Debite restante. Solidaritate. Raspunderea comisionarului fata de comitent pentru neîndeplinirea obligatiilor luate de catre persoanele care au contractat. Conditii. Temei legal.
Contractul de comision este un mandat comercial, fara reprezentare, îndeplinind împuternicirile încredintate de comitent, fata de care este obligat în temeiul contractului.
Potrivit disp. art. 412 Cod comercial, comisionarul nu este raspunzator pentru îndeplinirea obligatiilor luate de catre persoanele care au contractat, afara de conventia contrara.
Cum acesta raspunde fata de comitent pentru încalcarea obligatiilor de catre tert, numai când aceasta este prevazuta în mod expres în contractul de comision si în cazul depasirii cu rea-credinta a împuternicirii primite, dar aceste împrejurari nu sunt dovedite în cauza.
Reclamanta SC P. SRL Ploiesti si SC TS&T SRL Bucuresti, a solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 24.288 USD, compusa din: 4.500 USD contravaloare macara; 3.596 USD contravaloare navlu si taxe pentru operatiuni portuare; 8.096 USD reprezentând amenda pentru nerepatriere si 8.096 USD penalizare pentru valoare nerepatriata, cât si obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata.
Pârâtele au invocat, prin întâmpinare, exceptia necompetentei generale a instantei române în solutionarea cauzei, lipsa procedurii prealabile de conciliere directa impusa de prevederile art.7201 Cod pr.civila si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, determinata de calitatea de broker/subnavlositor, echivalent cu un mandat al transportului-armator.
La termenul de judecata din 03.07.2000, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare a actiunii, aratând ca raspunderea celor doua pârâte este angajata de conditiile derularii unui contract de comision, situatie de fapt, functie de care prin încheierea din 12.07.2002, Tribunalul a respins exceptia de necompetenta generala a instantelor judecatoresti în solutionarea prezentei cauze, unind exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtelor cu fondul cauzei.
Prin Sentinta civila nr.388/MF/05.09.2002 a Tribunalului Constanta – Sectia Maritima si Fluviala, admite exceptia lipsei procedurii prealabile prevazuta de art.7201 Cod pr.civila, respingând actiunea ca inadmisibila.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, conform art.304 pct.9 Cod pr.civila.
Prin Decizia civila nr. 3/MF din 03.03.2003 a Curtii de Apel Constanta, s-a admis recursul formulat de reclamanta, casându-se în totalitate hotarârea recurata si s-a trimis cauza aceleiasi instante, în vederea solutionarii fondului pricinii.
Cauza a fost reînregistrata sub nr. R 87/MF/2003 la Tribunalul Constanta.
Instanta a încuviintat probele cu înscrisuri, interogatoriu si martori, propuse de partile din litigiu.
Prin Sentinta civila nr.42/MF/13.02.2004, a Tribunalului Constanta, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâte si s-a respins ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta.
Astfel, fata de izvorul raportului obligational al contractului de comision se releva neîntrunirea conditiilor raspunderii contractuale a pârâtelor.
Reclamanta a invocat culpa pârâtelor în alegerea navlosantului, raportând-o de fapt, la obligatia de garantie a executarii contractului de transport, care acestea, în calitate de comisionare, si-ar fi asumat-o.
În considerarea dispozitiilor art. 412 Cod comercial, nu rezulta ca pârâtele comisionare s-au îndatorat sa raspunda fata de SC „P” si pentru executarea de catre armatorul caraus I.M., a obligatiilor decurgând din contractul de transport.
De asemenea, nu s-a probat ca, pe temeiul contractului de comision, a cerut pârâtelor sa intenteze actiunile corespunzatoare împotriva armatorului I.M., ori sa cedeze aceste actiuni.
Împotriva acestei hotarâri, în termen, a declarat apel reclamanta, solicitând în conformitate cu dispozitiile art. 296 Cod pr.civila, admiterea lui, schimbarea în parte a sentintei, în sensul admiterii cererii.
Se arata ca hotarârea pronuntata este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente:
A. Calificarea raporturilor de drept substantial dintre partile în proces. Temeiul juridic al raspunderii civile contractuale.
În primul ciclu procesual s-a invocat drept fundament juridic al pretentiei deduse judecatii, contractul de comision încheiat cu pârâtele. S-a aratat ca raspunderea civila contractuala ce le revine acestora, este grefata pe nerespectarea contractului de comision reglementat de art.405-412 Cod comercial, având ca obiect încheierea unui contract de navlosire.
Existenta operatiunii juridice, cât si natura juridica a contractului încheiat cu reclamanta, a fost recunoscuta de catre cele doua pârâte.
B. Culpa în alegerea armatorului
Hotarârea se fundamenteaza pe o confuzie majora între culpa pârâtelor în alegerea armatorului si obligatia acestora de garantie a executarii contractului de transport, în calitate de comisionare.
De altfel, prima instanta nu a analizat sub nici o forma angajarea raspunderii contractuale a celor doua pârâte prin prisma culpei în eligendo.
Pactul/clauza star del credere/Ducroire
În materia comisionului privind transporturile maritime, „clauza star del credere sau ducroire”, este subînteleasa, ea având natura juridica a unei obligatii de garantie a executarii contractului de catre tert, asumate de comisionar.
În cauza, asumarea din partea comisionarelor a obligatiei speciale de garantie a executarii contractului de catre armator, rezulta din declaratia martorului Barbu Constantinescu.
În aceste conditii, prima instanta a aplicat gresit prevederile art.412 Cod comercial.
D. Nerespectarea obligatiei de a obtine pe cale judiciara angajarea raspunderii juridice a tertului contractant (armatorul).
În caz de nerespectare a acestora, comisionarul este obligat, în temeiul contractului de comision, sa îl actioneze pe tert în conditiile contractului încheiat cu acesta, în caz contrar va datora despagubiri potrivit dreptului comun în materia raspunderii civile contractuale.
E. Îndeplinirea conditiilor de fond ale raspunderii civile contractuale
Se arata ca nerespectarea obligatiei de garantie a executarii contractului de navlosire, precum si culpa în alegerea armatorului, concura la angajarea raspunderii civile contractuale a pârâtelor, derivata din nerespectarea contractului de comision si obligarea acestora în solidar (art.42 al.1 Cod comercial) la plata de daune-interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
Pârâtele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece hotarârea instantei de fond este temeinica si legala.
De asemenea, acestea au depus la dosar si concluzii scrise.
Analizând criticile formulate, Curtea retine:
Reclamanta, pentru a exporta în Nigeria o automacara Telemac, a obtinut avizul de transport temporar nr.390.931/07.07.1999, emis de Ministerul Industriei si Comertului – Directia Supravegherea Pietei, pe o durata de un an, ce a fost ulterior prelungit.
În vederea efectuarii transportului între Portul Constanta si Portul Lagos (Nigeria), SC „P” a încheiat cu pârâtele SC „T.S. & T.” SRL Bucuresti si SC „E.S. & T.” SRL, notele de rezervare spatiu în calitate de brokeri (intermediari). Automacaraua a fost încarcata la bordul navei „Eurolady” la data de 23.09.1999, când comandantul a semnat „mate?s receipt” , în baza caruia reclamanta a întocmit formalitatile vamale si conosamentul, act în baza caruia acesta, în calitate de caraus, certifica luarea marfii în custodie pentru a fi predata la destinatie.
Din probele administrate în cauza, nu rezulta ca pârâtele si-au asumat responsabilitatea transportarii marfurilor respective la destinatie, ci carausul care, în schimbul platii unui navlu îsi asuma responsabilitatea predarii automacaralei la destinatie.
Nava a plecat din Portul Constanta la data de 03.10.1999 cu destinatia Mars El Kebir, având unele întârzieri pe drum, ajungând la 25.11.1999.
Întreaga corespondenta a fost purtata între navlositorii SC „P” SRL Ploiesti si armatori.
Astfel, întregul set de conosamente originale au fost predate de comandantul navei – dl.B. C., reprezentantul SC „P”, la data de 28.09.1999 pe baza de stampila si semnatura.
În cauza, reclamanta a solicitat angajarea raspunderii pârâtelor, ca urmare a nerespectarii contractului de comision, respectiv în gresita alegere a armatorului.
Ori, nu li se poate imputa celor doua pârâte vreo culpa în aceasta alegere, deoarece în calitate de subnavlositori (intermediari) au identificat pe piata nava, pentru ca apoi reclamanta a dat toate aprobarile inclusiv nota de rezervare spatiu.
Cu alte cuvinte, nava a fost angajata de SC „P.” SRL, prin intermediul pârâtelor, fara ca acestea din urma sa-si asume vreo raspundere.
Asa cum s-a stabilit în literatura de specialitate, contractul de comision este un mandat comercial fara reprezentare, îndeplinind împuternicirile încredintate de comitent, fata de care este obligat în temeiul contractului.
Potrivit art. 412 Cod comercial, comisionarul nu este raspunzator pentru îndeplinirea obligatiilor luate de catre persoanele care au contractat, afara de conventie contrara.
Deci, comisionarul raspunde fata de comitent pentru încalcarea obligatiilor de catre tert, numai când aceasta este prevazuta în mod expres în contractul de comision (clauza star del credere).
Aceasta situatie constituie o exceptie de la regula nedovedita în cauza.
Mai mult, comisionarul poate raspunde în cazul depasirii cu rea-credinta a împuternicirii primite, ceea ce nu este cazul în speta de fata.
Asa fiind criticile formulate în motivele de apel, sunt neîntemeiate, apreciaza Curtea, motiv pentru care, în conformitate cu art. 296 Cod pr.civila, apelul urmeaza a fi respins ca nefondat.
Decizia civila nr.16/MF/13 decembrie 2004
