Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de X/X/2009,petentul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Buzău a înaintat procesul verbal de contravenţie seria 0204352 nr.X/2009, solicitând în contradictoriu cu intimata SC R IFN SA şi cu persoanele vătămate G.G., M.M. ,S.A. şi T.D.F. pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea 193/2000 , prin care să se constate existenţa clauzelor abuzive înserate în art. 7 pct. 7.1 din contractele de credit nr. X/2006 titular G.G., nr.X/2007 titular M.M. , nr.X/2007 titular S.A., nr. X/2007, titular T.D.F., să se aplice sancţiunea contravenţională şi să se constate că acea clauză abuzivă nu-şi mai produce efectele, iar derularea contractelor să se facă conform acordului părţilor.
Prin nota de precizări depusă la dosar la data de -/2009, Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Buzău a formulat precizări la acţiune,susţinând că prin contractele de creditare preformulate încheiate de către SC R. IFN SA este înserată la art. 7.1 din condiţiile generale,o clauză abuzivă,în sensul că se permite modificarea unilaterală a dobânzilor şi a comisioanelor,fără ca modificarea să fie raportată la un indicator precis individualizat.
Prin necircumstanţierea în nici un mod a elementelor care-i permit creditorului modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale şi a comisioanelor,se lasă la libera apreciere majorarea dobânzii,clauza încălcând astfel prevederile Legii nr. 193/2000.Prin sintagma „condiţii generale ale pieţii financiare”,astfel cum a fost menţionată generic,nu se poate aprecia dacă majorarea este reală şi justificată privitor la costurile suplimentare ale creditului contractat. Clauza încalcă prevederile art.1 alin. 3,raportat la prevederile art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea 193/2000,care transpune în legislaţie Directiva 87/102/ CEE a Consiliului din 22.12.1986.Concluzionând,petenta consideră că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 15 alin. 1 din Legea 193/2000.
Intimata SC R. IFN SA a formulat întâmpinare în temeiul art.115 – 118 din Codul de procedură civilă,invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori,prin raportare la art.4 alin. 1 şi art.21 alin. 1-3 din Constituţia României .
Motivând excepţia,intimata a susţinut că din interpretarea prevederilor art.13 alin. 1 din Legea 193/2000,rezultă că instanţa de judecată sesizată de către Oficiul pentru Protecţia Consumatorului va verifica clauzele contractuale,iar în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive, aplică sancţiunea respectivă şi dispune sub sancţiunea plăţii daunelor,modificarea clauzelor,fiind pusă astfel în situaţia de a verifica în integralitate contractul în cauză.
Prin dispoziţii legale invocate i-au transmise instanţei atribuţii din sfera puterii executive,anume aceea a investigării unei presupuse încălcări a legii şi aplicării unei sancţiuni contravenţionale. Această depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti este cu atât mai evidentă cu cât din interpretarea art.13 alin 2 rezultă că instanţa de judecată poate dispune anularea procesului verbal doar în situaţia în care nu constată existenţa niciunei clauze abuzive în contract, instanţa nu ar putea anula procesul verbal pentru vicii de formă.
Apreciază că dispoziţiile invocate sunt neconstituţionale în raport de prevederile art.21 din Constituţia României întrucât nu este asigurat principiul contradictorialităţii,în proces nu sunt două părţi cu interese contrare, autoritatea emitentă a procesului verbal de constatare putând cel puţin să susţină legalitatea procesului verbal. Întrucât instanţa de judecată este cea care investighează presupusa încălcare a legii şi care decide aplicarea unei sancţiuni contravenţionale nu este respectat nici principiul egalităţii armelor în procesul verbal. Prin pronunţarea unei hotărâri de constatare a unei clauze abuzive şi sancţionarea persoanei vinovate,se ajunge în situaţia în care actul de constatare este însăşi hotărârea instanţei,iar singura cale de atac împotriva hotărârii este recursul.
Pe fondul cauzei,intimata a învederat că presupusa acţiune de stipulare a unor clauze în contract care are loc înainte de începerea semnării contractului,nu mai poate atrage răspunderea contravenţională pentru că la data încheierii procesului verbal se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale. Pentru a fi vorba despre o clauză abuzivă ar trebui să ca acesta să creeze în detrimentul consumatorului şi contrar bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Or,problema care s-ar pune în discuţie ar fi aceea a interpretării ansamblului clauzelor contractuale şi nicidecum cea a existenţei unei clauze care să forţeze consumatorul să aibă un comportament pe care nu l-ar fi avut în mod normal.
Ansamblul clauzelor contractuale menţionate nu dau posibilitatea intimatei de a mări nejustificat şi unilateral dobânda contractului,ci numai prin raportare la evoluţia generală a pieţei financiare. Or,este de notorietate faptul că în primele luni ale anului 2009 costurile resurselor de finanţare şi ale dobânzilor au crescut foarte mult. În aceste condiţii, chiar formularea succintă a condiţiilor în care pot fi modificate costurile creditului este mai mult decât suficientă pentru a se observa că modificarea este justificată.
Potrivit prevederilor punctului 1 lit. a din Anexa cuprinzând lista clauzelor considerate abuzive nu este considerată clauză abuzivă situaţia în care un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare,fără o notificare prealabilă,dacă există o motivaţie întemeiată,în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Apreciază că formularea legală “ dacă există o motivaţie întemeiată nu se referă la definirea exhaustivă a acesteia în cuprinsul contractului ci la existenţa acestei motivaţii la momentul în care este operată modificarea. Aceste contracte pot fi acordate pe termen mediu sau lung drept pentru care motivaţia întemeiată menţionată de lege nu poate fi prevăzută ca manifestare de detaliu încă din momentul încheierii contractului.
Apreciază că a dovedit un comportament conform bunei credinţe, de vreme ce toţi consumatorii din contractele de credit au fost notificaţi în prealabil despre modificarea dobânzii,prin notificări erau informaţi despre modificarea dobânzii şi despre posibilitatea de a rambursa creditul anticipat fără penalităţi. Prin consecinţă,solicită anularea procesului verbal.
Prin decizia nr.X/2010 pronunţată de Curtea Constituţională în dosarul nr. X/2009,depusă la filele 68-71 dosar fond , s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată de intimată.
Prin Sentinţa civilă nr.X/2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis ca întemeiată sesizarea formulată de petentul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Buzău,în contradictoriu cu intimata SC R. IFN SA şi cu persoanele vătămate G.G.,M.M.,S.A. şi T.D.F. S-a menţinut procesul-verbal de constatare seria XXX nr.0204352 nr.138/273/23.04.2009 încheiat de OJPC Prahova/Buzău. S-a constatat că dispoziţiile art. 7 punctul 7.1 din „condiţii generale de creditare, din contractele de credit nr. 260742 /01. 11. 2006 titular G.G.,nr.X/2007 titular M.M.,nr.X/2007 titular S.A., nr.X/2007,titular T.D.F. ,sunt abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.S-a constatat că fapta SC R. IFN SA de a însera în contractele de credit nr.X/2006 titular G.G., nr. X/2007 titular M.M. ,nr.X/2007 titular S.A., nr.X/2007,titular T.D.F.,clauza prevăzută la art.7.1 din condiţiile generale de creditare constituie contravenţia prevăzută de art.15 alin. 1,raportat la art.1 lin. 3 din Legea 193/2000.S-a aplicat contravenientei SC R. IFN SA o amendă în cuantum de 200 lei. S-a dispus modificarea dispoziţiile art.7 punctul 7.1 din „condiţii generale de creditare” din contractele de credit nr.X/2006 titular G.G. ,nr.X/ 2007 titular M.M. ,nr. X/2007 titular S.A.,nr.X/2007,titular T.D.F. în sensul de a se preciza criterii concrete în raport de care SC R. IFN SA poate modifica dobânda.
Hotărând astfel,instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept :
La data de – /2009, ora 03,30 Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Buzău,prin agenţii săi constatatori,au întocmit procesul verbal de contravenţie seria XXX nr. X/ 2009, prin care s-a reţinut că în urma unor reclamaţii primite la OJPC prin care petenţii au adus la cunoştinţă OJPC Buzău,că aceştia au încheiat cu SC R.IFN SA contracte de credit în vederea achiziţionării unor produse de la magazinul DOMO .Astfel G.G. a încheiat contractul nr.X/2006 în valoare de 1878,9 lei,T.D.F. a încheiat contractul nr. X/2007,în valoare de 2048 lei,S.A. a încheiat contractul nr.X/2007 în valoare de 2298 lei şi M.M. a încheiat contractul nr.X/2007 în valoare de 1968 lei.
Toate cele patru contracte au fost încheiate pe o perioadă de 60 de luni cu rate egale,respectiv G.G. 59,59 lei/ lună,T.D.F. 59,32 lei/ lună,S.A. 66,57 lei/lună şi M.M. 169,07 lei/lună.
Ratele stabilite conform contractelor au decurs normal până în luna martie 2009,când consumatorii au fost notificaţi că din luna mai 2009 dobânda anuală a creditelor de consum va fi cu 8 puncte procentuale mai mare,fiind înştiinţaţi de asemenea care vor fi ratele pe care trebuie să le achite în continuare.
Petenţii nu sunt de acord cu mărirea dobânzii şi cer respectarea clauzelor contractuale semnate iniţial.
În urma verificărilor efectuate asupra documentelor prezentate (contracte – condiţii speciale de creditare condiţiile generale de creditare şi tichetele de plată a ratelor)s-au constatat următoarele:La capitolul art.7, respectiv 7.1 „ schimbări în circumstanţe” se prevede că „ Ralfi îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile şi comisioanele aplicabile în funcţie de condiţiile generale ale pieţei financiare. Costul modificat al creditului,noul procent al dobânzii va fi aplicat de la data precizată în notificare şi va fi comunicată împrumutatului cu cel puţin 10 zile înainte de la intrarea în vigoare. Prima rată achitată după data intrării în vigoare a modificării înseamnă acceptarea tacită a acesteia.”.
Acesta dă dreptul împrumutătorului SC R. SA de a modifica unilateral dobânda fără a se raporta la un indicator precis ROBOR, EURIBOR.
Clauza aşa cum este formulată şi inserată în contract încalcă prevederile art.3 alin. 1 din Legea 193/2000 coroborat cu art. 4 alin. 2 din acelaşi act normativ.
În conformitate cu art. 12 din Legea 193/2000 s-a înainta procesul verbal de contravenţie,instanţei de judecată pentru a se constata existenţa clauzelor abuzive şi aplicarea sancţiunii contravenţionale.
Instanţa a constatat că dispoziţiile art.7.1 din contractele încheiate de consumatori cu SC R. IFN SA potrivit cărora „ R. IFN îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile şi comisioanele aplicabile în funcţie de condiţiile generale ale pieţei financiare. Costul modificat al creditului,noul procent al dobânzii va fi aplicat de la data precizată în notificare şi va fi comunicată împrumutatului cu cel puţin 10 zile înainte de la intrarea în vigoare. Prima rată achitată după data intrării în vigoare a modificării înseamnă acceptarea tacită a acesteia.”, sunt abuzive având în vedere următoarele considerente :
La încheierea contractului consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală în raport cu instituţia financiară nebancară. Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele fiind prestabilite de către instituţia financiară nebancară, consumatorul neavând posibilitatea să negocieze vreo clauză din contract, întregul contract fiindu-i impus consumatorului de către bancă.
Referitor la clauza privind posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii de către R. IFN SA,instanţa a constatat că în această clauză din contract nu prevede nici un criteriu concret în raport de care poate fi modificată dobânda,se face referire la un criteriu formal şi foarte larg „condiţiile generale ale pieţei financiare”,lăsând practic la aprecierea instituţiei financiare nebancare posibilitatea de a modifica unilateral dobânda.
În conformitate cu art. 4 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract,creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe,un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Clauza prevăzută în art.7.1 din contractele încheiate de S.C. R. IFN SA cu consumatorii creează un dezechilibru semnificativ între drepturile instituţiei financiare nebancare pe de o parte şi împrumutaţi pe de altă parte,de vreme ce ca urmare a modificării dobânzii unilateral de către SC R. IFN SA fără ca în contract să se prevadă un criteriu concret în raport de care se poate modifica dobânda persoana împrumutată suferă un prejudiciu prin obligarea de a suporta o dobândă mai mare la suma împrumutată decât cea pe care a avut-o în vedere la data contractării împrumutului.
Potrivit art. 1 lit. a) din anexa la Legea 193/2000 care menţionează cu titlu exemplificativ care sunt clauzele abuzive,sunt clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului,fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract,iar cu titlu de excepţie de la aceasta regulă se menţionează că prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator, fără o notificare prealabilă,dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că modificarea unilaterală a dobânzii de către un furnizor de servicii financiare poate avea loc numai dacă există o motivaţie întemeiată. În cauză instanţa constată că în notificările adresate consumatorilor prin care R. IFN SA aduce la cunoştinţă acestora modificarea dobânzii invocă drept motiv creşterea costurilor interne de obţinere a resurselor financiare pe piaţa financiar bancară,însă fără a face vreo dovadă în acest sens şi să explice în mod concret în ce constă această creştere a costurilor.
Simpla invocare a unei motivaţii cu caracter general nu este suficientă pentru a se aprecia că dispoziţiile art.7.1 din contractele ce au stat la baza încheierii procesului verbal,nu sunt abuzive,ci este necesar să se facă în concret dovada existenţei acestei motivaţii, lucru care nu s-a făcut în cauză. Aşadar instanţa constată că dispoziţiile art. 7 punctul 7.1 din „condiţii generale de creditare” din contractele de credit nr.X/2006 titular G.G. ,nr. X/ 2007 titular M.M.,nr. X/ 2007 titular S.A. ,nr. X/2007,titular T.D.F. ,sunt abuzive,în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.Fapta SC R. IFN SA de a insera în contractele de credit nr.X/2006 titular G.G. ,nr. X/ 2007 titular M.M. ,nr. X/ 2007 titular S.A. ,nr. X/ 2007,titular T.D.F. ,clauza prevăzută la art.7.1 din condiţiile generale de creditare constituie contravenţia prevăzută de art.15 alin.1,raportat la art.1 lin. 3 din Legea 193/2000.
Pentru considerentele expuse,instanţa a aplicat o amendă în cuantum de 200 lei,contravenientei SC R. IFN SA amendă ce este orientată spre minimul acesteia. Conform art.6 din Legea 193/2000 clauza prevăzută la art 7.1 din condiţiile generale de creditare din contractele de credit nr. 260742/ 01. 11.2006 titular G.G. ,nr. X/ 2007 titular M.M. ,nr. X/2007 titular S.A. ,nr. X/ 2007,titular T.D.F. , nu vor produce efecte asupra consumatorului,iar contractele se vor derula în continuare, cu obligaţia modificării contractelor cu acordul părţilor,în sensul ca modificarea dobânzii să se raporteze la criterii clare şi precise.
În contextul expus,apreciind că sesizarea este întemeiată,instanţa a admis-o în baza art. 13 din Legea 193/2000,constatând existenţa clauzelor abuzive în contract,aplicând sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispunând modificarea clauzelor contractuale.
Împotriva acestei sentinţe,în termenul prevăzut de art.34 alin.(2) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi în temeiul art.304 pct.9 şi art.304? din Codul de procedură civilă,intimata SC R. IFN SA a declarat recurs,criticând-o pentru nelegalitate şi invocând următoarele motive :
1.Reprezentanţii OPC Buzău au întocmit procesul-verbal şi au constatat o contravenţie cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art.13 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel,presupusa abatere contravenţională a constat în aceea că a stipulat în contractele încheiate clauze care sunt abuzive. Acţiunea de „stipulare” presupune inserarea unor clauze în contract. Este indubitabil că acţiunea de stipulare începe înaintea semnării contractului,în momentul în care se pregăteşte semnarea acestuia şi se sfârşeşte în momentul semnării contractului. Pe cale de consecinţă,presupusa acţiune a intimatei nu poate să mai atragă răspunderea contravenţională,întrucât la data întocmirii procesului-verbal se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale.
Aprecierea instanţei de fond,în sensul că respectiva contravenţie ar fi una continuă,nu poate fi primită,pentru simplul motiv că pretinsa acţiune de stipulare a încetat la momentul semnării contractului. Acţiunea de stipulare, prin natura ei,nu poate dura în timp,întrucât acest lucru s-ar traduce prin modificarea continuă a conţinutului contractului,aspect imposibil.
2.Instanţa de fond a interpretat greşit prevederile pct.1 lit.a) din Anexa cuprinzând lista clauzelor considerate abuzive din Legea nr.193/2000, precum şi clauzele contractuale.
Într-adevăr,în contratele de credit este menţionat faptul că intimata are dreptul de a modifica dobânzile şi comisioanele aplicabile,în funcţie de condiţiile generale ale pieţei,respectiv în funcţie de costurile surselor de finanţare. Este de notorietate faptul că,în primele luni ale anului 2009,nivelurile costurilor resurselor de finanţare şi ale dobânzilor oferite/cerute pe piaţa financiară au crescut foarte mult. În această situaţie,chiar formularea succintă a condiţiilor în care pot fi modificate costurile creditului este mai mult decât suficientă pentru a se observa că modificarea este justificată şi că ea nu este,sub nici o formă,contrară bunei-credinţe.
Intimatul X Buzău nu a formulat în scris întâmpinare,iar în recurs nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr. X/ octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a respins recursul ca neântemeiat .
Hotărând astfel tribunalul a reţinut :
Probele administrate în cauză au fost judicios analizate şi corect interpretate de către instanţa de fond,atunci când aceasta a constatat că dispoziţiile art.7.”Schimbări în circumstanţe” pct.7.1,din contractele încheiate de personale vătămate G.G., M.M., S.A. şi T.D.F. cu intimata SC R. IFN SA,potrivit cărora „R. îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile şi comisioanele în funcţie de condiţiile generale ale pieţei financiare. Costul modificat al creditului/noul procent al dobânzii va fi aplicat de la data precizată în notificare şi va fi comunicată împrumutatului cu cel puţin 10 zile înainte de intrarea în vigoare. Prima rată achitată după data intrării în vigoare a modificării înseamnă acceptarea tacită a acesteia” constituie o clauză abuzivă,în sensul art.4 alin.(1) din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori,care transpune în legislaţia internă prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art.3 alin.(1) şi (2) din Directiva Consiliului 93/13/CEE prevede că
„(1)O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care,în contradicţie cu cerinţa de bună-credinţă,provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract,în detrimentul cumpărătorului.
(2)Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil,iar,din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul clauzei,în special în cazul unui contract de adeziune.”.
În conformitate cu art.4 alin.(1) din Legea nr.193/2000,”O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă,prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează,în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe,un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.
În cauză,contractul încheiat între părţi este unul de adeziune, clauzele acestuia fiind prestabilite de către instituţia financiară nebancară intimată.Consumatorul nu are posibilitatea să negocieze vreo clauză din contract
Clauza cuprinsă la pct.7.1 din contract,creează,în detrimentul consumatorului,un dezechilibru semnificativ între drepturile instituţiei financiare nebancare pe de o parte,şi împrumutaţi de pe altă parte,de vreme ce,ca urmare a modificării dobânzii în mod unilateral de către SC R. IFN SA,fără ca în contract să se prevadă un criteriu concret în raport de care se poate modifica dobânda,persoana împrumutată suferă un prejudiciu,prin obligarea acesteia de a suporta o dobândă mai mare decât cea pe care a avut-o în vedere la contractarea împrumutului.
Este adevărat că pct.1 lit.a) din lista cuprinsă în anexa la Legea nr. 193/2000 care redă,cu titlu de exemplu,clauzele considerate ca fiind abuzive, prevede că „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care . a)dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului,fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă,dacă există o motivaţie întemeiată,în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul…”.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond,din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că modificarea unilaterală a dobânzii de către un furnizor de servicii financiare poate avea loc numai dacă există o motivaţie întemeiată. În notificările adresate consumatorilor la data de 11 martie 2009,prin care SC R. IFN SA aduce la cunoştinţa acestora modificarea dobânzii,se invocă drept motiv creşterea costurilor interne de obţinere a resurselor financiare pe piaţa financiar bancară,fără ca notificările să fie însoţite de dovezi în acest sens şi să explice în mod concret în ce constă această creştere a costurilor.
Creşterea dobânzilor pe piaţa financiară începând cu sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009,invocată de intimată,nu poate constitui o motivaţie întemeiată,câtă vreme SC R. IFN SA nu a dovedit că a beneficiat de împrumuturi acordate de terţe instituţii bancare şi că pentru acordarea acestora a fost nevoită să achite dobânzi şi comisioane mai mari.
Potrivit dispoziţiilor art.1 alin.(3) din Legea nr.193/2000,”Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”,iar potrivit art.16 alin.(1) din acelaşi act normativ,încălcarea interdicţiei stipulate la art.1 alin.(3) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1 000 lei.
Constatând că,în cauză,clauza inclusă în art.7 pct.7.1 din contractele încheiate cu persoanele vătămate G.G., M.M., S.A. şi T.D.F. este o clauză abuzivă,corect s-a reţinut de către instanţa de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.16 alin.(1),raportat la art.1 alin.(3) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori şi s-a aplicat intimatei o amendă în cuantum de 200 lei. În temeiul art.13 alin.(1) din Legea nr.193/2000,instanţa a dispus modificarea dispoziţiilor art.7 pct.7.1 din contractele de credit încheiate cu consumatorii,în sensul de a se preciza criterii concrete în raport de care intimata SC R. IFN SA poate modifica dobânda la împrumuturile acordate.
Susţinerea recurentei în sensul că reprezentanţii OPC Buzău au întocmit procesul-verbal şi au constatat o contravenţie cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art.13 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu poate fi reţinută.
Este adevărat că,potrivit dispoziţiilor art.13 alin.(1) din OG nr.2/ 2001,”Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei”.Alin.(2) al aceluiaşi articol prevede însă că „În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin.(1) curge de la data constatării faptei .Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.”.
În condiţiile în care clauza abuzivă inclusă în art.7 pct.7.1 din contractul încheiat de intimată cu consumatorii îşi produce efectele şi în prezent, este evident caracterul continuu al contravenţiei reţinute în sarcina intimatei SC Ralfi IFN SA.
Reţinând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală,sub aspectul tuturor criticilor formulate,în cauză nefiind incident nici motivul de modificare a hotărârii,prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă,invocat de intimată,dar nici alte motive de modificare sau de casare a hotărârii prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă,iar instanţa de recurs nu a găsit alte motive de ordine publică pe care să le invoce din oficiu, în temeiul art.312 alin.(1) din Codul de procedură civilă tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de intimata SC R. IFN SA.
