CONTRACT COMERCIAL. CONSUMATORI. CONSTATARE CARACTER ABUZIV CLAUZE
Prin actiunea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la 10.03.2011 sub nr. (…)/215/2011, reclamantii C. C. si C. C. au chemat in judecata pe pârâta SC V. R. SA prin Sucursala C., solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate abuziva clauza care prevede comisionul de risc din conventiile de credit nr. (…)/04.07.2007 si (…)/27.06.2008 si obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4103,05 CHF, respectiv 441,95 CHF, încasate cu titlu de comision de risc, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca la data de 04.07.2007, respectiv 27.06.2008, au încheiat cu pârâta conventiile de credit nr. (…), respectiv (…) pentru acoperirea cheltuielilor personale, in baza carora reclamantii au împrumutat suma de 65.000 CHF, pe o perioada de 25 ani, respectiv 7000 CHF pe o perioada de 7 ani.
Reclamantii arata ca la momentul încheierii conventiilor, nu au avut posibilitatea reala de a lua cunostinta despre toate clauzele contractuale, banca fiind singura care a impus conditiile creditarii, astfel ca reclamantii au fost semnatarii unor contracte standard, preformulate.
Se arata ca desi reclamantii sunt parti cocontractante cu drepturi si obligatii egale, nu au avut niciodata posibilitatea de a negocia vreo clauza contractuala, nu au participat la conceperea modelului de contract si nu au avut nici un drept efectiv de a emite pareri cu privire la încheierea sau derularea tranzactiei, actionând de pe o pozitie inegala în raport cu banca .
Reclamantii arata ca pârâta a inserat in contracte o clauza abuziva, respectiv cea cuprinsa la art. 5 lit a, întrucât impunerea reclamantilor la plata unui comision de risc este total nejustificata, pârâta fiind cea care si-a impus unilateral vointa in conceperea modelului de contract si desi s-a asigurat împotriva oricarui risc contractual prin intermediul altor clauze, a obligat reclamantii la plata unui cost suplimentar care nu este aferent vreunui serviciu bancar furnizat sau vreunui risc concret.
De asemenea, se precizeaza ca nu este justificata perceperea unui asemenea comision de risc, având în vedere ca pe de o parte , reclamantii în calitate de împrumutati, pentru acoperirea tuturor riscurilor bancii, au constituit în favoarea acesteia garantii imobiliare, iar pe de alta parte au cesionat în favoarea bancii o polita de asigurare a imobilului adus in garantie.
Sustin reclamantii ca clauzele contractuale sunt în contradictie cu perceperea unui comision de risc, mai ales în conditiile în care banca nu a negociat cu reclamantii inserarea unui comision de risc, creându-se astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Reclamantii arata de asemenea ca în contracte nu sunt expuse situatiile concrete în care ar exista riscuri suferite de banca cu ocazia punerii creditelor la dispozitia clientului.
Se mentioneaza de asemenea ca explicatia notiunii de comision de risc nu se regaseste nici în partea a doua a conventiilor de credit, la sectiunea „definitii” tocmai pentru ca ar fi trebuit sa se explice clar situatiile de expunere la risc.
In ceea ce priveste restituirea prestatiilor banesti, reclamantii arata ca au în vedere dispozitiile art. 6 si art. 14 din legea 193/2000, care prevad ca „clauzele abuzive nu vor produce efecte asupra consumatorului”, precum si „consumatorii prejudiciati au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti în conformitate cu prevederile C.civ., sumele pretinse fiind rezultatul totalizarii prestatiilor banesti lunare, de la rubrica „risc” din graficele de rambursare aferente celor doua conventii încheiate între parti.
In drept au fost invocate dispozitiile legii 193/2000 si art. 1092 C.civ.
În dovedire la dosarul cauzei au fost depuse: conventia de credit nr. (…)/2007, conventia de credit nr. (…)/2008, plan rambursare credit, contract de garantie imobiliara asupra conturilor, polita nr. (…)/2007, notificare, practica judiciara.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantilor ca neîntemeiata si nefondata, invocând exceptia inadmisibilitatii fata de neefectuarea de catre reclamanti a procedurii prealabile a concilierii directe prevazuta de art. 720 ind 1 Cpc, exceptia prescriptiei dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor considerate ca fiind nelegale si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Sucursalei C. a V. R. SA.
Pârâta arata ca la data încheierii conventiei reclamantii au luat cunostinta de toate clauzele si prevederile contractuale.
În ceea ce priveste comisionul de risc, pârâta arata ca aceasta clauza a fost particularizata si negociata în functie de situatia economica a fiecarui consumator.
Arata de asemenea ca, clauza contractuala privind comisionul de risc reprezinta parte integranta a pretului contractului si nu se poate anula de catre instanta, în lipsa unui temei legal care sa-i confere instantei autoritatea de a interveni în aceasta sfera.
Arata pârâta ca nu este echivalent comisionul de risc cu garantia reala imobiliara, contractul încheiat între parti nu are caracter aleatoriu, iar despre perceperea comisionului de risc reclamantii au luat cunostinta la data încheierii contractului.
Sustine aceasta ca riscul se genereaza prin simpla acordare a creditului si trebuie permanent evaluat, banca trebuind sa aiba în vedere nu numai riscul bancar dar si alte categorii de riscuri.
Arata de asemenea ca, clauza contractuala privind comisionul de risc nu este o clauza abuziva în întelesul art. 4 din Lg. 193/2000, iar comisionul de risc reprezinta parte integranta a pretului contractului .
Arata pârâta ca clauza cuprinsa în contractul de credit la art. 5 nu creeaza un dezechilibru între drepturile si obligatiile partilor.
Solicita de asemenea pârâta sa se constate ca anularea clauzelor nu poate produce efecte retroactive, fata de caracterul succesiv al prestatiilor.
În subsidiar se solicita constatarea prescriptiei dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate.
La data de 31.05.2011 pârâta a depus la dosarul cauzei note de sedinta prin care se solicita sa se constate efectul direct al art. 4 alin 2 din Directiva 13/1993.
La data de 01.06.2011, reclamantii au formulat precizare la actiune prin care arata ca se solicita restituirea comisionului de risc încasat abuziv în perioada iulie 2007 – aprilie 2011 în temeiul conventiei de credit nr. (…)/2007 în suma de 3861,91 CHF si a comisionului de risc încasat abuziv în perioada iulie 2008 – aprilie 2011 în temeiul conventiei de credit nr. (…)/2008 în suma de 462,52 CHF.
De asemenea, reclamantii au precizat ca înteleg sa cheme în judecata în calitate de pârâta pe SC V.R. SA, însa au solicitat ca citarea sa se faca la sucursala din C..
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca la data de 04.07.2007, respectiv 27.06.2008, reclamantii au încheiat cu pârâta conventiile de credit nr. (…), respectiv (…), în baza carora reclamantii au împrumutat suma de 65.000 CHF pe o perioada de 300 luni, respectiv suma de 7000 CHF pe o perioada de 84 luni.
În Conditiile speciale ale conventiilor la pct 5 lit a s-a precizat existenta unui „ comision de risc de 0,15 %, respectiv 0,26 % aplicat la soldul creditului, platibil lunar pe toata durata de derulare a Conventiei”.
Conventiile de credit nr. (…)si (…), reprezinta contracte ale caror clauze intra sub incidenta Lg. 193/2000, privind clauzele abuzive încheiate între comercianti si consumatori.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Lg. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi au împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor. La alin. 2 se arata ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autoritatii nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 92/2007 (Publicat in M.Of nr. 128/2007) ca fiind acel tip de contract redactat in intregime sau aproape in intregime de cstre operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu.
Contractul încheiat de parti este unul preformulat, standard, iar eventualele diferente dintre ele si alte contracte nu se datoreaza negocierii cu clientii, ci particularitatilor fiecarui client in parte.
În acest sens instanta are în vedere ca Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, iar potrivit art. 6 pct. 2 alin 3 al acestei directive „în cazul în care orice vânzator sau furnizor pretinde ca s-a negociat individual o clauza standard , acestuia îi revine sarcina probei”, în cauza nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 Cod civil.
Instanta constata ca nu este definit comisionul de risc nici în conditiile generale , nici în conditiile speciale ale contractelor astfel ca nici reclamantii la momentul încheierii contractului si nici instanta nu poate aprecia asupra legalitatii perceperii acestui comision , cât timp motivatia perceperii lui nu este detaliata.
Cu toate acestea instanta constata ca creditele au fost garantate prin constituirea unei ipoteci de rang I, respectiv grad II asupra unui imobil situat în Craiova, proprietatea reclamantilor .
Fata de cele retinute mai sus, instanta apreciaza ca sunt incidente prevederile art. 4 din Lg. 193/2000, prin perceperea unui comision de risc, desi fusese instituita ipoteca asupra unui imobil , pentru garantarea fiecarui credit, creându-se un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.”
Pentru a se pronunta astfel, instanta are în vedere si Ordonanta din 16 noiembrie 2010, pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-70/10, având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Krajsky sud v Presove – Curtea regionala din Presov (Slovacia), care priveste interpretarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, din motivarea hotarârii rezultând concluzia ca sistemul de protectie pus in aplicare prin Directiva 93/13 se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr-o situatie de inferioritate fata de un vânzator sau un furnizor in ceea ce priveste atât puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de vânzator sau furnizor.
Instanta apreciaza ca argumentele pârâtei si explicatiile acesteia referitoare la notiunea de risc bancar nu sunt în masura sa conduca la o alta concluzie decât cea retinuta.
Instanta constata ca însasi pârâta arata ca doar dobânda reprezinta echivalentul folosintei capitalului împrumutat, iar spezele si comisioanele reprezinta sumele datorate pentru servicii prestate de împrumutator.
Astfel, asa cum însasi pârâta sustine riscul de credit, ca principal risc bancar, este riscul înregistrarii de pierderi sau neînregistrarii de profit ca urmare a neîndeplinirii de catre clienti a obligatiilor contractuale constând în rambursarea creditului si a costurilor aferente, ori, aceste risc este acoperit de garantiile constituite de reclamant.
În ceea ce priveste riscul operational care, conform art. 126 din OG 99/2006 consta în aplicarea defectuoasa a dispozitiilor legale, sau cel legal si reputational ( definit de art. 175 din Regulamentul BNR nr. 18/2009), instanta apreciaza ca, dat fiind faptul ca acestea depind de modul de organizare al pârâtei iar nu de comportamentul clientilor , suportarea lor nu poate fi pusa în sarcina acestora din urma.
Acest fapt rezulta chiar si din Regulamentul BNR care mentioneaza calea care trebuie urmata de institutia de credit pentru reducerea riscului legal si reputational, si anume “programe de educare a clientilor”.
În consecinta, în considerarea celor de mai sus, instanta constata ca art. 5 lit. a din conditiile speciale ale contractelor de credit bancar nr. (…)/2007 si (…)/2008 sunt clauze abuzive.
În ceea ce priveste riscul operational care, conform art. 126 din OG 99/2006 consta în aplicarea defectuoasa a dispozitiilor legale, sau cel legal si
Având în vedere prevederile art. 6 din Lg. 193/2000 conform carora “Clauzele abuzive cuprinse în contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului”, instanta apreciaza întemeiata solicitarea reclamantilor privind obligarea pârâtei la restituirea comisionului de risc încasat nejustificat.
Instanta apreciaza ca o astfel de interpretare este în deplina concordanta cu prevederile art 6 din Directiva 93/13/CEE care mentioneaza ca: “clauzele abuzive într-un contract (…) nu creeaza obligatii pentru consumator “.
În ceea ce priveste restituirea sumei încasata cu titlul de comision de risc, instanta, fata de prevederile art. 1 coroborat cu art. 3 din D 167/1958, apreciaza întemeiata exceptia prescriptiei, o va admite si va constata prescris dreptul la actiune al reclamantilor pentru suma de 773,83 CHF achitata in contractul 0110119/04.07.2007, in perioada iulie 2007 – februarie 2008.
Fata de cele retinute mai sus, instanta va obliga pârâta sa restituie reclamantilor suma de 3088,08 CHF reprezentând comision de risc achitat in contractul 0110119/04.07.2007 in perioada martie 2008 – aprilie 2011 si 462,52 CHF reprezentând comision de risc achitat in contractul (…)/27.06.2008 in perioada iulie 2008 – aprilie 2011.
In baza art. 274 Cpc, pârâta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte actiunea formulata de reclamantii C. C., cu domiciliul în (…) si C. C., cu acelasi domiciliu împotriva pârâtei SC V. R. SA, cu sediul în (…).
Constata ca art. 5 lit. a din conditiile speciale ale contractelor de credit bancar nr. (…)/04.07.2007, (…)/27.06.2008 sunt clauze abuzive si dispune anularea lor.
Constata prescris dreptul la actiune pentru suma de 773,83 CHF reprezentând comision de risc achitat in contractul (…)/04.07.2007, in perioada iulie 2007 – februarie 2008.
Obliga pârâta sa restituie reclamantilor suma de 3088,08 CHF reprezentând comision de risc achitat in contractul (…)/04.07.2007 in perioada martie 2008 – aprilie 2011 si 462,52 CHF reprezentând comision de risc achitat in contractul (…)/27.06.2008 in perioada iulie 2008 – aprilie 2011.
Obliga pârâta la plata catre reclamanti a sumei de 992 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 01.07.2011.
Presedinte Grefier
