lege.
În ceea ce priveste înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considera ca instanta de apel le-a apreciat în mod eronat, depasind atributiile de interpretare. Buletinele de determinare a zgomotului depuse la dosar, emise de catre specialisti, întocmite în conditii tehnice exacte, care concluzioneaza o situatie conforma realitatii. Instanta de apel, prin afirmatia facuta ca „nivelul de zgomot masurat se încadreaza doar partial în limitele legale” a denaturat exact continutul buletinului nr. 375/ 15.09.2010, ultimul efectuat, unde se specifica foarte clar ca masuratorile efectuate sunt în limite legale. Ulterior, la data de 22.09.2010 Politia Comunitara din cadrul Primariei O. a emis adresa nr. 3307, din care rezulta ca masuratorile efectuate la 15.09.2010 au fost repetate, rezultând ca reclamanta S.C. U. S.R.L. îndeplineste conditiile legale de functionare privind nivelul de zgomot admis.
Nu întelege motivul pentru care instanta a distorsionat continutul vadit al acestor înscrisuri si a apreciat eronat starea de fapt dovedita de recurenta
Mai mult, la 06.01.2011, intimatul a mai depus o alta sesizare la D.S.P. B. în care solicita o noua masuratoare care nu a putut fi efectuata datorita refuzului acestuia de a permite accesul autoritatilor pentru realizarea acestei proceduri (adresa nr. 154/ 20.01.2011 a D.S.P. B. comunicata lui A.P.). Masurarea acestui nivel de zgomot se realizeaza în locuinta celui care apreciaza ca este afectat, de altfel, desi intimatul a mai depus sesizari sub acest aspect, a refuzat de fiecare data efectuarea masuratorilor.
Restul buletinelor emise sunt anterioare acestei date si au fost întocmite tocmai la sesizarea intimatilor, însa pe parcurs, recurenta a îndeplinit toate cerintele impuse de catre autoritati pentru a remedia si a asigura confortul intimatilor.
Dupa cum s-a aratat pe parcursul întregii cauze, în cursul anului 2010, recurenta închiriat mai multe spatii în localitatea O. pentru amenajarea unor magazine alimentare, urmând procedurile legale pentru amenajarea spatiilor închiriate inclusiv obtinerea autorizatiilor de construire necesare în aceste situatii.
Printre spatiile închiriate se afla si cel situat în localitatea O., singurul pentru care nu s-a putut emite înca autorizatia de construire datorita atitudinii opozante a pârâtilor.
Astfel, desi documentatia necesara emiterii acestei autorizatii este actuala si depusa la Primaria O., conform adresei cu nr. 29500 eliberata la 05.03.2012 de catre Primaria O., unul din lipsurile sesizate este tocmai acordul vecinilor direct afectati, printre care si cel al intimatilor care, din punctul nostru de vedere îsi exercita în mod abuziv aceasta prerogativa.
Pe rolul institutiilor publice din O., respectiv Inspectoratul de Stat în Constructii, Directia de Sanatate Publica, Primaria O. exista numeroase „sesizari” ale intimatului A.P. referitoare la activitatea de amenajare a spatiului desfasurata de catre S.C. U. S.R.L., sesizari care însa s-au dovedit a fi nereale. Toate aspectele invocate de catre intimati ca fiind neconforme au fost remediate astfel ca, tocmai prin prisma acestui aspect consideram ca, acestia, cu rea-vointa refuza sa îsi dea acordul si sa semneze tabelul nominal în vederea eliberarii pe seama recurentei a autorizatiei de constructie necesara pentru a intra în legalitate.
Desi din probele administrate în cauza, rezulta foarte clar ca intimatii au conditionat acordul lor pentru emiterea autorizatiei de constructie de obtinerea unor foloase materiale pentru dânsii, respectiv sume de bani indicate de catre martorii audiati în cauza la termenul din 18.06.2013, atât instanta de fond cât si cea de apel au ignorat toate aspectele relatate de acesti martori, pronuntând solutiile doar pe relatarile si sustinerile intimatilor.
Apreciaza ca abuzul de drept este dovedit. Solicita a se avea în vedere adresa emisa reclamantei de catre Primaria O. sub nr. 75644 din 04.05.2012 din care rezulta ca pentru a se emite autorizatia de constructie, aceasta are nevoie de acordul vecinilor direct afectati, respectiv al intimatilor, care nu se mai poate obtine în acest moment decât printr-o hotarâre judecatoreasca.
Si intimatul a anexat întâmpinarii sale înscrisuri din care rezulta ca, în urma sesizarilor facute de catre acesta, institutiile statului au raspuns, recurenta a intrat în legalitate cu cele sesizate, nemaifiind nici o situatie în care agregatele sa mai produca zgomot peste limita legala admisa.
Raportat la aceste înscrisuri si la concluziile indicate, raspunsurile la interogatoriul luat intimatilor se contrazic, fapt ce denota nesinceritatea acestora si sustin teza abuzului de drept invocata de catre subscrisa. De altfel, pozitia acestora este contrara si declaratiilor martorilor audiati în prezenta cauza.
Declaratia martorei A.M., locatara în imobilul din str. D., care a declarat sub prestare de juramânt faptul ca are cunostinta de comportamentul intimatul A.P. raportat la obiectul litigiului. Cunoaste faptul ca acesta a fost despagubit de catre recurenta, acesta a fost un real sprijin pentru recurenta în efectuarea lucrarilor pentru amenajarea magazinului, dar ca la un moment dat, acesta si-a schimbat atitudinea si nu, a mai fost de acord cu nimic, ba mai mult a îngreunat obtinerea de catre recurenta a autorizatiei de constructie.
Ulterior, a fost audiata în cauza P.O.M. (fost avocat în cauza), care a învederat instantei, sub prestare de juramânt, faptul ca dupa introducerea actiunii, desi recurenta a încercat si la acel moment o solutionare amiabila a litigiului, pârâtul P. A. a pretins de la reclamanta suma de 30.000 euro pentru a-si da acordul, lucru cu care reclamanta nu a fost de acord. Intimatul încercând sa îi ofere suma de 5.000 de euro numitei P.O.M. în schimbul unui eventual ajutor în obtinerea sumei de 30.000 de euro de la recurenta.
Este inadmisibil ca intimatii sa se foloseasca într-un mod atât de josnic de faptul ca pentru obtinerea unei autorizatii de constructie este nevoie de acordul lor si sa solicite sume de bani pentru a-si da acordul.
Toate aceste declaratii, date pe proprie raspundere, sub prestare de juramânt, si mai mult, asumate sub rezerva savârsirii infractiunii de marturie mincinoasa, trebuie avute în vedere de catre instanta vizavi de comportamentul intimatilor în exercitarea abuziva a dreptului lor de a-si da acordul pentru emiterea autorizatiei de constructie precum si de raspunsurile la interogatoriile administrate.
Referitor la cel de-al treilea martor audiat, numitul l. A. a declarat ca este de acord cu functionarea acestui magazin, însa în conditii diferite. Recurenta nu cunoaste aceste conditii deoarece martorul nu a formulat vreo sesizare, nu s-a plâns referitor la aceste aspecte, nu a informat recurenta despre nici o nemultumire vizavi de cele indicate în declaratia sa pentru a putea fi cercetata si în mod evident solutionata, asa cum s-a întâmplat si pâna acum.
Raportat la aceste declaratii, având în vedere obiectul cauzei care tinde a stabili o atitudine personala, neconforma a intimatilor fata de dreptul lor, care este esential prejudiciabila pentru recurenta, declaratia martorului l. A. nu este concludenta, în ciuda celor aratate de cele doua instante în cuprinsul hotarârilor atacate.
Un alt aspect pe care instanta de apel îl trateaza cu usurinta este motivul pentru care recurenta a efectuat strict în beneficiul Asociatiei de proprietari o serie de lucrari necontestate de parti s nu coreleaza probatiunea administrata în cauza. Astfel, lucrarile de ecologizare ale subsolului si de înlocuire a tevilor la instalatiile de apa nu erau necesare pentru amenajarea magazinului însa în virtutea asigurarii de catre intimati tacit a semnarii acordului pentru obtinerea autorizatiei de constructie, recurenta le-a îndeplinit, aducând un aport valoric imobilului si un spor de confort. Acest fapt reiese atât din adresa semnata de catre reprezentantii Asociatiei cât si din cea emisa de catre societate care a efectuat aceste lucrari, conform carora, acestea profita doar Asociatiei.
Acestea nu erau necesare pentru functionarea magazinului, fiind facute cu acordul Asociatiei, în beneficiul exclusiv al acesteia si suportate în totalitate de catre reclamanta, costurile acestora fiind de 23.412 lei.
Atitudinea intimatilor s-a schimbat în momentul în care recurenta nu a dorit sa mai achite acestora sumele solicitate în schimbul acordului în vederea obtinerii autorizatiei de constructie.
Considera ca abuzul de drept al intimatilor rezulta atât din înscrisurile existente la dosarul cauzei cât si din declaratiile martorilor, fapt pentru care solicitam admiterea prezentului recurs asa cum a fost formulat si motivat.
Având în vedere faptul ca prezenta cauza a fost înregistrata anterior intrarii în vigoare a Noului Cod de procedura civila, considera ca dispozitiile procedurale aplicabile sunt cele ale vechiului Cod de procedura civila, conform carora hotarârile date în apel sunt supuse recursului.
În drept invoca dispozitiile art. 304 pct.7, pct. 8 si pct. 9 si urm. vechiul Cod de procedura civila.
Intimatii A.P. si A.V., prin întâmpinarea depusa la dosar au solicitat respingerea acestuia ca nefondat cu consecinta mentinerii ca temeinica si legala a deciziei instantei de apel si a sentintei instantei de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata în recurs reprezentând onorariu avocat, în considerarea urmatoarelor:
Solicita a se avea în vedere modul judicios al instantei de apel care analizeaza atât pozitia exprimata de catre recurenta dar si cea exprimata de catre intimatii din prezenta cauza si coroborând întreg probatoriul administrat în cauza pronunta o solutie legala si temeinica de respingere ca nefondat a apelului cu consecinta mentinerii sentintei instantei de fond.
Din ansamblul probatoriului administrat în prezenta cauza rezulta fara urma de îndoiala faptul ca solicitarea de a obtine un acord pentru obtinerea unei autorizatii atât timp cât pârâtii nu sunt singurii a caror acord nu a fost obtinut (un alt vecin direct afectat fiind martorul C.) si obtinerea acestui acord nu ar echivala cu obtinerea autorizatiei, transpune prezenta actiune în sfera nelegalitatii si netemeiniciei.
Mai mult martorul C. a aratat în mod explicit ca datorita amenajarilor efectuate fara autorizatie si fara nici un acord pârâtii sunt supusi unor grave tulburari ale traiului zilnic. Astfel reclamanta a montat la parterul blocului mai multe aparate frigorifice care produc pe lânga zgomot si trepidatii pe tot parcursul zilei si noptii. Mai mult reclamanta a efectuat lucrari de spargere a peretelui de sub fereastra dormitorului intimatilor si au introdus un ventilator puternic care pe timpul verii produce zgomot, trepidatii si genereaza caldura pe tot parcursul zilei si a noptii astfel încât este imposibil sa deschidem fereastra pentru aerisire. Toate acestea au fost relevate de un martor ocular care a prezentat starea de fapt bazându-se pe propriile sale simturi si constatari.
De partea opusa, reclamanta a încercat sa probeze o atitudine rauvoitoare a pârâtilor si reaua credinta prin audierea avocatei acestora pe rol de martor cu toate implicatiile pe care le impune si trecând peste toate sanctiunile ce sunt prevazute de Legea nr. 51/1995 si Statului profesiei de avocat, dar nu a reusit sub nici o forma, greutatea si credibilitatea probatoriului administrat în favoarea pârâtilor fiind net superioara.
Martora, vecina de la et. 10, audiata la propunerea partii adverse nu are cunostinta directa asupra modului în care aparatele montate ilegal si fara autorizatie afecteaza viata de zi cu zi a pârâtilor si practic a vecinilor direct afectati, aceasta locuind la et. 10 pâna unde probabil ca nu se simt toate cele relevate de intimatii.
Modul de operare al reclamantei denota din partea acestora reaua-credinta de care sunt acuzati intimatii. Astfel reclamanta fara a obtine nici un fel de autorizatie începe în mod abuziv sa modifice toata structura parterului blocului, monteaza compresoare, aparate de aer conditionat, aparate pentru temperaturi de -18 C, etc. În continuare începe functionarea acestora iar în prezent având împotriva sa o sentinta definitiva si irevocabila prin care sunt obligati sa desfiinteze aceste lucrari încearca prin probe dubioase sa convinga instanta ca din cauza intimatilor nu sunt ei în legalitate. Atitudinea lor trebuie penalizata, ei sunt cei care au construit cu rea credinta fara autorizatie, ignorând normele legale în materie.
In aceste conditii refuzul intimatilor de a-si da acordul necesar în vederea obtinerii autorizatiei de constructie este unul justificat, fiind deranjati în mod continuu (zi si noapte) în locuinta lor de aparatele, zgomotele si vibratiile produse de magazinul alimentar al reclamantei, nefiind vorba de nici un abuz de drept din partea intimatilor.
În fapt, în data de 28.11.2011 prin sentinta nr. 13191/2011 pronuntata de Judecatoria O. în dosar nr. 11969/271/2011 s-a dispus obligarea S.C. U. S.R.L. la desfiintarea constructiei realizate fara autorizatie de construire, respectiv a constructiei pentru care solicita a obtine acordul intimatilor în cauza.
Prin certificatul de urbanism nr. 165/23.01.2012 eliberat de Primaria Municipiului O. s-a solicitat reclamantei sa obtina acordul legalizat al proprietarilor direct afectati, ori în speta intimatii sunt cei vizati prin cerintele impuse prin certificatul de urbanism.
Aspectele aratate de intimati în întâmpinare au fost constatate de catre Inspectoratul de Stat în Constructii, Primaria O., Institutia Prefectului – judetului B., Directia de Sanatate Publica a judetului B. si Politia Comunitara O., aceste institutii emitând adresele anexate la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive solicita respingerea recursului si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate în cauza.
Analizând decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si având în vedere actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Solicitarea recurentei de casare a deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul ca instanta de apel nu a cercetat fondul cauzei este nefondata.
Din considerentele deciziei rezulta ca instanta de apel a stabilit împrejurarile de fapt esentiale cauzei, a analizat probele care au fost administrate, precum si sustinerile si apararile partilor, astfel ca nu se poate retine ca nu a cercetat fondul cauzei.
Cu privire la sustinerea recurentei potrivit careia instanta de apel ar fi apreciat gresit actele deduse judecatii si a probatoriului administrat în cauza schimbând întelesul lamurit si neîndoielnic al acestora, Curtea a retinut ca aceste critici nu se refera la interpretarea gresita a vreunui act juridic dedus judecatii, pentru a fi incident motivul de recurs prevazut la art. 304 pct.8 Cod procedura civila, ci la gresita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare sau de modificare a deciziei.
În cauza nu este incident nici motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Astfel, obiectul prezentului dosar îl constituie obligarea pârâtilor sa îsi dea acordul pentru eliberarea autorizatiei de constructie în vederea amenajarii de catre reclamanta a unui spatiu cu destinatie de magazin.
Având în vedere obiectul cauzei instantele de judecata trebuie sa stabileasca daca refuzul pârâtilor de a-si da acordul este justificat sau reprezinta un abuz de drept.
Exercitarea unui drept poate fi considerata abuziva, atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizarii finalitatii sale, ci cu intentia de a pagubi o alta persoana. Când exercitarea unui drept de catre titularul sau înceteaza a mai fi legitima, respectiv atunci când nu are alt scop decât acela de a cauza un prejudiciu altuia, prin respectarea doar a literei legii si nu a spiritului ei, exercitarea bazata pe o atitudine culpabila a proprietarului, atunci apare abuzul de drept.
Ratiunea inserarii unei conditii privitoare la acordul vecinilor în vederea eliberarii unei autorizatii de constructie nu poate fi decât aceea de respectare a bunei vecinatati, obligatie impusa tuturor titularilor dreptului de proprietate potrivit art.44 alin.7 din Constitutia României, legea fundamentala instituind un principiu dominant al comunitatii de vecinatate si anume, acela al obligarii vecinilor de a suporta inconvenientele normale ale acestei stari, prevalând astfel interesul social.
Astfel, în interesul tuturor, fiecare va fi constrâns sa suporte o anumita marja a prejudiciului decurgând din vecinatate, dar care nu trebuie sa exceada obligatiilor normale de vecinatate.
Scopul obtinerii acordului vecinilor, anterior eliberarii autorizatiei de constructie, este asumarea de catre acestia a inconvenientelor care ar putea rezulta din activitatea societatii comerciale, deoarece o asemenea activitate poate antrena o serie de consecinte negative, cum ar fi poluarea, zgomotul, aglomeratia, perceperea intensitatii acestor efecte fiind influentata de consideratiile personale ale fiecaruia.
Din probele administrate în cauza, respectiv buletinele de determinare a zgomotului care atesta depasirea totala sau partiala a limitei maxime de zgomot admise de lege si declaratia martorului I. I., vecin direct afectat, rezulta disconfortul pe care îl produc pârâtilor zgomotul si trepidatiile aparatelor frigorifice si al carucioarelor folosite la transportul marfii, astfel ca, în mod corect instanta de apel a retinut inexistenta abuzului de drept din partea pârâtilor în a-si da acordul, refuzul acestora fiind justificat.
Sustinerile recurentei referitoare la momentul la care a început demersurile pentru obtinerea autorizatiei de constructie, precum si cele privind lucrarile efectuate în beneficiul asociatiei de proprietari sunt irelevante raportat la obiectul cauzei.
Celelalte critici ale recurentei vizeaza temeinicia deciziei recurate, nu nelegalitatea acesteia, or, sub acest aspect, decizia instan?ei de apel nu mai poate fi analizata în calea de atac a recursului, pct. 10 ?i 11 ale art. 304 Cod de procedura civila fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Pentru considerentele mai sus aratate, apreciindu-se ca decizia atacata este legala, recursul a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila.
În baza art.274 Cod procedura civila a fost obligata recurenta sa plateasca partilor intimate suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata în recurs, reprezentând onorariu avocatial.
