SENTINŢA CIVILĂ NR. 50
Şedinţa publică de la 20.01.2016
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată umătoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.09.2015, petentul G. D. a solicitat în contradictoriu cu IJJ Buzău, anularea procesului-verbal de contravenţie seria JO nr. 1139127 din data de 23.08.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria JO nr. 1139127 s-a reţinut că la data de 23.08.2015, în jurul orei 22:00, în timp ce se afla în satul Odăile la sărbătoarea Câmpenească, şi-a satisfăcut nevoile fiziologice, respectiv urina, pe autoutilitara marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare BZ 02 SCD iar la cererea îndreptăţită a patrulei de jandarmi a refuzat să se legitimeze. Petentul a precizat că această situaţie de fapt reţinută în procesul verbal este nereală întrucât el nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiilor reţinute în sarcina sa.
Petentul a invocat că procesul verbal nu respectă exigenţele impuse de art. 16 şi art. 17 din OUG nr. 2/2001 deoarece agentul constatator nu a consemnat toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.
A mai arătat petentul că cel acuzat de săvârşirea faptei contravenţionale se bucură de prezumţia de nevinovăţie, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, petentul a depus următoarele înscrisuri: proces verbal seria JO nr. 1139127 din data de 23.08.2015 (f.10) şi carte de identitate (f.9).
Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 05.11.2015, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În esenţă, intimatul a arătat că, la data de 23.08.2015, agentul constatator S. A., în timp ce se afla la spectacolul Sărbatoarea Odăienilor, l-a observat pe petent când îşi satisfăcea nevoile fiziologice pe capota unei utilitare în care se aflau două persoane. La cererea patrulei de ordine publică, petentul a refuzat să se legitimeze, deveninând agresiv şi provocând scandal.
În drept, intimatul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 34 alin. (1) din OG 2/2001.
Intimatul a cerut judecarea cauzei în lipsă.
În probaţiune, intimatul a ataşat la dosar raportul agentului constatator din data de 28.10.2015 (f.17-18), procesul verbal seria JO nr. 1139127/23.08.2015 (f.19) şi dovada de comunicare (fila 20).
La data de 17.11.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele învederate în cererea introductivă.
Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat pentru intimat proba cu înscrisuri, iar, pentru petent, proba cu înscrisuri şi proba cu martorul I. C. M. L. Din oficiu, instanţa a încuviinţat proba cu martorii A. P., M. I. şi D. G., ale căror depoziţii au fost ataşate la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenţie seria JO nr. 1139127 din data de 23.08.2015 (fila 19), întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul G. D. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru fapta prevăzută de art.2 pct. 1 din Legea nr.61/1991, cu amendă în cuantum de 400 lei, pentru fapta prevăzută de art.2 pct. 31 din Legea nr.61/1991, şi cu amendă în cuantum de 300 de lei, pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991, acestea fiind sancţionate de art. 3 alin.(1) lit. a) şi b) din Legea 61/1991 republicată.
În fapt s-a reţinut că, la data de 23.08.2015, în jurul orei 22:00, în localitatea Odăile, din judeţul Buzău, aflându-se la sărbătoarea câmpenească Sărbătoarea Odăienilor, petentul şi-a satisfăcut nevoile fiziologice, respectiv urina, pe autoutilitara marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare BZ 02 SCD iar la cererea îndreptăţită a patrulei de jandarmi a refuzat să se legitimeze, totodată provocând scandal.
În ceea ce priveşte cererea de anulare a procesului-verbal seria JO nr. 1139127 din data de 23.08.2015, instanţa constată că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 6 din Legea nr. 61/1991, astfel încât va trece la analiza legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal contestat, în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 61/1991 rap. la art. 34 alin.(1) din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la două fapte contravenţionale reţinute în sarcina petentului, respectiv cea prevăzută de art.2 pct. 1 şi art. 2 pct. 24 din Legea nr.61/1991, sub aspectul legalităţii, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanţa constată că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor imperative ale art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv fapta săvârşită nu este suficient descrisă, menţiune obligatorie a cărei lipsă atrage sancţiunea nulităţii absolute, ce poate fi constatată şi din oficiu.
Astfel, în ceea ce priveşte „fapta săvârşită”, instanţa reţine că aceasta vizează o scurtă descriere a faptei în concret, astfel încât să fie reţinute informaţiile esenţiale cu privire la această faptă, precum şi identificarea legală a acesteia, prin trimiterea făcută de agentul constatator la textul legal care o incriminează.
Dacă fapta nu este descrisă în mod suficient, instanţa se află în imposibilitate de a verifica temeinicia aplicării sancţiunii. Formalitatea descrierii faptei săvârşite este necesară prin prisma respectării dreptului la apărare al petentului, pentru că numai astfel instanţa poate să aprecieze caracterul contravenţional al comportamentului persoanei sancţionate, să verifice încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează şi sancţionează contravenţia, putând astfel să verifice şi dacă sancţiunea a fost dozată corespunzător.
În acest sens, instanţa apreciază că nu este suficientă desemnarea faptei prin termeni generici, abstracţi, cum este cazul în speţa de faţă. Agentul constatator s-a limitat la a menţiona în procesul-verbal seria JO nr. 1139127 /23.08.2015 că petentul “şi-a satisfăcut nevoile fiziologice, respectiv urina, pe autoutilitara marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare BZ 02 SCD, totodată provocând scandal”.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenţie “săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor public” iar conform art. 2 pct. 24 din acelaşi act normativ, constituie contravenţie “provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice”, fapte sancţionate cu amendă de la 200 lei la 1000 lei, conform art. 3 alin.(1) lit.b) din Legea nr. 61/1991.
Astfel, faţă de descrierea generică a primei fapte contravenţionale, prin utilizarea unor termeni abstracţi precum “şi-a satisfăcut nevoile fiziologice, respectiv urina” instanţa nu poate stabili dacă, în concret, conduita contestatorului a fost cea de natură a tulbura ordinea şi liniştea publică, de a provoca indignarea cetăţenilor sau de a leza demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice.
Cu privire la cea de-a doua faptă contravenţională, reţinută în sarcina petentului, instanţa reţine că, în procesul verbal de contravenţie agentul constatator a menţionat doar faptul că petentul a provocat scandal, fără a se realiza o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei caracter contravenţional.
În continuare, instanţa mai reţine şi faptul că, lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei nu poate fi suplinită prin probe extrinseci procesului-verbal, respectiv prin documentaţia înaintată de intimat, întrucât, instanţa, în cadrul analizei legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal trebuie să se raporteze la conţinutul procesului-verbal, or, în lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptelor, instanţa se află în imposibilitate de a mai exercita controlul asupra procesului-verbal.
Întrucât descrierea insuficientă a faptelor echivalează cu neindicarea faptelor săvârşite de petent, instanţa constată că, în speţă, este incidentă o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nulitate ce poate fi invocată şi de instanţă din oficiu, astfel încât procesul-verbal atacat este nelegal întocmit în ceea ce priveşte cele două fapte contravenţionale.
Văzând neregularităţile mai sus menţionate, sub aspectul celor două fapte contravenţionale, instanţa urmează a nu mai cerceta actul de sancţionare prin prisma temeiniciei sale, deoarece un proces-verbal, pentru a se bucura de prezumţia relativă de temeinicie, trebuie să fie în primul rând încheiat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.
Cu privire la cea de-a treia faptă contravenţională reţinută în sarcina petentului, respectiv cea prevăzută de art.2 pct.31 din Legea nr.61/1991, instanţa sub aspectul legalităţii, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, constată că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Însă, sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuţie nu a fost întocmit în mod temeinic în ceea ce priveşte presupusa faptă contravenţională.
Potrivit art. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local, al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Din definiţia legală a contravenţiei rezultă că aceasta are trei trăsături, respectiv: – faptă care aduce atingere unor valori sociale; – faptă săvârşită cu vinovăţie; – faptă prevăzută şi sancţionată de legi şi alte acte normative expres determinate prin lege.
În acest sens, potrivit art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenţie “refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu”, faptă sancţionată cu amendă de la 100 lei la 500 lei, conform art. 3 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 61/1991.
În speţă, petentul G. D. a oferit datele sale de identificare, acestea fiind şi consemnate în cuprinsul procesului verbal atacat. Aşadar, fapta petentului nu corespunde conţinutului constitutiv al contravenţiei reţinute în sarcina sa, iar petentul nu se face vinovat de comiterea acesteia.
Având în vedere toate aceste considerente, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de petentul G. D. şi va anula procesul-verbal de contravenţie seria JO nr. 1139127 din data de 23.08.2015, cu consecinţa exonerării petentului de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 1200 lei (500 lei + 400 lei + 300 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite plângerea contravenţională formulată de petentul G. D. în contradictoriu cu intimatul IJJ BUZĂU.
Anulează procesul-verbal seria JO nr. 1139127 din data de 23.08.2015.
Exonerează petentul de plata amenzii de 1200 lei (500 lei + 400 lei + 300 lei).
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Pătârlagele, sub sancţiunea nulităţii.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20.01.2016.
